RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (8 februarie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Războiul din Ucraina a impus în ultimii doi ani o nouă abordare pentru ţările care se află în proximitatea conflictului. Rusia a dovedit că nu respectă tratatele internaţionale pe care le-a semnat şi doreşte o extindere a zonei de influenţă militară, inclusiv prin ocuparea de teritorii în vest. Cu două războaie în Europa şi în proximitate, revine în actualitate reintroducerea serviciului militar. Zece ţări din Uniunea Europeană susţin sau menţin serviciul militar obligatoriu. Din 2022 Europa este ţinta războiului hibrid al Rusiei. România are un deficit de cadre militare active, dar mai ales de rezervişti. În eventualitatea unui război de apărare, ţara noastră se bazează pe aproximativ 70.000 de militari activi şi pe o rezervă compusă în principal din bărbaţii care au efectuat serviciul militar până în 2007. Deşi avem mai multe prevederi legale care impun obligaţia ca fiecare bărbat care împlineşte 18 ani să se prezinte la centrele militare pentru evidenţă, aceste legi sunt în mare parte tratate cu indiferenţă. Am solicitat biroului de presă al Ministerului Apărării Naţionale o statistică cu numărul de cetăţeni care, potrivit legislaţiei în vigoare, după îndeplinirea vârstei de 18 ani s-au prezentat şi au fost luaţi în evidenţă de centrele militare. Aştept în continuare răspunsul. Aceste date sunt gestionate de Ministerul Apărării Naţionale. Avem în schimb, ţări unde constatăm implicarea populaţiei, a bărbaţilor în primul rând, pentru a se integra în serviciul militar obligatoriu sau voluntar. Lituania, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Cipru, Letonia, Austria, Grecia şi Estonia au în prezent serviciul militar obligatoriu sau sub diverse forme. În contextul războiului din Ucraina, Polonia are din 2021 legea de apărare a patriei, care se aplică din această lună. Aproximativ 250.000 de persoane sunt chemate până la 30 aprilie pentru exerciţii militare care pot dura până la trei luni. Dezbatem în această seară despre apărarea din perspectiva structurilor de militari în rezervă.
Invitatul acestei ediţii este generalul-locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta Euroatlantica. Tema ediţiei: „Militari profesionişti versus stagiu militar în actualele condiţii de securitate”.
Avem legătura prin telefon cu generalul Virgil Bălăceanu. Bună seara, domnule general.
Virgil Bălăceanu: Bună seara.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea Euroatlantica. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Domnule general Virgil Bălăceanu, chiar dacă România face parte din Alianţă, ascultătorii ar trebui să ştie că NATO nu răspunde la numărul de telefon 112 pentru a veni şi interveni în câteva minute. În ultima perioadă, au fost vehiculate opinii potrivit cărora ne apără NATO şi nu avem nevoie de rezervişti. Discutăm despre militari profesionişti versus stagiu militar în actualul context de securitate. Care este, de fapt, realitatea? Cine reacţionează şi ce se petrece când România este atacată militar?
Virgil Bălăceanu: Lucrurile sunt mai profunde şi mai complexe. Sunt mai profunde şi mai complexe, pentru că războiul adus în Europa de către Federaţia Rusă şi mai ales tipul de război, fiind vorba de un război clasic, a adus în discuţie modul în care armatele naţionale, respectiv armatele statelor NATO pot să-şi îndeplinească o misiune. În fapt, state cum este Polonia, au intuit, încă de la suspendarea serviciului militar obligatoriu din 2009, necesitatea existenţei unei rezerve proaspete, tinere şi permanent instruite. În schimb, în România, odată cu suspendarea serviciului militar obligatoriu rezerva nu a mai contat. Măsurile politice sunt întârziate în toată această etapă şi am să vă ofer un exemplu care este concludent. Polonia adoptă Legea rezervistului voluntar în anul 2009, când suspendă serviciul militar obligatoriu. România pune în aplicare o asemenea lege la zece ani după suspendarea serviciului militar obligatoriu.
Şi acum asistăm la o întârziere de doi ani de zile de ajungere a legii pregătirii populaţiei pentru apărare, care are o prevedere cu privire la serviciul voluntar soldat în termen cu aceeaşi notă de întârziere care trebuie descrisă ca iresponsabilitate. Lucrurile sunt datorate pe undeva înţelegerii greşite de către liderii politici, chiar de către liderii militari Armatei României după suspendarea serviciului militar obligatoriu că rezerva nu este necesară. Rezerviştii nu mai sunt atât de importanţi. Deci un asemenea lucru Armata României era chemată în perioada respectivă să îndeplinească misiuni specifice, care nu sunt similare misiunilor clasice de apărare a teritoriului naţional în teatrele de operaţii – în Afganistan, în Irak, în Balcanii de Vest. Când acţionezi în Afganistan, în Irak, în Balcanii de Vest, nu întăreşti, consolidezi, completezi unităţile cu rezervişti. Îţi sunt suficienţi cei în activitate. Când treci la apărarea teritoriului naţional, când nevoia de forţe, mai ales în prima etapă a unei operaţii de descurajare şi apărare până la dislocarea forţelor principale ale NATO, unităţile nu pot să acţioneze, nu le putem da starea de operativitate sau caracteriza starea de operativitate corespunzătoare dacă acestea nu sunt completate cu rezervişti. Unităţile Armatei României şi în general unităţile militare din alte state, să ne referim în primul rând la NATO, nu au efectivele pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă, mai ales cea de apărare a teritoriului naţional la pace. Ele se completează pe timpul stărilor excepţionale şi le nominalizăm aceste stări – cea de urgenţă, dar mai ales începând cu starea de asediu, de mobilizare şi de război, cu rezervişti. Abia în momentul respectiv unitatea are o stare de operativitate din punct de vedere al personalului în măsură să intre în luptă. Ca atare, problematica existenţei rezerviştilor, a rezervei armatei nu este declanşată neapărat acum de războiul din Ucraina. Războiul din Ucraina, ca de altfel şi războiul din Israel, ne demonstrează importanţa rezerviştilor.
Noi suntem acum în al 12-lea ceas şi numai poziţia plină de demnitate şi de responsabilitate a generalului Vlad, şeful apărării, a declanşat un proces care trebuia declanşat încă de acum 2 ani de zile. Cum este posibil ca ministerul să publice legea pregătirii populaţiei pentru apărare, care, repet, include şi prevederea privind serviciul voluntar soldat în termen, deci o modalitate pe principiile voluntariatului de refacere a rezervei, de aproape 2 ani de zile şi cei care s-au succedat la conducerea Guvernului nu au răspuns la ceea ce trebuia să însemne avizarea într-un timp scurt a prevederilor de care vorbeam şi ajungerea în timp scurt la nivelul Parlamentului? Eu am această convingere fermă: dacă nu aveam poziţia generalului Vlad, la ora actuală, proiectul de lege – mă refer la legea de pregătire a populaţiei pentru apărare – rămânea în continuare în circuit interinstituţional şi în acest an, probabil şi anul viitor, dincolo de toate consecinţele pe care trebuie să le avem în vedere legate de război din Ucraina, această lege nu ajungea în Parlament.
Radu Dobrițoiu: Prin declaraţiile sale recente, şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, nu a încercat să reinventeze roata. În secolul IV d.Hr., scriitorul latin Flavius Vegetius Renatus, în a sa lucrare „De re militari”, a avut expresia „Si vis pacem, para bellum”, cu sensul de „Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război”. Şi războiul este precum Hannibal la porţile Romei. Rusia este foarte aproape de graniţele României şi o societate puternică economic şi militar este puţin probabil să fie atacată de către duşmani. Ministerul Apărării Naţionale a pregătit un proiect de lege pentru stagiul militar voluntar, proiect de lege aflat deja în transparenţă decizională încă de anul trecut, după cum transmite colegul meu Cătălin Purcaru.
Reporter: Tinerii cu vârsta între 18 şi 35 de ani, indiferent de sex, cu domiciliu stabil în România, vor putea participa, pe bază de voluntariat, la un program de pregătire militară de bază, pe durata de până la patru luni. Ei vor beneficia gratuit de cazare, echipament şi hrană şi vor primi o indemnizaţie lunară similară militarilor în termen cu gradul de soldat, care poate ajunge până la 3.000 de lei. La finalul programului de pregătire este prevăzută inclusiv o bonificaţie reprezentând trei salarii medii brute, iar centrele militare îi vor lua în evidenţă pentru a-i introduce în rezerva operaţională.
Proiectul legislativ a fost iniţiat încă din 2019 şi pus în transparenţă decizională în 2022. Anul trecut a fost reluat procesul şi în prezent documentul se află în circuitul interministerial de avizare. Preşedintele comisiei pentru apărare din Senat, Nicoleta Pauliuc, a explicat că proiectul nu face referire la reintroducerea stagiului militar obligatoriu.
Nicoleta Pauliuc: Vorbim despre un proiect de lege la care lucrează Ministerul Apărării, care vorbeşte într-adevăr despre un stagiu militar voluntar sau, am spune noi, pregătire militară voluntară. Nu există niciun motiv de panică pentru că nu se va da nicio lege. Nu va face niciun român stagiu militar obligatoriu. Nu vom fi luaţi cu arcanul să mergem în armată.
Reporter: Senatorul USR Nicu Fălcoi a atras atenţia că este nevoie de refacerea rezervei militare operaţionale.
Nicu Fălcoi: Ultimul contingent de militari în termen a fost încorporat în 2006. Din 2007, nemaiexistând în România, rezerva operaţională a îmbătrânit şi e nevoie de înlocuirea ei. S-a încercat această metodă prin „Rezervistul voluntar”, n-a fost de succes. Încercăm altă metodă. Este nevoie. Atâta timp cât avem un război la graniţă, România trebuie să fie pregătită pentru absolut orice eventualitate.
Radu Dobrițoiu: ”Avem un război la graniţă, România trebuie să fie pregătită pentru orice eventualitate”. Aşa se încheie materialul primit pentru Euroatlantica de la Cătălin Purcaru.
Domnule general Virgil Bălăceanu, în scenariul cel mai rău, România va fi nevoită să se apere. Timpul va scoate din evidenţa militară parte din actualii rezervişti. Este noua lege propusă de Ministerul Apărării Naţionale o soluţie pentru a creşte baza de rezervişti?
Virgil Bălăceanu: Este o soluţie pentru baza de rezervişti, adică alături de rezerviştii voluntari din corpul soldaţilor, gradaţilor rezervişti voluntari, respectiv cei care, soldaţi, vor îndeplini serviciu voluntar soldat în termen. Acesta este un lucru bun, dar soldaţii trebuie să fie comandaţi, inclusiv, nu?, de către cadre militare în rezervă. Mergem pe aceleaşi principii. Avem nevoie de cadre militare în rezervă care să înlocuiască acele cadre militare în rezervă din rezerva operaţională, în mod deosebit cei care au făcut armata cu termen redus şi care au primit un grad militar după terminarea universităţii. Ca atare, când vorbim de cadre militare rezervişti voluntari, numai Legea rezervistului voluntar rezolvă o asemenea problemă.
Deci noi trebuie să revenim nu numai la problematica serviciului voluntar soldat în termen, să nu uităm şi necesitatea de a urmări şi eficientiza aplicarea Legii rezervistului voluntar pe care o aplicăm din 2017, nu cu prea mult succes.. De ce? Aceleaşi condiţionări politice. A fost un moment de totală neinspiraţie a ministrului apărării, care n-a fost de acord la momentul respectiv ca indemnizaţia rezerviştilor voluntari să fie de 30% din solda de funcţie, ci numai 10%. Ca atare, în primii ani nu aveam un grad de recrutare la nivelul planului pe anul respectiv.
Nu mai vorbim de câţi rămâneau în armată, după selecţionare – în armată, ca rezervişti voluntari. A trebuit – şi Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă din România a fost, să ştiţi, un pledant fervent din punctul ăsta de vedere, să se revină la forma iniţială a legii cu 30%, constatându-se în fiecare an o creştere a numărului de candidaţi, respectiv de tineri, nu numai tineri cetăţeni ai României care au intrat în rezerva voluntară. Mai sunt şi alte probleme de rezolvat.
Spre exemplu, anul trecut, deşi au fost două etape de repartizare în unităţile alese în mod opţional de către cei care au vrut să ajungă în rezerva voluntară, totuşi avem situaţii de candidaţi – nu le poţi spune altfel – pentru rezerva voluntară, care, deşi au luat selecţia, nu au fost încadraţi. Lucrurile acestea demonstrează că şi din perspectiva Ministerului Apărării, a Statului Major al Apărării, trebuie să găsim acele modalităţi astfel încât dorinţa unor cetăţeni – şi spun destul de mulţi, să fie încurajată. Sunt şi nişte diferenţe pe care trebuie să le înţeleagă şi radioascultătorii, mai ales cei care se gândesc fie la rezerva voluntară, fie la stagiu voluntar soldat în termen. Pentru că, privind rezerva voluntară, vorbim şi de cei cu pregătire militară, dar şi de cei fără pregătire militară. Vorbim de o vârstă pentru soldaţi gradaţi, rezervişti voluntari între 18 şi 50 de ani, iar pentru cadre militare, rezervişti voluntari între 18 şi 55 de ani.
Radu Dobrițoiu: Domnule general, să privim şi la Polonia, un aliat extrem de important pe flancul de est al NATO. Polonia a început implementarea Legii de apărare a patriei, care include o pregătire militară de trei luni, la care vor participa zeci de mii de bărbaţi şi femei. Aprobată în octombrie 2021, noua lege susţine întărirea forţelor militare de rezervă poloneze pe fondul agresiunii ruse din Ucraina. Vă propun să îl ascultăm pe colegul meu, colonelul Cristian Dumitraşcu, de la redacţia militară ‘Ora Armatei’.
Cristian Dumitraşcu: Din această lună şi până la sfârşitul lui aprilie, în Polonia se derulează un program de calificare militară, pe care urmează să îl parcurgă aproximativ 250.000 de persoane. Nu doar bărbaţii, ci şi femeile sunt incluse în acest proiect de instruire militară, care durează trei luni. Scopul calificării militare este de a introduce date în dosarele militare şi de a determina capacitatea fizică şi psihică pentru serviciul militar. Aceasta se referă la persoanele care sunt supuse obligaţiei de a se prezenta pentru calificarea militară şi la cele care s-au oferit voluntar pentru serviciul militar şi care au peste 18 ani.
Publicaţia poloneză Fakt susţine că, în conformitate cu legea de apărare a patriei, Armata a convocat pentru reevaluare aproape un sfert de milion de bărbaţi şi femei în faţa a 390 de comisii militare regionale. Persoanele selectate pentru evaluare sunt în principal medici, paramedici, farmacişti, psihologi, programatori, navigatori aerieni şi maritimi, informaticieni, interpreţi, şoferi cu permis C şi D şi alte profesii necesare pentru Armată în situaţia unui conflict. Printre cei chemaţi se numără şi acei bărbaţi care au fost găsiţi temporar inapţi pentru serviciul militar în perioada 2022-2023. Medicii le pot verifica din nou starea de sănătate. De la 1 februarie şi până la 30 aprilie, comisiile le vor stabili starea de sănătate, vor preciza calificările şi clasificarea. În cazul unui conflict militar sau al unui dezastru natural, vor fi chemaţi specialişti din rândul angajaţilor civili de care Armata va avea cea mai mare nevoie şi vor completa azi personalul Armatei, scrie publicaţia care susţine că citează surse militare. Pregătirea militară poate dura până la 90 de zile şi neprezentarea se pedepseşte cu închisoare sau amendă. În perioada de participare la exerciţii militare, rezerviştii primesc o soldă de la Armată, care, multe cazuri, ar fi un salariu de soldat de aproximativ 25 euro pe zi.
Potrivit site-ului Notes from Poland, persoanele care pot fi chemate la instruire militară sunt cele în vârstă de sub 55 de ani, care au trecut deja printr-un sistem de pregătire militară. Sunt incluşi obligatoriu bărbaţii care au împlinit 19 ani şi în perioada de pregătire se stabileşte categoria de sănătate a candidatului şi aptitunea pentru serviciul militar. Un stat care se află la frontiera NATO şi a Uniunii Europene trebuie să dispună de o forţă de descurajare serioasă şi dacă este necesar trebuie să poată să se apere eficient, singur şi pentru o perioadă lungă de timp, a declarat în 2021, în anul aprobării legii, vicepremierul de atunci, Iaroslav Kacinski. Guvernul de la Varşovia a aprobat în 2022 proiectul de finanţare pentru legea de apărare a patriei, iar, din acest an, acest act normativ este pus în aplicare.
În prezent, conform informaţiilor guvernamentale, armata poloneză este formată din aproximativ 111.000 de militari profesionişti şi 32.000 de militari din forţele de apărare teritorială, care se află în rezervă. Polonia doreşte să dispună de 250.000 de militari profesionişti, 50.000 de membri ai forţelor de apărare teritorială, un corp paramilitar, de asemenea în subordinea Ministerului Apărării, plus o forţă formată din rezervişti.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, iată, avem exemplul Poloniei, ţară care combină structura de militari profesionişti cu cea a militarilor voluntari, plus bazinul de rezervişti. Are nevoie România de o nouă lege sau, aşa cum declara generalul Ciucă, de o lege primenită pentru pregătirea populaţiei pentru război, poate după modelul Poloniei?
Virgil Bălăceanu: Să facem o diferenţă specifică. Când vorbim de legea pregătirii populaţiei pentru apărare care, să sperăm că ajunge în Parlament în această sesiune, vorbim de amendarea legii. Amendarea legii are mai multe puncte. Punctul cel mai dezbătut acum este introducerea serviciului voluntar soldat în termen. Un al doilea punct vizează exerciţii cu anumită periodicitate, de până la 15 zile, pentru pregătirea celor din rezerva operaţională şi, de ce nu, o altă prevedere, sprijinul pe care Ministerul Apărării îl va da activităţilor de pregătire premilitară voluntară a tinerilor. Aspectele legate de ceea ce spunea dl colonel Cristi Dumitraşcu în Polonia sunt diferite. Polonia, în acele forţe teritoriale menţionate, au rezervişti voluntari. De-asta menţionăm cât de bine a intuit Polonia, liderii politici şi militari ai Poloniei, începând din anul 2009, să-şi construiască rezerva voluntară, care devine şi suportul pentru apărarea teritorială. Ca atare, România are nevoie de o doctrină a apărării teritoriale în context aliat.
Radu Dobrițoiu: Domnule general, este important să amintim şi faptul că nu numai Polonia, dar şi ţările baltice se orientează deja spre mărirea numărului de rezervişti militari. Sunt ţări în proximitatea Rusiei şi a Belarusului. Deci România este necesar să-şi primenească această capacitate de rezervişti militari, domnule general…
Virgil Bălăceanu: Fără doar şi poate. Deci, identificăm cele trei căi: rezerva voluntară, serviciul voluntar soldat în termen şi, de ce nu, pregătire voluntară militară în universităţi, cu sprijin financiar din partea ministerului, astfel încât, în privinţa cadrelor militare, mai ales a ofiţerilor, să avem tineri cât mai calificaţi, iar la nivelurile de bază să avem, prin serviciu voluntar soldat în termen, prin rezerva voluntară, iarăşi tineri şi cetăţeni calificaţi.
Radu Dobrițoiu: Da, mulţumesc foarte mult. Euroatlantica, la final.
Transcriere RADOR
