Abia ce s-a uscat cerneala pe comunicatul de presă care vestea aniversarea Institutului Cantacuzino şi avem noi informaţii despre acest institut de elită de la ministrul Gaberiel Leş. Cei 98 de ani au fost marcaţi cu o ceremonie la care nu a fost însă invitată şi presa. În prezența secretarului de stat pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului din Ministerul Apărării Naționale, Mihai Dan Chirică și a șefului Direcției Medicale, colonel medic dr. Dragoș-Marian Popescu, a avut loc ceremonia prilejuită de împlinirea a 98 de ani de existență a Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Medico Militară ”Cantacuzino” – precizează comunicatul remis ieri presei de Secţia de Presă a MApN.
Relansarea Institutului Cantacuzino mai întârzie
Anul trecut, în luna august, în cadrul unei conferinţe de presă la care am fost prezent, fostul ministru al apărării naţionale Mihai Fifor declara: „Până în septembrie am putea avea o cooperare pentru producţia de vaccinuri la Cantacuzino”. Amintea atunci fostul ministru că urma să se stabilească o colaborare cu un producător străin de vaccinuri pentru a putea relua producţia. Ceea ce ar fi implicat cu siguranţă cheltuirea unor bani.
Ministrul Gabriel Leş îl „corectează” însă pe Mihai Fifor într-un interviu publicat ieri pe care l-a acordat Realitatea TV. „Sincer eu mă îndoiesc că o să avem efectiv producţia unui vaccin românesc din nou acolo ( Institutul Cantacuzino – n. RD). Dar dorinţa mea este asta” – a declarat ministrul Gabriel Leş pentru televiziunea de ştiri. Ministrul a dat şi un (nou) termen pentru când se va produce un nou vaccin la Cantacuzino: vara 2020.
Sincer vreau să fiu cât se poate de obiectiv. Deşi mărturisesc că am o simpatie pentru ministrul Mihai Fifor căruia îi recunosc priceperea în acest domeniu delicat al apărării. Poate şi pentru că dânsul este antropolog şi eu sunt licenţiat în istorie. Cred însă că răspunsul domnului ministru Leş trebuia mai atent formulat astfel încât să nu îşi contrazică predecesorul dar, în acelaşi timp, să actualizeze informaţia.
Poate Mihai Fifor a avut consilieri personali mai buni în zona comunicării sau poate a şi ţinut cont de sfaturile lor. Cu siguranţă însă că era un excelent comunicator şi era extrem de pregătit în domeniu. Spun asta după un interviu de aproape 50 de minute pe care l-am realizat cu ministrul Fifor, interviu pe care îl pregătisem cu multe întrebări dificile. După 50 de minute de vorbire liberă am simţit doar o oboseală fizică firească şi nicidecum o alunecare de la rigoarea răspunsurilor.
Pe mandatul lui Mihai Fifor nu vorbea alt ministru despre bugetul apărării înaintea… ministrului Fifor. Aflăm acum informaţii despre achiziţii pentru Armata României de la ministrul economiei, despre construirea de spitale din bugetul apărării de la ministrul finanţelor. Poate în viitor mai aflăm şi de la miniştrii economiei şi învăţământului încotro se vor mai îndrepta fondurile din bugetul apărării.
Institutul Cantacuzino: obiectiv de interes naţional
Valoarea Institutului Cantacuzino este greu de estimat într-o lume confruntată permanent cu ameninţări din spectrul pe care specialiştii de acolo l-ar putea acoperi, ameninţări pentru care ar putea oferi soluţii. A fost un tezaur pentru România şi, din păcate, a fost distrus. Vestea că acest nstitut va fi revigorat, reactivat, a fost una foarte bună. Mai mult… La nivel declarativ politic se susţine că este un obiectiv de importanţă strategică. Preluarea institutului de către MApN a indus sentimentul de bine, de interes, de optimism, de răspuns real la actualul mediu de securitate în care războiul hibrid are paliere greu de anticipat.
Institutul Cantacuzino: scurt istoric
Institutul „Cantacuzino” a fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea de Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”.
De-a lungul existenței sale, în Institutul Cantacuzino s-au efectuat cercetări în toate domeniile importante ale microbiologiei și științelor conexe, s-au produs o serie de vaccinuri si seruri terapeutice, specialiștii săi fiind implicați în activități de sănătate publică (în special prin activitatea de îndrumare metodologică a Institutelor de sănătate publică din România), de supraveghere epidemiologică a teritoriului, de documentare și pregătire a personalului medical de specialitate.
Școala științifică ce s-a format în și pe lângă Institutul Cantacuzino a concentrat eforturile de cercetare în domeniile microbiologiei si patologiei experimentale, favorizând dezvoltarea acestora în România. Institutul Cantacuzino a devenit treptat unul dintre cele mai importante centre de cercetare în domeniile științelor biomedicale, igienă și epidemiologie, patologie comparată și patologie infecțioasă, biochimie, enzimologie, imunologie, etc.
Pe lângă activitatea științifică, în institut se desfășoară și o susținută activitate de sănătate publică, concentrată în Centre de Referință. Institutul Cantacuzino găzduiește astfel Colecția Națională de Tulpini Microbiene și o serie de colecții de tulpini virale de referință.
În instituție se desfășoară și o intensă activitate de învățământ, în cadrul catedrei de Microbiologie si Epidemiologie a Facultății de Medicină din UMF „Carol Davila”, București, (cursuri și lucrări practice pentru studenți, cursuri, demonstrații și stagii practice pentru medici rezidenți, stagii și cursuri de pregătire medicală continuă pentru medici specialiști microbiologi, epidemiologi și biologi). În laboratoarele institutului, absolvenții facultăților de medicină și biologie își pregătesc tezele de licență și de doctorat. În cadrul Centrului de învățământ „Jacques Monod”, centru realizat cu sprijinul Institutului Pasteur din Paris, se organizează cursuri de perfecționare cu participare internațională, conferințe și sesiuni științifice.
Din 2017, Institutul a intrat în subordinea Ministerului Apărării Naționale, sub denumirea de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, cu scopul de a-l revigora și a se relua producția de vaccinuri și de alte produse prin care a fost renumit.
Foto MApN
Ţinutele militare
Sau… O fotografie face cât o mie de cuvinte. În imaginea de mai sus (credenţiale MApN) puteţi observa patru ofiţeri. Patru militari îmbracaţi cu acelaşi tip de uniformă (observaţi croiala). Patru ofiţeri cu 3 culori diferite de uniformă, cu patru modele de bocanci şi, mai ales, pentru cunoscători, cu şireturile legate diferit. Dacă fotografia ar fi fost cu militari americani din aceeaşi categorie de forţe aţi fi observat că nimic nu îi diferenţiază sub aspectul uniformei: ţinuta, bocancii şi chiar şi modul în care sunt legate şireturile (cu fundă mare de exemplu).
