De la începutul invaziei, Ucraina s-a confruntat cu niveluri intense de operațiuni cibernetice ofensive rusești, dar acestea nu par să fi contribuit foarte mult la efortul general de război al Moscovei. Când conflictul a început, Moscova a lansat ceea ce ar fi putut fi cea mai mare salvă de atacuri cibernetice distructive din lume împotriva a zeci de rețele ucrainene. Cel mai important, Rusia a perturbat rețeaua de comunicații prin satelit Viasat chiar înainte ca tancurile sale să treacă peste graniță, împiedicând apărarea inițială a Kievului și a Ucrainei. Dar niciun atac cibernetic ulterior rusesc nu a avut efecte vizibile de o semnificație militară comparabilă, iar ritmul atacurilor a scăzut după doar câteva săptămâni de război.
Conflictul din Ucraina este cel mai mare război al erei cibernetice și primul care a încorporat niveluri atât de semnificative de operațiuni cibernetice din ambele tabere – sunt de părere cercetătorii de la Institutul Carnegie din Statele Unite. Pe măsură ce războiul continuă, ne putem aștepta ca statul rus și hackerii să continue să lanseze acțiuni cibernetice pentru a dezactiva infrastructurile energetice, de transport și digitale ale Ucrainei.
Deși atacurile informatice distructive atrag cel mai mult atenția, principala activitate cibernetică a Rusiei în Ucraina este probabil colectarea de informații. Hackerii ruși au căutat să adune date pentru a informa planificarea militară a Moscovei, țintirea cinetică, activitățile de ocupație, operațiunile de influență și negocierile viitoare cu Kievul. Cu toate acestea, brutalitatea și greșelile Rusiei par să fi împiedicat Moscova să folosească în mod corespunzător informațiile cibernetice. În plus, sursele de informații non-cyber-cum ar fi imaginile, agenții umani și interceptările de semnale – au fost mai utile din punct de vedere practic pentru Rusia.
Hackerii ruși nu au paralizat rețelele ucrainene, dar nu din lipsă de încercare. Cu ajutor occidental, Ucraina și-a petrecut opt ani construindu-și apărarea cibernetică – în mod ironic, într-un fel în care majoritatea agențiilor și companiilor occidentale nu au reușit încă să o facă.
La începutul invaziei, forțele ruse au bombardat turnurile ucrainene de telefonie 3G și 4G, dar acestea au fost necesare ulterior pentru transmiterea comunicațiilor criptate. Rușii au greșit, deoarece în acele zone forțele lor militare nu mai puteau folosi sistemele avansate de comunicații. În schimb, trupele ruse au trebuit să folosească canale mai puțin avansate – și necriptate. Acest nou pas greșit a permis forțelor ucrainene să asculte comunicațiile rusești și să planifice și să răspundă în consecință.
Capacitatea Kievului de a valorifica experiența anilor de atacuri cibernetice rusești, combinată cu sprijinul crucial din partea guvernelor occidentale și a companiilor tehnologice, a permis Ucrainei să desfășoare o apărare cibernetică la o scară și o profunzime nemaivăzute până acum. Dar nu numai amploarea apărării a fost impresionantă. O alianță de companii și guverne concurente, cu agende diferite, colaborează și învață împreună pentru a contracara atacurile cibernetice rusești. Acest lucru nu înseamnă că Ucraina a câștigat competiția în spațiul cibernetic, deoarece Rusia ar putea încă lansa atacuri cibernetice dăunătoare sau exploata rețelele pentru informații valoroase. Dar războiul a demonstrat că apărarea cibernetică a Ucrainei nu este o cauză fără speranță.
