
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (23 noiembrie, ora 21:06) – Emisiunea: „Euroatlantica” Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Pe măsură ce războiul se dezvoltă în Gaza, conflictul israeliano-palestinian continuă să escaladeze, provocând pierderi grave civililor şi ameninţând stabilitatea în Orientul Mijlociu. Atacul din 7 octombrie al Hamas asupra comunităţilor israeliene din proximitatea Fâşiei Gaza a ucis 1.400 de israelieni şi peste 200 de persoane au fost răpite, cele mai multe fiind încă în captivitate, provocând o reacţie furioasă din partea armatei israeliene. De atunci, represaliile cu mâinile grele ale Israelului a luat mii de vieţi. Dar, cine seamănă vânt culege furtună…
Războiul din Israel a aprins Orientul Mijlociu şi s-a extins şi în Marea Arabiei, Marea Roşie şi Marea Mediterană. Avem deja două portavioane americane cu grupurile lor navale de luptă, forţe aeriene întărite ale Statelor Unite în bazele americane din Orientul Mijlociu. Turcia, cu o forţă navală importantă, s-a poziţionat oficial împotriva Israelului.
Israelul şi Iranul au purtat ani de zile un război nedeclarată în Orientul Mijlociu, în principal pe aer şi pe uscat. Acum navele sunt atacate în Marea Mediterană şi Marea Roşie. Rebelii houthi, cu sprijinul Iranului, au atacat din Yemen nave americane şi israeliene în Marea Roşie şi au lansat rachete şi drone împotriva Israelului. Aproape de Yemen, în Marea Arabiei, în Golful Aden, se află o bază navală militară a Chinei.
Conflictul din Israel are potenţialul incendiar de a se răspândi ca un foc de pădure şi de a cuprinde întreaga regiune şi chiar de a implica marile puteri globale.
Discutăm în această seară la „Euroatlantica” despre amplificarea războiului din Israel la o regiune extinsă.
Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, cu rang de secretar de stat, şi contramiralul de flotilă în rezervă profesor universitar Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantic” – tema ediţiei „Orientul Mijlociu, în flăcări, pericol maxim din Mediterana în Marea Arabiei”.
Din regia de emisie, Denisa Colţea şi Izabel Jerdea au stabilit legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule profesor Ovidiu Raeţchi!
Ovidiu Raeţchi: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule amiral Vergil Chiţac!
Vergil Chiţac: Bună seara, mulţumesc şi eu pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule profesor Ovidiu Raeţchi, avem de astăzi un armistiţiu de patru zile în Gaza. Care este scopul încetării operaţiunilor militare şi cum s-a ajuns la această înţelegere?
Ovidiu Raeţchi: E un armistiţiu negociat de Qatar, care s-a poziţionat ca principalul mediator şi intermediar în acest conflict, nu Turcia, aşa cum poate se aşteptau unii, nu Egiptul, care a fost şi el luat prin surprindere de atacul Hamas din 7 octombrie, deşi Egiptul era un intermediar tradiţional, ci de Qatar. Faptul că Hamasul propune statelor care îl susţin sau care negociază în numele său acest armistiţiu şi propune oferirea unui număr semnificativ de ostatici arată faptul că această organizaţie teroristă se află într-o dificultate reală. Ei nu şi-au atins, după momentul pogromului inimaginabil din 7 octombrie, obiectivele politice. Strategia israeliană fermă, sprijinită de Statele Unite şi sprijinită de blocul occidental, a dat rezultate. Presiunea continuă a dat rezultate.
O serie din căpeteniile Hamas, este adevărat că din rangul doi, au fost eliminate. Infrastructura teroristă din nordul Fâşiei Gaza, în special din Gaza City, acea infrastructură ascunsă sub spitale a fost parţial distrusă; şi, foarte important, a fost expusă în faţa opiniei publice internaţionale şi Hamas a pierdut, din punctul meu de vedere, şi această luptă imagologică. Şi, atunci, Hamasul e situaţia să înceapă să scape de ostaticii pe care nu are cum să-i folosească pentru a genera un alt tip de presiune pentru a obţine beneficii politice din partea Israelului. Iar Israelul nu are cum să refuze un astfel de târg, mai ales că, din câte intuiesc, e vorba de copii. E foarte important că Israelul a spus clar: acceptă un armisticiu, dar îşi va continua obiectivul politic de distrugere a organizaţiei teroriste. Şi e absolut normal să se întâmple asta. Dar salvarea a 50 de copii e un argument suficient de puternic încât să accepte chiar şi o ofertă din partea organizaţiei teroriste Hamas.
Radu Dobrițoiu: Iată, aşadar, există potenţial pentru pace, în condiţiile în care, ştim foarte bine, Qatarul a intermediat acest armistiţiu. Qatarul, unde Israelul nu are ambasadă, a fost destul de dificil să se negocieze, mai ales că Hamasul este o organizaţie teroristă, şi de obicei foarte greu se negociază cu organizaţiile teroriste.
Domnule amiral Vergil Chiţac, aproximativ 1.000 de ambarcaţiuni urmează să plece din Turcia spre portul Aşdod pentru a lua parte la o amplă acţiune de protest faţă de blocada israeliană asupra Fâşiei Gaza. Peste 300 de ambarcaţiuni vor fi cu activişti ruşi. Se repetă astfel, la scară mai mare, o acţiune similară organizată de Turcia în urmă cu 13 ani, în luna mai 2010. Domnule amiral Chiţac, este aceasta o provocare sau mai degrabă o acţiune de protest?
Vergil Chiţac: Cred că este o provocare şi nu pot să nu mă gândesc că, de fapt, la originea acestei provocări stă preşedinte Erdo?an. Pentru că el se vrea, aşa cum spunea şi domnul profesor Raeţchi, un broker şi cel mai important broker de pace în Orientul Mijlociu, în această situaţie. El, de fapt, de pe vremea Primăverii Arabe se profilează ca fiind un lider al lumii islamice. Şi, dacă analizăm, aşa, temporal, o să vedem că Turcia, pe vremea lui Erdo?an, s-a implicat aşa, cam 360°; s-a implicat şi în conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan, s-a implicat şi în conflictul din Siria împotriva preşedintelui Assad, s-a implicat şi în Libia, ştiţi foarte bine, împotriva generalului Haftar. Deci Erdo?an se vrea un jucător şi, dacă vă aduceţi aminte, acum câteva zile a pronunţat întrebarea: vreţi un război între Semilună şi Cruce? Deci în felul ăsta el deja separă lumea occidentală de lumea islamică. Nu pot să nu observ, şi nu putem să nu observăm cu toţii, că de fapt el a îmbrăţişat retorica lui Putin, care spune că de fapt Occidentul este de vină în acest război în Orientul Mijlociu, între Israel şi Hamas. Este o acţiune de provocare. Sigur că ei nu vor putea intra în marea teritorială, pentru că în marea teritorială a Israelului, care /…/ ţine 12 mile marine, statul Israel îşi exercită suveranitatea, şi e posibil să ne aşteptăm la confruntări. Însă este suficient pentru a distruge… nu a distruge, a complica navigaţia în zonă. De fapt, care e mesajul pe care vor să-l transmită? Dacă voi nu lăsaţi ca Gaza, Fâşia Gaza să fie aprovizionată şi nu lăsaţi ca să intre ajutoare, iacătă că şi noi vă putem perturba traficul naval. Ori, şi Israelul este dependent de traficul naval, de trafic de mărfuri. Acesta cred că este mesajul.
Radu Dobrițoiu: Şi, bineînţeles, este vorba şi de neotomanism.
Vergil Chiţac: Fără discuţie.
Radu Dobrițoiu: Israelul a făcut parte din Imperiul Otoman. De asemenea, Hamas are un birou în Qatar, dar are reprezentanţi şi în Turcia.
Domnule profesor Ovidiu Raeţchi, criza din Orientul Mijlociu a fost alimentată şi de rebelii houthi din Yemen, care au sechestrat o navă de transport în Marea Roşie, inclusiv cu echipajul care include un marinar român, şi au lansat drone şi rachete asupra Israelului şi a unei nave militare americane. De unde are gruparea Houthi resurse, echipamente militare?
Ovidiu Raeţchi: Vorbim în Yemen de un stat eşuat. Acest eşec are decenii de istorie. Iniţial conflictul a fost sponsorizat. A fost un conflict între blocul saudit şi blocul egiptean, care era un bloc, hai să spunem, conservator, capitalist, versus blocul egiptean socialist al preşedintelui Nasser. Acea confruntare s-a acutizat, şi atunci când Egiptul a ieşit din scenă, când Arabia Saudită a ieşit din scenă, aceste state sunnite, îndreptându-se către o normalizare cu Israelul, evident că pe ruinele acelui conflict istoric, aşa cum s-a întâmplat şi cu Hamas şi cu Hezbollah, a intervenit Iranul, care iată că încearcă cumva să încercuiască Israelul nu doar în spaţiul său de proximitate, deci şi pe acest cleşte Liban în nord şi Fâşia Gaza în sud, dar şi peste Marea Roşie – nu? – pentru că Israelul are din 1949 şi o ieşire, un port la Marea Roşie. Şi vorbim în toate aceste puncte de Iran, de armament iranian şi de ordine care vin direct de la Teheran pentru a extinde conflictul, iată, în toate direcţiile, aşa cum aţi subliniat foarte bine încă din conturarea emisiunii. Avem Libanul, avem Fâşia Gaza, avem Mediterana, unde Erdo?an pare să repete o acţiune pe care a mai făcut-o şi care a creat victime în urmă cu ani de zile, şi avem şi acest pinten de peste Marea Roşie.
Radu Dobrițoiu: Şi, bineînţeles, vorbind despre Iran, avem baze iraniene în Siria, de unde pot fi, de asemenea, lansate atacuri împotriva Israelului, aşa cum se întâmplă, de altfel, cu bazele Hezbollah, din Liban.
Domnule amiral Vergil Chiţac, incidentele din zone cu trafic naval ridicat, cu strâmtori importante, Canalul Suez, aceste atacuri asupra navelor civile şi militare pot alimenta focul aprins de războiul din Israel?
Vergil Chiţac: Sunt izolate. Eu sincer nu văd, deşi s-a dorit, e clar că planificatorii Hamas s-au bazat pe un răspuns disproporţionat al Israelului, care, într-un context internaţional şi regional complicat, ar fi dus la escaladarea conflictului. Însă potenţialul de escaladare în momentul de faţă nu este aşa de ridicat. Rolul Statelor Unite ăsta a fost. Statele Unite, prin grupările navale care au avut în centrul lor puternicele portavioane Eisenhower şi Gerald R. Ford, sunt prezente în zonă tocmai pentru a descuraja escaladarea. Ştim ce înseamnă lucrul ăsta. Deci eu nu văd, în momentul de faţă, un potenţial de escaladare a acestui conflict. Este clar că de-aia au venit americanii acolo, nicidecum să-i ajute pe israelieni să lupte, pentru că lupta pe care o au ei în Fâşia Gaza este o luptă de gherilă urbană, iar armata israeliană este pregătită pentru aşa ceva, şi a fost pregătită de-a lungul timpului, pe când armata americană, nu. Prezenţa americană extrem de importantă, şi în special navală, în Orientul Mijlociu are rolul de a preveni escaladarea şi, bineînţeles, că este un sprijin vocal pentru un aliat, care este Israelul pentru americani.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ovidiu Raeţchi, cât de mult poate influenţa Iranul cu atacuri din Liban şi din Siria asupra Israelului, escaladând astfel, prin proxi, războiul pe care îl avem deja în Gaza?
Ovidiu Raeţchi: Iranul îşi doreşte un Israel destabilizat, un Israel care să-şi concentreze resursele de intelligence în proximitate, şi nu în privinţa cercetărilor şi dezvoltărilor nucleare ale Teherarului. Ştim bine că, conform unei vechi teze asumate de leadershipul israelian încă din perioada lui Menahem Beghin, orice stat ostil Israelului care încearcă să beneficieze de capacităţi nucleare este strict descurajat de Israel; şi s-a trecut prin etapa asta cu Siria, s-a trecut prin etapa asta cu Iranul. În ultimul deceniu, toate acţiunile se concentrează asupra Teheranului. Dincolo însă de încurajarea acestei destabilizări locale, Iranul eu nu cred că poate susţine şi nu îşi doreşte un conflict semnificativ, pentru că e o ţară cu mari disparităţi economice, care nu poate duce pe termen lung un conflict real. E o ţară cu o poziţie reală, cu o poziţie care mereu e cumva pe punctul de a destabiliza semnificativ regimul ayatolahilor, care au nevoie de această legitimare a unui conflict israelian cât să menţină controlul politic, dar nu cât să şi-l pună în practică. În plus, diferenţa militară dintre Iran şi Israel, luând în calcul şi intervenţia evidentă a Statelor Unite alături de Israel în cazul unui conflict extins în zonă, face ca Iranul să-şi dorească, aşa cum spuneam, un conflict de intensitate mică, localizat în zona Mediteranei, nu în zona extinsă a Orientului Mijlociu.
Radu Dobrițoiu: Domnule amiral Vergil Chiţac, din punct de vedere militar ar fi reuşit Hamas să provoace atâtea victime fără sprijinul altor ţări musulmane din regiune?
Vergil Chiţac: Cred că da. Ştiţi ce vreau să subliniez? Din anumite perspective, şi foarte importante, conflictul de astăzi seamănă foarte mult cu cel de acum 50 de ani, din 1973, de Yom Kippur. Şi uitaţi de ce. Şi atunci, ca şi acum, serviciile de informaţii israeliene au fost luate prin surprindere. Nici atunci, în 1973, serviciile de informaţii nu au anticipat atacul simultan din partea de nord-est a Siriei şi din sud a Egiptului. Nici atunci, dacă privim retrospectiv, cele două ţări atacatoare nu intenţionau să ocupe Israelul, pentru că nici nu puteau.
Nici acum nu e posibilă o distrugere a Israelului, hai să fim pragmatici, pentru că nu se poate aşa ceva. Chiar cu intervenţia Iranului, armata israeliană este singură, este mult prea puternică şi nu trebuie să uităm că deţin focoase nucleare Negev, care sunt cea mai puternică, nu-i aşa, armă de descurajare. Şi atunci, în ’73, ca şi acum, s-a dorit ca, de fapt, două lucruri: Israelul să renunţe la teritoriile cucerite şi, foarte important, şi acum se doreşte ca să-i fie pusă la îndoială reputaţia de forţă militară dominantă în Orientul Mijlociu. Nu s-a dovedit, în momentul de faţă, că Hamas ar fi fost ajutaţi de alţii. Suntem pe tărâmul supoziţiilor, însă scopul, scopul acestei acţiuni militare este cel pe care vi l-am spus. Pe de o parte, sunt două, Israelul să renunţe la teritoriile ocupate şi să-i fie pusă la îndoială capacitatea de forţă dominată în Orientul Mijlociu, asta într-un context internaţional destul de complicat, pentru că, acum, şi în zona occidentală, asistăm la faptul că Hamas este aprobată de extrema dreaptă şi extrema stângă politică occidentală.
Radu Dobrițoiu: Dle profesor Ovidiu Raeţchi, Egiptul a rămas oarecum neutru. Putem vorbi de state musulmane pro-Hamas şi state musulmane echilibrate ca poziţie în acest război care pot avea o contribuţie pentru a stopa o eventuală escaladare a conflictului?
Ovidiu Raeţchi: Categoric. Există un bloc al normalizării şi al reconcilierii cu Israelul, un bloc activat încă din 1979 de preşedintele egiptean Anwar El Sadat, care a fost şi ucis doi ani mai târziu de fundamentaliştii islamici egipteni. În acest bloc, după asumarea Egiptului, s-a alăturat şi Iordania acestui bloc, ulterior li s-a alăturat, prin acest concept de acorduri Abraham, Marocul, Bahrainul, Sudanul, Emiratele Arabe Unite. Arabia Saudită este de facto în acest bloc al normalizării, deşi acţiunea Hamas a fost menită tocmai să împiedice o semnare efectivă a documentelor. Toate aceste state au o contribuţie importantă şi o contribuţie pozitivă la soluţionarea conflictului, chiar dacă uneori, pe fondul emoţiilor şi al presiunii generate de lumea musulmană, vom vedea inclusiv din partea regelui haşemit al Iordaniei, inclusiv din partea lui Bin Salman, anumite reacţii care tind să apere cauza palestiniană. E cumva normal să vedem această solidarizare a lor, însă ea nu se va manifesta mai mult decât retoric şi decât diplomatic prin apeluri la încetarea focului. Oamenii ăştia înţeleg că e nevoie de un Orient Mijlociu pacificat, în care terorismul să dispară şi în care lumea să se concentreze pe calitate şi pe nivelul de trai.
Radu Dobrițoiu: Dle profesor Raeţchi, cât de mari sunt şansele ca focul din Gaza să se extindă, să se implice în război, în mod direct, alte state din Orientul Mijlociu?
Ovidiu Raeţchi: Din perspectiva mea, acest risc a existat doar în cele două săptămâni de foc care au urmat pogromului comis de Hamas în 7 octombrie, dar acţiunea hotărâtă a diplomaţiei americane, a diplomaţiei euroatlantice, să spunem, a închis această perspectivă generată de, repet, emoţiile foarte puternice produse, cu atât mai mult cu cât dacă ne uităm în jurul Israelului, la statele care au potenţialul geografic de a extinde conflictul, vom vedea că nu există combatanţi care să aibă capacitatea s-o facă; nici Siria nu are capacitatea s-o facă, nici Libanul nu are capacitatea s-o facă, nici palestinienii nu au capacitatea unui conflict cu adevărat semnificativ.
Radu Dobrițoiu: Războiul din Israel a aprins Orientul Mijlociu şi s-a extins şi în Marea Arabiei, Marea Roşie şi Marea Mediterană. Avem deja două portavioane americane cu grupurile lor navale de luptă. Avem şi nave chineze în regiune. Iată, şi rebelii houthi, care atacă nave în acea zonă.
Vă mulţumesc foarte mult. „Eurotlantica”, la final. Titlul ediţiei: „Orientul Mijlociu în flăcări; pericol maxim din Mediterana în Marea Arabiei”.
Invitaţii emisiunii au fost prof. univ. Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, cu rang de secretar de stat, şi contraamiralul de flotilă în rezervă prof. univ. Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele RRA.
Transcriere RADOR