RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (4 aprilie, ora 21:05) – Emisiunea ”Euroatlantica”, realizator : Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! 4 aprilie 2024 marchează 75 de ani de la înfiinţarea Tratatului Atlanticului de Nord. Rolul istoric al NATO în asigurarea apărării colective a statelor membre a devenit mai important ca oricând de când Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022. Statele aliate europene pot profita de oportunitatea de a-şi afirma o poziţie mai puternică în cadrul Alianţei, care, fără îndoială, a fost revitalizată, dar se pare că statele din NATO de pe „Bătrânul Continent” se confruntă acum cu provocări din ce în ce mai complexe şi numeroase. Creată imediat după cel de-al doilea Război Mondial, Alianţa a fost iniţial însărcinată să abordeze ameninţarea reprezentată de Uniunea Sovietică şi a traversat o mare parte a Războiului Rece, fiind măsurată în raport cu Pactul de la Varşovia, pe care sovieticii l-au creat în 1955, la câţiva ani după înfiinţarea NATO, pactul militar condus de URSS fiind în cele din urmă dizolvat în 1991. Cu toate acestea, NATO a crescut de la un grup iniţial de 12 state la 32, un indiciu al vitalităţii şi relevanţei continue a organizaţiei. O mare parte din această creştere a avut loc de la sfârşitul Războiului Rece, cu adăugarea celor mai mulţi membri ai Pactului de la Varşovia, plus părţi din fosta Uniune Sovietică şi fosta Iugoslavie. Aderarea Finlandei şi Suediei reflectă, de asemenea, o lume care este văzută ca din ce în ce mai antagonistă şi periculoasă. Pacea în zona euro-atlantică a fost spulberată. Federaţia Rusă a încălcat normele şi principiile care au contribuit la o ordine de securitate europeană stabilă şi previzibilă. Federaţia Rusă este cea mai semnificativă şi directă ameninţare la adresa securităţii aliaţilor şi la adresa păcii şi stabilităţii în zona euroatlantică. Discutăm în această ediţie despre NATO, la 75 de ani de la înfiinţarea acestei puternice alianţe, care a adus împreună statele democratice din emisfera occidentală. Invitaţii ediţiei: generalul de flotilă aeriană în rezervă Adrian Duţă, vicepreşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defence România. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „NATO – 75 de ani de securitate”.
Bună seara, domnule Tudor Curtifan!
Tudor Curtifan: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie, domnule Dobriţoiu!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Adrian Duţă!
Adrian Duţă: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie! Transmit salutările mele colegului de platou, domnul Curtifan.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi! Domnule Tudor Curtifan, 75 de ani de NATO, 20 de ani pentru România în această alianţă. Suntem în 2024. Ce reprezintă această alianţă pentru apărarea Europei?
Tudor Curtifan: În primul rând, să transmitem şi un „La mulţi ani!” acestei alianţe, e cea mai puternică alianţă militară defensivă din istorie. Cifrele le-aţi precizat foarte corect şi la începutul emisiunii. Nu mai e nevoie de nicio prezentare. Pentru România, din perspectiva mea – şi nu cred că folosesc clişee sau exagerări – aderarea României la NATO, care ulterior a deschis şi uşa către aderarea la Uniunea Europeană şi a consolidat această aderare, deci, aceste aderări sunt pe acelaşi palier al importanţei istorice alături de Marea Unire din 1918 şi Revoluţia din decembrie 1989. Această umbrelă de securitate sub care ne aflăm a schimbat în mod cert şi soarta României, România modernă, aşa cum o percepem astăzi. Cu siguranţă sunt multe chestiuni de îmbunătăţit şi aici. Am fost martor acestei aderări şi cu siguranţă, dl general Duţă poate completa, sunt multe chestiuni de îmbunătăţit, dar armata a fost profund subfinanţată timp de 10 ani. Dar astăzi, Armata României în NATO arată total diferit faţă de anii ’90 şi sunt convins că în urma programelor şi în urma a tot ceea ce se desfăşoară în momentul actual, peste 10 ani, Armata României va arăta cu totul diferit. Aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, toate statele membre ale pactului de la Varşovia sunt, în afară de Federaţia, sunt astăzi membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Nu cred că-şi imagina cineva acum 34 de ani acest… un asemenea scenariu, dar trebuie să menţionăm că toate aceste state sau toate statele care au aderat după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi-au dorit foarte măderarea şi a fost o bătălie pentru a integrarea în Alianţa Nord-Atlantic. Exact cum s-a întâmplat şi în cazul României. Deci, ceea ce Federaţia Rusă omite să spună de foarte multe ori, din motive lesne de înţeles, e că nu NATO s-a extins către graniţele Europei. Deci aceste state, din motive de securitate pe care bine le cunoaştem şi nu intrăm în alte detalii au dorit integrare în Alianţa Nord-Atlantică.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Adrian Duţă, două legi forte importante privind apărarea naţională sunt în prezent în dezbatere publică, propuse de Ministerul Apărării Naţionale. Este vorba de o nouă lege a apărării naţionale şi de o lege privind sistemul naţional de management integrat la situaţii de criză. Abele legi se află în această lună în dezbatere publică. Sunteţi, domnule general, vicepreşedinte al Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă, cum vor modifica cele două legi prezenţa militară a României în cadrul NATO?
Adrian Duţă: Mulţumesc pentru întrebare! Aş dori să încep mai întâi prin a evidenţia rolul NATO în ultimii 75 de ani de pace, în principiu în arealul euroatlantic. NATO a ţinut piept cu putere Pactului de la Varşovia şi s-a adaptat continuu provocărilor de securitate care nu au încetat să apară. NATO nu s-a dezvoltat şi nu s-a adaptat numai la ameninţările impuse de Uniunea Sovietică, dar a putut să se dezvolte şi pe baza faptului că statele membre, statele partenere au împărtăşit aceleaşi valori şi aceleaşi interese. După cum ştiţi, Alianţa a crescut de la 12 state câte erau iniţial la 32 în prezent, iar mediul de securitate deosebit de complex din ultima perioadă şi provocările cărora trebuie să le facem faţă zi de zi sunt mult mai multe. De aceea şi state precum Suedia şi Finlanda, după mulţi ani de neutralitate, au decis foarte repede să solicite integrarea NATO. Acum, revenind la cele două legi, mă bucur foarte mult că acestea au intrat în dezbatere publică şi vreau să menţionez aici că legea apărării aşteaptă de foarte mult timp să fie revizuită, să fie adoptată o nouă lege apărării naţionale. N-a avut acest noroc în ultimii ani, deoarece a făcut parte dintr-un pachet mai larg de prevederi legale care nu au reuşit să treacă. Ăsta este un demers foarte bun, deoarece legea apărării creează în momentul de faţă un cadru legislativ coerent pentru a putea răspunde tuturor provocărilor. De asemenea, este adaptată noului context. Ştim că între timp, din 94 până cum Constituţia României a fost revizuită, România a dobândit statutul de stat membru NATO şi UE, misiunile armatei sunt altele, deci este nevoie de cadrul juridic adecvat în acest sens. De asemenea, legea apărării naţionale introduce şi noţiunea de ameninţări hibride şi acţiunile care pot fi întreprinse în cazul ameninţelor hibride. De ce doresc să menţionez acest lucru? Pentru că avem o serie de ameninţări hibride care pot produce efecte dezastruoase, efecte la fel de puternice ca şi în cazul unei acţiuni, a unui război convenţional. Dau exemplu aici un atac cibernetic care ar putea să îngenuncheze practic sistemul energetic sau orice altă infrastructură critică. În privinţa sistemului naţional de management integrat al situaţiilor de criză, acesta vine să rezolve problema creării şi consolidării rezilienţei naţionale şi îşi are originea în strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024. Este foarte important ca să înţelegem că acest sistem de management integrat nu este o structură nouă, ci este un cadru de funcţionare, de organizare şi funcţionare şi clarifică, practic, rolurile pe care instituţiile trebuie să le aibă în funcţie de tipul crizei care se manifestă.
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, ce rol are România acum în cadrul NATO, după 75 de ani de la înfiinţarea alianţei?
Tudor Curtifan: Cred că în momentul actual, în actuala arhitectură de securitate de la Marea Neagră – şi mă refer la războiul de agresiune pe care Federaţia Rusă l-a declanşat împotriva Ucrainei, un război care e foarte important de menţionat de fiecare dată, nu a început pe 24 februarie 2022, şi atunci a fost escaladat într-o manieră fără precedent, după cel de-al Doilea Război Mondial, ci a început în martie 2014. În toată această nouă arhitectură de securitate extrem de provocatoare, cred că şansa pe care o are România în criza actuală e de a putea deveni cu adevărat un pilon de securitate la Marea Neagră şi şi un furnizor de securitate. Şi cred că se fac paşi şi acest lucru e deja vizibil prin multe programe care se află în desfăşurare, inclusiv prin acest program despre care s-a vorbit foarte mult, cu privire la modernizarea bazei militare de la Mihail Kogălniceanu ş.a.m.d. Aş vrea să amintesc, de multe ori, în ceea ce priveşte rolul României şi Marea Neagră, că atât factorul politic, cât şi decidenţi militari sau experţi şi jurnalişti ş.a.m.d. au atras atenţia de foarte multe ori, în ultimii ani, cu privire la pericolul privind Marea Neagră şi acest dezechilibru care este între Marea Marea Baltică, între nordul Europei şi Marea Neagră. Şi, până la urmă, e de înţeles, într-o oarecare măsură, şi faptul că Alianţa Nord-Atlantică a consolidat în mare parte nordul, nu şi Marea Nordului, Marea Baltică, în contextul în care acolo avem cele trei state baltice extrem de vulnerabile, acolo e Polonia şi Germania, ş.a.m.d. Dar, pe de altă parte, trebuie să vedem şi… sau să recunoaştem faptul că pericolul a venit din Marea Neagră şi astăzi Marea Neagră este o mare închisă, în contextul Convenţiei de la Montreux, dar aici o e o altă discuţie cu privire la modalitatea în care s-ar putea renegocia această convenţie, pentru că în cazul unui conflict în Marea Neagră, aşa cum vedem astăzi cum… Turcia deţinând cheile Bosforului şi Dardanelelor, ea devine, ea devine o mare închisă. Acesta ar fi, cred că principalul obiectiv pe care România îl poate realiza în contextul actual şi a dezvolta şi capacităţile militare pe care le are, pentru că, aşa cum am precizat la începutul intervenţiei, se fac paşi, există programe care pot să… sau care, cu siguranţă, în următorii ani, vor transforma Armata României, pentru că e extrem de important, s-a vorbit despre integrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi mereu clasa politică e aşa, caimacul, în momentul în care România celebrează integrarea în NATO, dar e foarte important de menţionat şi de amintit această diplomaţie militară, căci fără sacrificiul armatei, intrat teatrele de operaţiuni şi ceea ce numim diplomaţie militară, aderarea nu ar fi fost posibilă.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Adrian Duţă Duţă, România s-ar fi putut apăra singură, fără NATO, într-o posibilă eventuală invazie a Federaţiei Ruse?
Adrian Duţă: Aş vrea să precizez că nu există acest pericol al unei invazii asupra României. Nu este deloc, deşi ameninţările care vin dinspre est sunt în continuare foarte mari. Într-un scenariu ipotetic, cred că pot să menţionez că România nu este în măsură să se apere singură, deşi România a făcut paşi foarte importanţi în direcţia modernizării, a reformării armatei, a creării de la noi capabilităţi. Însă mai sunt foarte multe lucruri de realizat în România, pentru că o creare, crearea unei capabilităţi nu înseamnă doar achiziţia de tehnică militară nouă. Înseamnă achiziţia de tehnică militară pentru toate unităţile pe care le avem în cadrul Armatei României. Înseamnă echiparea şi încadrarea cu personal a acestor unităţi, unde ştim că avem serioase probleme de încadrare, şi nu numai încadrarea, dar militarii români trebuie să se pregătească prin exerciţii şi antrenament, astfel încât să atingă un nivel al capacităţii de luptă, suficient pentru a putea acţiona în situaţii reale. Nu suntem încă acolo. România mai are mult de realizat în acest sens şi cred eu că împreună cu partenerii noştri, partenerul strategic, cu statele membre NATO, putem să ajungem acolo. Vreau să menţionez că am făcut paşi importanţi, cei 50.000 de militari români care au executat misiuni în teatrul de operaţii au învăţat foarte mult şi au crescut foarte mult nivelul de pregătire şi avem feedback foarte bun din partea celorlalţi membrii NATO în ceea ce priveşte comportamentul şi acţiunile militarilor români în misiuni internaţionale.
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, la 75 de ani de NATO, la 20 de ani de la aderarea României la Alianţă, s-a discutat deja în emisiune despre asta, dar aş dori să aprofundăm ce rol a avut Armata României din perspectiva recunoaşterii puterii militare a ţării noastre?
Tudor Curtifan: E exact ceea ce am precizat înainte. E vorba de modalitatea în care Armata României a folosit diplomaţia militară şi Armata României a depus sacrificii în teatrele de operaţii, modul în care Armata României s-a pregătit şi sacrificiile pe care le-a pregătit, exact cum s-a precizat, cu carenţe mari în ceea ce priveşte deficitul de tehnică militară, mai ales în anii pre-integrare în Alianţa Nord-Atlantică ş.a.m.d. Eu cred că modul exemplar în care Armata României s-a prezentat în teatrele de operaţii a oferit mediului politic un instrument esenţial pentru negocierile care au avut loc şi pentru integrarea în Alianţa Nord-Atlantică. Deci, rolul acesta a fost fundamental şi eu mereu am spus şi o repet de fiecare dată când am ocazia, că trebuie să vorbim tot mai mult de acest rol pe care l-a avut armata în integrarea României în NATO, pentru că, cum am menţionat, se uită sau meritele sunt luate de foarte multe ori de mediul politic. Însă fără acest rol determinant nu s-ar fi putut face paşii necesari.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Adrian Duţă, România se află geografic pe flancul de est al NATO. Cum se situează ţara noastră din perstpectiva apărării militare a teritoriului naţional, ca aliat al NATO?
Adrian Duţă: România are un rol strategic în zonă şi acesta este confirmat şi de alegerea partenerilor noştri de a lucra cu România, de a coopera în acest domeniu. Rolul României este recunoscut de vecini şi de partenerii noştri şi cred că România poate să facă foarte mult în ceea ce priveşte apărarea, apărarea în regiunea de est a Alianţei. Cooperarea internaţională cu statele din flancul estic, cooperarea cu Polonia este foarte importantă şi mecanismele din cadrul NATO, precum şi cele din cadrul Uniunii Europene, din cadrul politicii europene de securitate comună, aduc plusvaloarea acestui demers de apărare a flancului estic. România dezvoltă permanent infrastructura, resursele şi capacităţile de luptă. De aceea, cred eu că dacă menţinem un ritm bun şi luăm deciziile potrivite la timp, atunci Armata României va avea un cuvânt important de spus. Armata României va fi în măsură să îşi execute misiunile la cel mai înalt nivel.
Radu Dobrițoiu: Este, domnule general, pe scurt, este România, alături de Polonia, bastion important al Alianţei pe acest flanc important?
Adrian Duţă: Sigur că da. Îmi place să cred că România are un rol foarte important şi este un partener de încredere pentru Polonia pe acest flanc estic.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediţiei „NATO – 75 de ani de securitate”. Invitaţii emisiunii au fost generalul de flotilă aeriană în rezervă Adrian Duţă, vicepreşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă şi membru al Grupului de experţi al Centrului de Excelenţă pentru Contracararea Ameninţărilor Hibride de la Helsinki şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defence România.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
