Emisiunea: ”Agenda globală” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Dezvoltăm subiectul reprezentat de războiul din Ucraina, dar vom discuta şi despre 21 de ani de la integrarea României în NATO cu profesorul universitar Iulian Chifu, preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning. Bună seara, domnule profesor Iulian Chifu!
Iulian Chifu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea ”Agenda globală”. Domnule profesor Iulian Chifu, se pare că pentru Vladimir Putin cuvântul „pace” sună altfel decât ceea ce exprimă Donald Trump pentru dezideratul de a opri conflictul din Ucraina. Privim în urmă în istorie, dar mai ales la Minsk 1 şi Minsk 2, în ce măsură, cât de credibilă ar fi o pace acceptată de liderul de la Kremlin?
Iulian Chifu: Cred că ar fi speculativ. Sigur, putem să ne uităm în context şi să vedem că obişnuinţa Federaţiei Ruse este de a extrage maximum de profit, de concesii şi de a relativiza ulterior chiar şi documentul semnat, documentul exprimat în echivalenţe. Am văzut cam cum s-a întâmplat, de exemplu, cu acordul de încetare a focului cu Georgia după august 2008, când au existat două versiuni care nu erau echivalente – una în rusă şi una în franceză. Am văzut şi cu alte ocazii cum se relativizează interpretarea, dacă nu cum se încalcă pe de-a-ntregul; vezi acordul de la Budapesta, intrarea Ucrainei în Tratatul de Neproliferare, respectiv renunţarea la armele nucleare, care au fost cedate Rusiei contra garanţiilor privind integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Ucrainei, act semnat inclusiv de Federaţia Rusă şi…
Radu Dobrițoiu: În 1994.
Iulian Chifu: În 1994, şi andorsat şi de ceilalţi doi membri ai Consiliului de Securitate, care, pe lângă Marea Britanie, sigur, Statele Unite care erau au semnatari, respectiv Franţa şi China. Deci toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate au andorsat. Şi, totuşi, Rusia a încălcat odată cu anexarea Crimeei, în 2014, acest acord. Deci aceasta este un mod de a funcţiona, un mod de viaţă al Federaţiei Ruse. De această dată, lucrurile sunt mult mai complicate şi cu o strângere de mână cum se încheie acordurile între oameni de cuvânt în domeniul business-ului, sigur că nu se ajunge la niciun fel de concluzie şi de aceea am şi văzut astăzi de dimineaţă faptul că, iată, Federaţia Rusă nu este de acord cu acordul de pace, cu principiile şi se duce din nou la o formulă maximală care înseamnă cele două, ultimatumul din 2021, respectiv propuneri de acorduri cu OSCE şi cu NATO, în care punctul de plecare este revenirea la status quo ante situaţia de după războiului rece, practic de după reunificarea Germaniei şi acceptarea intrării Germaniei reunificate în NATO şi UE. Cam asta este punctul de plecare pe care şi-l propune Federaţia Rusă. Evident că este inacceptabil din punctul celălalt de vedere, iar dificultatea majoră este aceea că cele două părţi în discuţie – Ucraina şi Federaţia Rusă – au obiective complet opuse şi imposibil de agreat şi de armonizat.
Radu Dobrițoiu: Armonizat.
Iulian Chifu: Dar e adevărat, pe de altă parte, că Statele Unite, preşedintele Trump nu poate să piardă acest joc. A pus suficient de mult efort şi substanţă politică şi e de văzut măsura în care este pregătit să utilizeze instrumente de constrângere pentru a aduce la masă, sigur, în primul rând, Federaţia Rusă, care se consideră şi victorioasă în acest război şi se comportă ca atare şi pe fondul unor concesii deja făcute de către echipa Trump în negocierile existente, recunoaşterea faptului că Rusia e dominantă şi Ucraina nu mai are nicio carte de jucat.
Radu Dobrițoiu: Marcăm în aceste zile 21 de ani de când România a fost acceptată ca aliat NATO. În cele peste două decenii, domnule profesor Iulian Chifu, ce a adus pentru ţara noastră apartenenţa la NATO?
Iulian Chifu: Cea mai înaltă situaţie de securitate pentru România, intrarea într-o alianţă şi într-o formă de apărare comună colectivă şi, evident, şi aducerea nivelului de pregătire, doctrinelor, personalului şi capabilităţilor la un nivel compatibil cu NATO – interoperabil, i-am spus noi – adaptat la ameninţările din momentul actual. E adevărat că între timp şi harta ameninţărilor s-a multiplicat, s-a schimbat dramatic. Am ajuns, iată, cu un război pe scară largă, de mare intensitate pe termen lung în Europa, faţă de care noile planuri de contingenţă regionale şi planul de contigenţă asumat de Alianţă trebuie să sebadapteze şi acest lucru şi în noile condiţii ale unei anumite exigenţe de împărţire a responsabilităţilor mult mai echilibrate, care au venit de la Washington. Însă avem nişte afirmaţii extrem de clare, venite şi de la secretarul general al NATO, venite direct şi de la Casa Albă şi lucrul acesta dă perenitatea şi soliditatea unei alianţe care, iată, funcţionează din 1949 şi care a ştiut să se adapteze la fiecare epocă şi la fiecare evoluţie a situaţiei internaţionale, ceea ce face şi în acest moment.
Radu Dobrițoiu: NATO a împlinit 76 de ani, o alianţă creată şi dezvoltată mai ales în perioada războiului rece, pentru a contracara eforturile de înarmare ale URSS. După 1991 a urmat o nouă etapă pentru NATO, cu o extindere fără precedent spre estul Europei. Domnule profesor Iulian Chifu, cum credeţi că va evolua Alianţa după ce Rusia a invadat Ucraina?
Iulian Chifu: În primul rând că a crescut în mod dramatic rolul acestei alianţe. În egală măsură, vedem din nou după defence pledge, după acel angajament pentru apărare, reclamat la vremea respectivă de Barack Obama, era preşedinte, summitul NATO de la Newport Beach, Ţara Galilor, din 2014, după anexarea, deci a Crimeei. De atunci vorbim de o reechilibrare a contribuţiilor pilonilor transatlantici şi o asumare mult importantă de către partea europeană, că n-aş vrea să-i spun Uniunea Europeană, partea europeană a Alianţei, a unor responsabilităţi care ţin de propria lor apărare. Şi aici sigur e vorba şi de investiţii în apărare, dar e vorba şi de adaptarea la ameninţările din imediata apropiere şi, dacă se poate, capacitatea de a le gestiona în mai mare măsură şi de a sprijini aliatul american şi la distanţă strategică. De altfel, la ultimul summit de la Washington, ştiţi foarte bine că s-a încercat discutarea unei noi upgradări la nivelul unui NATO global, cu intervenţie şi în Indo-Pacific, acolo unde funcţionează interesele aliaţilor. Însă din acest punct de vedere, la nivelul de discuţii tehnice, nici măcar n-a ajuns în comitete militare sau la nivelul politic al summitului, ducerea unui NATO de la un NATO transatlantic la un NATO global a fost din nou respinsă. E o temă recurentă, îmi aduc aminte de la Comisia Albright şi dezbaterile de atunci pentru conceptul strategic de la Lisabona. Deci, în continuare, iată aceasta este o doleanţă a Statelor Unite şi vom vedea în ce măsură, de exemplu la Haga va exista o reacomodare cu împărţirea responsabilităţilor şi în ceea ce priveşte interesele Europei şi apărarea comună a Europei, iată, în faţa Rusiei de această dată, dar şi în susţinerea aliatului american şi interese comune care vizează zona Indo-Pacifică. Şi cred că aici trebuie să aşteptăm şi detenta viitorului Alianţei.
Radu Dobrițoiu: Revenim la războiul din ţara vecină. Într-un răspuns de un minut. Domnule profesor Iulian Chifu, profită Rusia de trecerea timpului până la o eventuală pace pentru a se regrupa şi ocupa noi teritorii în Ucraina?
Iulian Chifu: În momentul de faţă face un efort foarte mare, dar aşa cum Putin nu poate nici să oprească războiul, pentru că lucrul ăsta pune sub semnul întrebării întregul establishment septuagenar de la Kremlin exact în această măsură, Putin nu poate să continue azi războiul, are nevoie de o pază, o pauză care înseamnă regrupare, reînarmare şi, sigur, detenta de a merge mai departe, inclusiv de a verifica Articolul 5 NATO atacând un stat euratlantic. De altfel acest lucru a fost anunţat de miniştrii apărării, de şefii serviciilor de informaţii din foarte multe state, de şefii apărării. E o temă recurentă la care trebuie să fim atenţi între doi şi trei, cinci ani, spun optimiştii sau, dacă vreţi, pesimiştii depinde cum o luăm. Între cinci – şapte ani optimiştii că o confruntare între NATO şi Rusia este de aşteptat.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Iulian Chifu, vă mulţumesc pentru aceste informaţii!
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
