RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (17 august, ora 21:04) – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! La summitul NATO de la Vilnius Alianţa a adoptat trei mari planuri de rezilienţă regională. Primul vizează zona Atlanticului şi Europa Arctică, al doilea se referă la ţările baltice şi Europa Centrală şi al treilea plan, în care este inclusă România, vizează zona Mării Negre şi a Mării Mediterane. Concret, NATO va pune 300.000 de soldaţi în stare de alertă sporită, iar planurile au o importantă componentă aeriană şi navală. Marea Neagră este o zonă economică strategică din punct de vedere energetic, nu doar pentru România, ci şi pentru Uniunea Europeană şi NATO.
Senatul Statelor Unite a adoptat strategia de securitate a Mării Negre, care prevede colaborarea în cadrul NATO şi cu aliaţii NATO pentru a dezvolta o prezenţă maritimă rotativă în Marea Neagră. Statele Unite ar trebui să depună eforturi pentru a promova dialogul între ţările din cadrul regiunii Mării Negre, pentru a îmbunătăţi comunicarea şi schimbul de informaţii şi pentru a spori capacităţile de apărare cibernetică, se precizează în documentul amintit. Dacă va fi adoptată şi de Camera Reprezentanţilor şi va fi semnată de preşedintele SUA, strategia va deveni lege.
Strategia naţională de apărare a României pentru perioada 2020-2024 susţine că acţiunile constante ale Federaţiei Ruse de consolidare a propriilor capabilităţi militare ofensive în Marea Neagră şi de creare a unui sistem de interdicţie regională reclamă o postură naţională de apărare consolidată şi continuarea atitudinii active a României, în scopul consolidării posturii aliate de descurajare şi apărare în regiune.
După anexarea ilegală de către Federaţia Rusă a Peninsulei Crimeea în anul 2014 a apărut în Marea Neagră o frontieră maritimă de facto între România şi Rusia, cu o lungime de 200km.
Discutăm la Euroatlantica despre securitatea în regiunea Mării Negre.
Invitaţii acestei ediţii sunt profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relaţiilor contemporane internaţionale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi Hari Bucur Marcu, expert în politici de apărare.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”.
Tema ediţiei: Marea Neagră, parte a noilor planuri în NATO.
Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătură prin telefon cu cei doi invitaţi.
Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu.
Ştefan Popescu: Bună seara! Bun găsit tuturor!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Hari Bucur Marcu!
Hari Bucur Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea Euroatlantica la Radio România Actualităţi.
Domnule profesor Ştefan Popescu, planul NATO în care este inclusă România vizează zona Mării Negre şi a Mării Mediterane. Este pregătită ţara noastră pentru a administra acest spaţiu important pentru securitatea Alianţei?
Ştefan Popescu: România se pregăteşte împreună cu partenerii săi pentru gestionarea acestui spaţiu. Este adevărat că, dacă ne facem o comparaţie cu spaţiu baltic, recenta aderare a Finlandei, mă rog Suedia, de asemenea, creează un dezechilibru pentru că adaugă în spaţiul baltic două armate, două ţări cu capacităţi militare importante, cu economii importante. Or, Marea Neagră este puţin văduvită de faptul că România şi Bulgaria nu posedă încă capacităţi navale importante. De asemenea, Turcia nu este întotdeauna aliniată politicilor NATO, inclusiv în ce priveşte Mediterana orientală. Aţi amintit foarte bine, există o legătură extraordinară între Marea Neagră şi Mediterana orientală, pentru că Marea Neagră este principala fereastră de proiecţie a puterii ruse pe mapamond. Bazele ruseşti din Siria trebuie văzute ca o prelungire a Crimeei. Prin urmare, Marea Neagră reprezintă o linie de front foarte importantă şi este important ca aliaţii care au capacităţi militare – şi am văzut eforturile din partea Statelor Unite ale Americii care se învestesc nu numai în militari, dar vedem că deja anumite produc cooperări pe linie energetică. Declaraţii ale unor oficiali americani care au spus recent că vor investi inclusiv în infrastructurile României, pentru că şi infrastructurile sunt importante în zonele portuare. Franţa, care are la Marea Neagră un sistem foarte performant de apărare anti-aeriană, deci, iată că aceste ţări ne acordă asistenţă, dar noi trebuie să folosim această prezenţă pentru a ne creşte propriile capacităţi, nu numai militare, dar vedeţi că infrastructura este o chestiune tot mai importantă, mai ales având în vedere miza ca Ucraina să poată fi aprovizionată şi să-şi poată exporta produsele, îndeosebi cerealele.
Radu Dobrițoiu: Statele Unite au elaborat strategia de securitate a Mării Negre, document care a fost aprobat de Senatul SUA, alături de legea care autorizează bugetul apărării. Domnule Hari Bucur-Marcu, cum va influenţa în viitor această lege a Statelor Unite securitatea în regiunea Mării Negre?
Hari Bucur-Marcu: În primul rând, asigură fondurile necesare pentru oricare ar fi măsurile pe care le iau Statele Unite pentru implementarea politicilor la Marea Neagră, politicilor de securitate la Marea Neagră. Trebuie să înţelegem că nu vorbim de o confruntare militară sau de o pregătire pentru vreo confruntare militară în interiorul Mării Negre, la care să ia parte şi Statele Unite. Din contră, din şapte puncte ale politicii evocate în actul respectiv, în strategia de securitate la Marea Neagră, niciunul nu este propriu-zis militar, toate sunt de natura de a asista ţările riverane, astfel încât Rusia să nu poată să domine acest spaţiu, care este recunoscut de către Statele Unite ca fiind un spaţiu de agresiune, adică un spaţiu în care Federaţia Rusă îşi exercită agresiunea; întreaga regiune a Mării Negre, deci nu numai Ucraina. Ei, în asemenea condiţii, şi măsurile care se iau pentru a contracara acţiunile Federaţiei Ruse sunt de toate naturile, nu numai de natură militară. Ei bine, din punct de vedere militar, că probabil de asta m-aţi fi invitat pe mine în emisiune, ecuaţia este relativ simplă. Federaţia Rusă are posibilitatea să-şi aducă forţe navale sau forţe tereste care să acţioneze pe litoral, în bazinul Mării Negre, dar nu are capacităţi suficiente pentru a susţine acest efort din niciun punct de vedere propriu-zis, nici informativ, nici economic, nici logistic, nu are această capacitate. Are, într-adevăr, în posesie, în momentul de faţă, Peninsula Crimeea, care ştim bine că a fost, i s-a dat porecla de „portavionul” la Marea Neagră, portavionul fix în Marea Neagră, dar această peninsulă nu are în sine capacităţi de susţinere a unor acţiuni de luptă. Din contră, trebuie tot timpul create rezerve, create depozite acolo, care, la rândul lor, pot să fie oricând lovite şi anihilate, adică efectele lor să nu se mai poată produce favorabil decât pentru Federaţia Rusă. Ei, toate astea la un loc fac ecuaţia militară relativ simplă, adică ne uităm cam ce forţe are Federaţia Rusă şi le interzicem acţiunile acestor forţe, astfel încât ele să rămână doar în apele teritoriale ale Rusiei, atâtea câte sunt la Marea Neagră.
Radu Dobrițoiu: Domnule…
Hari Bucur-Marcu: Deci cam aici suntem. Ori pentru asta, NATO nu are nevoie de o prezenţă permanentă în Marea Neagră, adică nu trebuie să regândim sau să reconvenim convenţia de securitate la Marea Neagră, în care Turcia are responsabilitatea principală, ci este suficient ca, aşa cum s-a făcut, de altfel, până la începerea războiului împotriva Ucrainei, să existe o rotaţie a forţelor NATO, cu o prezenţă rotativă în Marea Neagră, astfel încât Rusia să fie descurajată, nu trebuie să fie neapărat învinsă într-o confruntare navală, dar să fie descurajată ca să îşi mai manifeste puterea militară navală pe care o are, cât timp o mai are, la Marea Neagră.
Radu Dobrițoiu: În continuarea acestui răspuns, domnule Hari Bucur-Marcu, o întrebare pe care v-o adresez şi o să aştept un răspuns şi de la dl profesor Ştefan Popescu. Contractul cu Naval Group pentru corvete a fost anulat. Am putea reveni la achiziţii de nave de luptă la mâna a doua sau la achiziţii guvern la guvern pentru a obţine mai repede capacităţile de luptă necesare pentru Forţele Navale Române?
Hari Bucur-Marcu: Trebuie să înţelegem de la început că noi avem o strategie de înzestrare a României cu capabilităţi militare, inclusiv capabilităţi navale. Păi, dacă e să modificăm această strategie, este una, dacă este să găsim soluţii pentru a continua această strategie, în condiţiile în care vedem că unele din elementele care au fost avute în vedere vreodată nu mai sunt de actualitate, iar altele apar ca presante în momentul de faţă este o cu totul o altă discuţie. În tot cazul, ce pot să vă spun eu este că indiferent de care va fi soluţia adoptată, ea, forţele acestea navale nu trebuie să se constituie altfel decât pentru îndeplinirea unor misiuni. Or, misiunile unor forţe naţionale la Marea Neagră nu sunt similare cu cele ale unei forţe multinaţionale la Marea Neagră. România ar trebui să contribuie la acele forţe multinaţionale după ce se fac toate planurile şi după ce se fac conferinţele de planificare a forţelor şi de generare a forţelor necesare, adică nu ştim de-acuma ce ar trebui să cumpărăm, cum ar veni, ca să spun aşa, într-un limbaj mai uzual. Deci habar n-avem ce trebuie să cumpărăm atâta vreme cât nu ştim la ce ne trebuie.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, aceeaşi întrebare: Forţele Navale suferă!
Ştefan Popescu: Suferă foarte mult, dar pot să vă spun, referindu-mă la Naval Group, că totuşi Franţa este mulţumită de faptul că România a venit cu o alternativă, ştiţi foarte bine că s-a vorbit, şi nu numai s-a vorbit, dorim să achiziţionăm două submarine Scorp?ne. Ce mă nelinişteşte şi ce pot să spun că este trist este faptul că corvetele Naval Group ar fi putut, dar aici a fost o problemă şi de seriozitate a partenerului român pe care l-au avut la Constanţa, ar fi putut să contribuie la revitalizarea şantierului naval de la Constanţa şi acest lucru cu o firmă foarte serioasă care ar fi avut intenţia să creeze chiar un centru regional de mentenanţă. Gândiţi-vă că Naval Group este foarte prezentă în Grecia, dar, din păcate, acest centru se va face în Grecia şi România a pierdut o ţară, un partener care putea face un transfer de tehnologie important. Noi nu trebuie să ne uităm numai la achiziţiile de pe raft. Din păcate, foarte mulţi oameni cu responsabilităţi la nivel militar, dar şi politic nu au văzut în aceste achiziţii o oportunitate de reindustrializare, de redinamizare a sectorului cercetare-dezvoltare, de stabilizare în România a unei forţe de lucru de muncă superioare, pentru că industria de armament, asta v-o spune orice economist, este industria care poate genera cel mai mare impact pe orizontală. Deci… Şi uitaţi-vă: mai este important încă un lucru; uitaţi-vă că se folosesc mijloace asimetrice, dronele navale, pentru a compensa lipsa capacităţilor navale clasice. Şi cu ce succes! Dar, atenţie, Ucraina, care chiar dacă a fost traversată de război şi a fost şi măcinată de corupţie foarte mult timp, şi-a păstrat totuşi o umbră din vechiul complex militaro-industrial. Din păcate, noi n-am ştiut să ne gândim la acest lucru. Vreau să vă spun, apropo de conflictul din Ucraina, că industriile poloneză, cehă bat din plin. Cehia, am citit în Le Monde, cotidianul francez de referinţă, a primit comenzi plătite de aliaţi, aliaţii euro-atlantici, de 1,4 miliarde de euro, pentru a livra echipamente şi muniţii armatei ucrainiene. Deci, noi trebuie să nu ne referim doar la mijloacele strict navale, trebuie să ne gândim la întărirea capacităţilor de producţie, pentru că asta ne trebuie, nu doar să cumpărăm de la raft. La raft e foarte simplu să cumpărăm armament.
Radu Dobrițoiu: Avem şi fregatele T22, care aşteaptă în continuare să fie înarmate, sunt chiar neînarmate, cu excepţia uneia dintre ele, care a primit în dotare un elicopter şi probabil un tun, dar în rest au nevoie de partea de comunicaţii, de partea de luptă, de arme. Domnule profesor Ştefan Popescu, Rusia a generat conflicte îngheţate în zona Mării Negre. Cum afectează aceste potenţiale zone de război securitatea regiunii Mării Negre?
Ştefan Popescu: Foarte mult afectează, pentru că Rusia, din păcate, pornind din Georgia din 2008, Ucraina nu mai spun, foloseşte toate aceste zone îngheţate pentru a crea instabilitate şi a apărea ca un element esenţial pe care ea îl foloseşte în negocierea inclusiv cu partenerii occidentali, în a le spune: iată, prezenţa mea este necesară în Georgia, pentru că altfel, separatiştii, care de fapt sunt finanţati tot de… şi susţinuţi tot de ea, ar putea produce o escaladare şi încinge anumite conflicte. Dar ceea ce este important este că Rusia, chiar dacă s-a văzut în imposibilitate de a avansa spre Odessa, totuşi vedeţi că are capacitatea de a crea foarte multă dezordine la Marea Neagră. Vedeţi bombardarea porturilor Reni, Ismail, arată că, chiar dacă această blocadă ar fi spartă, blocada cerealelor, Rusia are capacitatea de a distruge infrastructura portuară acestor ţări. Nu mai vorbesc de chestiunea minelor. Vedeţi, o mină care intră în derivă în Marea Neagră, au ajuns unele chiar în Bosfor, pun o mare presiune pe preţul asigurărilor armatorilor, ceea ce ne afectează pe toţi. Vedeţi preţul cerealelor a urcat cu 10%, de la denunţarea acordului cerealier. Deci, da, Rusia rămâne un factor de dezordine care foloseşte fragilităţile de la Marea Neagră, are această capacitate, inclusiv ambiguitatea Turciei spre a a fi… a controla Marea Neagră, ăsta este adevărul, de ce să nu o spunem?
Radu Dobrițoiu: Turcia are şi un proiect pentru a face un canal paralel, a construi un canal paralel care să fie o variantă secundară pentru strâmtorile Bosfor şi Dardanele, pe care, bineînţeles, canalul urmează să-l controleze Ankara în totalitate, fără a se supune Convenţiei de la Montreux, acest canal al Turciei.
Ştefan Popescu: Păi unde ajunge, domnule Dobriţoiu, vă întreb, gazul rusesc în Europa?
Păi tot prin conductele care tranzitează şi apele teritoriale turceşt, prin Turkish Stream, mai ales, ajung. Puţină lume… Nu se prea discută. 10% din gazul din Uniunea Europeană este un gaz rusesc.
Radu Dobrițoiu: Domnule Hari Bucur-Marcu, discutăm în ultimii ani despre un Schengen militar, despre mobilitate militară. Vorbim în acest context şi despre mobilitatea militară spre Marea Neagră. Cât de important este să se dezvolte aceste rute de transport pentru securitatea Mării Negre?
Hari Bucur-Marcu: Nu ştiu… despre ce ar putea fi vorba concret. Ştiţi ce se întâmplă? Operaţiile militare au componenţa aceasta de aducere a forţelor acolo unde este nevoie, în teatrul acţiunilor de luptă. Se fac pregătiri într-adevăr, dar nu la maniera la care ar fi, cum a fost în Primul Război Mondial, respectiv în al Doilea Război Mondial, o lecţie învăţată din al Doilea Război Mondial a fost să facem… să facă acea linie /…/ care n-a folosit nimic în al Doilea Război Mondial. La el este şi cu realizarea unor magistrale din acestea de transport a trupelor dintr-o parte într-alta, să vină foarte repede la Marea Neagră, se va face la momentul respectiv, cu aviaţie, cu pod aerian, cu pod naval, cu acele nave de traversadă, deci pentru fiecare misiune în parte se vor lua toate aceste măsuri. Este exclus ca să ne gândim că… bine, sigur, este convenabil să avem nişte autostrăzi, să avem…
Radu Dobrițoiu: … căi ferate de calitate…
Hari Bucur-Marcu: … ş.a.m.d., dar nu neapărat pentru că în absenţa lor nu am putea aduce trupele în timp util în zona Mării Negre din alte părţi ale Europei, dar realitatea asta este: noi avem o infrastructură care, din punct de vedere militar, nu prea are valoare.
Radu Dobrițoiu: Pe acelaşi palier al discuţiei, domnule profesor Ştefan Popescu, să amintim de fondul Iniţiativei celor Trei Mări. Acesta trebuie să ducă la consolidarea conectivităţii infrastructurilor de transport energetice şi digitale în regiunea dintre Marea Adriatică şi Marea Baltică şi Marea Neagră. Când credeţi că se va trece de la vorbe la fapte?
Ştefan Popescu: Păi unele ţări deja au început prin dezvoltarea infrastructurilor de transport regionale, cum este Polonia ţările spaţiului Vişegrad, chiar în Balcanii de Vest, să ştiţi, s-au făcut progrese foarte mari, infrastructura energetică. Polonia a construit de mult o infrastructură în formă de stea, capabilă să aducă prin terminalul său de gaz lichefiat gaz din Marea Nordului, dar şi gaz american – gaz din Marea Nordului îl aduce prin conductă din Norvegia spre Cehia, spre Slovacia. Este important şi România să accelereze ritmul modernizării infrastructurilor. Dvs. aţi amintit starea căii ferate. Păi pentru a aduce, pe calea ferată vom aduce tancuri, că nu le aducem pe tiruri, pe autotrenuri sau le punem în mişcare. Ştiţi foarte bine că viteza medie a trenurilor CFR marfă cred că este de 20km/h, deci nu poţi să le aduci în acest ritm. Şi bineînţeles, apropo de Schengen, militar, este nevoie de simficarea procedurilor de trecere a frontierelor, mai ales că noi nu suntem în spaţiul Schengen, între statele de pe flancul estic, astfel încât să… pentru exerciţii – eu nu mă refer la situaţie de război. Nu cred acest scenariu, dar este foarte important să se dea şi un semnal, inclusiv în partea civilă, că frontierele noastre, România îşi asumă calitatea de stat frontieră a Uniunii Europene şi a spaţiului euroatlantic.
Radu Dobrițoiu: Statele Unite au promis, de altfel, o finanţare pentru susţinerea mobilităţii militare în această zonă a Carpaţilor. Să ne amintim acest lucru, sperăm să se şi îndeplinească această dorinţă. Revenim la planurile de contingenţă NATO. S-a stabilit un plan specific pentru Marea Neagră, cu o conectare spre Marea Mediterană. România ar trebui să aibă un rol principal pentru acest plan. Alături de Bulgaria sunt incluse şi Turcia şi Grecia. Domnule Hari Bucur Marcu, vom reuşi să susţinem coagularea acestei alianţe, mai ales o colaborare între Grecia şi Turcia, pentru securitatea Mării Negre?
Hari Bucur-Marcu: Există… Sigur, ei între ei au diferenţele lor care au avut şi aspecte militare, de confruntare militară – vorbesc de Turcia şi de Grecia – dar asta nu înseamnă că la nivelul NATO există dificultăţi de a crea o forţă comună în care să participe amândouă, pentru că s-a mai întâmplat. Sigur, se ţine seama şi de orgolii, se ţine seama şi de animozităţi, astfel încât să nu se creeze situaţii în care misiunile să nu poată fi îndeplinite, dar, în principiu, în momentul în care s-a convenit în NATO, crearea unei forţe în care să participe militari şi din Turcia, şi din Grecia, înseamnă că lucrurile au fost deja puse la punct, astfel încât să nu se reflecte animozităţile dintre cele două ţări la nivelul forţei respective. Iar România nu cred că are un cuvânt de spus în treaba asta, sub nicio formă.
Radu Dobrițoiu: Este important să menţionăm acest lucru. Iată, prin acest plan de rezilienţă s-a contribuit şi la o apropiere între Grecia şi Turcia. Discutăm în ultimii ani şi de creşterea rezilienţei energetice a României şi proiectele strategice din Marea Neagră. Importantă este şi securitatea platformelor de forare din zonele economice exclusive.
Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediției: ”Marea Neagră, parte a noilor planuri NATO”.
Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ștefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relațiilor contemporane internaționale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
