
Generalul Nicolae Ciucă a promovat, pe contul său, la 15 ani de NATO, o fotografie emblematică. Niciun alt general al Armatei României nu are astfel de fotografii din linia întâi, din acea perioadă în care România nu era încă parte a celei mai mari alianţe militare din lume: NATO.
Integrarea în Alianţă nu ar fi fost posibilă fără contribuţia batalioanelor comandate în misiunile din Afganistan şi Irak de generalul Nicolae Ciucă.
Acest militar are mai multe premiere „marcă înregistrată”, acestea fiind legate de procesul de integrare a României în NATO.
L-am cunoscut pe generalul Ciucă pe când era căpitan şi participa la primele misiuni internaţionale. Apoi în Kosovo când şi-a condus militarii în prima misiune la nivel de companie alături de trupele italiane din sudul provinciei. Apoi Afganistan, în Kandahar, unde am stat aproape 5 luni în misiune alături de generalul Ciucă şi apoi în Irak, în Campul White Horse, în misiunea Antica Babilonia.
Premiere „marca Ciucă”
- Comandantul Nicole Ciucă a deschis două misiuni: în Kosovo şi în Afganistan. Militarii cu experienţa teatrelor de operaţii ştiu cât de greu este să deschizi o misiune, să comanzi prima unitate care se integrează, deschide o nouă operaţiune. Atât din punct de vedere operaţional şi logistic cât şi din punct de vedere al condiţiilor de viaţă: exemplul crunt din Afganistan este cunoscut doar de veteranii din Batalinul 26 Infanterie Neagoe Basarab – Scorpionii roşii. Tabăra de tranzit din KAF a fost una extrem de dificilă.
- Primul batalion românesc „botezat” în teatrele de operaţii. Primul batalion cu un cognomen: „Scorpionii roşii”. Colonelul Linnington, comandantul unei brigăzi din cadrul Diviziei 101 Aeropurtate a SUA a folosit pentru prima dată în acte oficiale militare şi în comunicări un nume de luptă pentru un batalion românesc: SCORPIONII ROŞII.
- Prima unitate care primeşte un cognomen în Armata României este B26, infanterişti supranumiţi în Afganistan „Scorpionii roşii”. Este încă o premieră care a fost urmată de Armata României… Şoimii Carpaţilor, Scoprionii Negri au urmat acest exemplu. Generalul Ciucă a primit astfel botezul focului pentru batalionul său botezat în linia întâi de colonelul Linnington.
- Prima unitate românească, primii militari români care au primit ţinute de deşert sunt infanteriştii comandaţi de Nicolae Ciucă în Afganistan. Eram acolo când au ajuns primele uniforme. Militarii olteni au primit cu bucurie noile ţinute şi le-au scos „rapid” la purtat. peste două zile, la biroul de presă din temrinalul aeroportului, am fost întrebat de colegii jurnalişti de la CNN şi Stars & Stripes dacă trupele româneşti au plecat acasă… Nu, nu plecaseră. Dar au primit noi uniforme şi şi-au „lepădat” vechile ţinute vechi şi decolorate cu noile uniforme combat identice cu cele ale trupelor britanice. Este probabil prima schimbare majoră petrecută în rândul trupelor româneşti: o ţinută nouă, diferită, rezistentă, O ţinută care nu se compară cu niciuna dintre ţinutele care au venit ulterior ca dotare.
- Singurul batalion care se afla în misiune de luptă, într-un teatru de operaţii, când România era invitată în NATO, cu ocazia summitului Alianţei de la Praga: Batalionul 26 Infanterie – Neagoe Basarab comandat de Nicolae Ciucă.
- Singurul batalion românesc aflat în misiune de luptă când România a devenit membră NATO – 2004, Irak, B26.
- O altă premieră ce poartă „marca Ciucă”. Irak, noaptea de 14 spre 15 mai 2004, prima bătălie, prima angajare a unui inamic de către un batalion românesc. Vorbesc despre „Bătălia de la Nassiriyah”, prima luptă reală a trupelor româneşti după Războiul Doi Mondial. Misiunea afost comandată personal de locotenent colonelul – pe atunci – Nicolae Ciucă. Alături de 10 transportoare şi 70 de militari locotenent colonelul Nicolae Ciucă a asigurat flancul de est al Brigăzii Ariette într-o operaţiune de amploare împotriva miliţiilor Mahdi.
Batalia de la Nasiriyah from Ilie Pintea on Vimeo.
Generalui Ciucă şi generalul Jim Huggins
Am văzut fotografia promovată de „generalul deşertului”, aşa cum este recunoscut între trupe generalul Nicolae Ciucă. Şi mărturisesc că această poză mi-a stârnit amintirea Kandaharului, acea misiunea de pionierat atât pentru Nicolae Ciucă cât şi pentru jurnalistul Radu Dobriţoiu. Pentru că am fost cu el, acolo în Kandahar. Şi tot alături de – maiorul pe atunci – Nicolae Ciucă – l-am cunoscut pe colonelul Jim Huggins.
Fotografia pe care am preluat-o de la MApN îl arată pe „generalul deşertului” Nicolae Ciucă în misiune alături de generalul Jim Huggins.
Vin cu povestea acestei minunate fotografii pe care o pot spune nu din auzite ci din trăite…
Era „Operaţiunea Pelendava” desfăşurată de minunaţii infanterişti din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”. Militarii olteni se aflau în Provinciile Kandahar şi Zabul într-o misiune ordonată în cadrul Operaţiunii Enduring Freedom condusă de SUA.
Povestea fotografiei susţine experienţa lui Ciucă
Generalul Ciucă – maior pe atunci – nu a dorit să mă ia cu el în acestă misiune de „scotocire”, de cercetare a unei zone îninse cu relief variat care includea şi peşteri despre care se presupunea că sunt folosite ca ascunzători de talibani. În schimb tot ce s-a întâmplat acolo am aflat la revenirea din misiune a scorpionilor roşii.
În fotografie îl vedeţi pe generalul Ciucă, comandant de batalion pe atunci, explicându-i comandantului de brigadă (pe atunci) – generalul Jim Huggins ce zone au controlat scorpionii roşii. Era de fapt zona de responsabilitate pe care preia sa o preia în viitor ca arie de responsebilitate Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab in acea vară a anului 2002. Ciucă îi arată lui Huggins, cu harta în mână, punctele deja verificate în timpul misiunii.
Colonelul – pe atunci – Huggins – a ajuns în zonă cu un elicopter american Black Hawk. Un zbor special pentru a se consulta cu maiorul Ciucă, în teren, în linia întâi, despre desfăşurarea operaţiunii „Pelendava”. Uniformele româneşti pe care le vedeţi în fotografie sunt primele uniforme de deşert primite de militarii români.
Important de reţinut: contribuţia trupelor româneşti conduse de Nicolae Ciucă în Operaţiunea Enduring Freedom în Kandahar a fost esenţială pentru integrarea României în NATO. Aşa cum declara atunci fostul ministru al apărării Ioan Mircea Paşcu: „Drumul României spre NATO trece prin Afganistan”. Acest drum dificil a trecut şi prin Irak, acolo unde, în Operaţiunea ANtica Babilonia, acelaşi batalion comandat tot de Nicolae Ciucă primea vestea acceptării României ca membră cu drepturi depline în NATO.
Legătura dintre Ciucă şi Huggins
Timpul a trecut şi atât Huggins cât şi Ciucă au avansat ca funcţie şi ca grad. Peste ani de zile, generalul maior Ciucă era comandantul Diviziei 2 de la Buzău şi avea trupe în subordine aflate în Afganistan. Teatru de operaţii unde Jim Huggins revenise ca general şi avea în subordine toată regiunea de sud a Afganistanului.
Jim Huggins nu a uitat de fostul său camarad – Nicolae Ciucă. Şi, pentru a lua legătur cu el, în perioada de rotire a trupelor româneşti, i-a scris de mână un bilet lui Ciucă. Pe care l-a trimis către comandantul – pe atunci- al Diviziei 2 de la Buzău prin intermediul unui ofier român care revenea în ţară. Un mesaj de salut între doi camarazi…
Cine este generalul Jim Huggins
Este un erou al Armatei SUA. A fost comandant de brigadă şi apoi comandantul celebrei Divizii 82 aeropurtate „All Americans”. O divizie care a făcut şi face istorie. Alături de Divizia 101 Aeropurtată (Screaning Eagels), Divizia 82 reprezintă ce mai titrată mare unitate aeropurtată a Armatei SUA. Separat de cele două mari unităţi aeropurtate mai există Brigada 173 Aeropurtată, cea care a deschis frontuld e nord din Irak în 2003 venind din Italia.
Cea mai înaltă poziţie deţinută de Jim Huggins a fost cea de şef al operaţiilor trupelor americane şi cea de consilier pentru securitate la Departamentul de Stat.
Peste toate însă, funcţia de comandant al Diviziei 82 Aeropurtată este una de excelenţă pentru acest militar de carieră: generalul-locotenent Jim Huggins.
Sunt sigur că acest geenral, devenit ulterior consilier pe probleme de apărare în Guvernul SUA, a avut un cuvânt important de spus în legătură cu aderarea României la NATO. Iar modul în care Nicolae Ciucă a reuşit să îi prezinte trupele româneşti care – să recunoaştem – se aflau pe atunci în dificultate logistică a reprezentat una rgument important pentru Huggins.
Importanţa misiunii din Afganistan din 2002
Ştiu că vor fi comandanţi, generali, ofiţeri cu experienţă în misiuni externe care vor simţi o oarecare invidie pentru că scriu atât de mult şi de argumentat despre Nicolae Ciucă. Le pun însă o întrebare la care dacă îşi vor răspunde cred că mă vor înţelege. Ce ar fi făcut ei, în 2002, în Kandahar, mai bine decât Nicolae Ciucă, pentru a conduce acea misiune şi, foarte important, aducând toţi militarii sănătoşi acasă? Gândind totul în contextul condiţiilor de care dispunea Armata României atunci, în 2002.
Sunteţi ofiţeri şi vă pricepeţi la scenarii de luptă. Derulaţi timpul înapoi şi căutaţi argumente în favoarea dvoastră. V-aţi fi descurcat mai bine sau cel puţin la acelaţi nivel? „Greutatea” misiunii de atunci a fost fără îndoială una foarte mare. Şi această greutate a stat pe umerii generalului Nicolae Ciucă.
Jurnalişti români alături de trupele din Afganistan şi Irak
Generalul Nicolae Ciucă a adus astăzi aminte şi despre jurnaliştii care au fost „embeded” cu trupele româneşti din Afganistan şi Irak. Este singurul militar care ne-a mulţumit pentru efortul nostru depus într-o perioadă importantă pentru integrarea României în NATO.
Consider că noi, ca jurnalişti, am avut o contribuţie în demersul integării României în NATO. Am fost „de folos” atunci dar acum suntem uitaţi. Singurul care a adus aminte de noi este tot… Nicolae Ciucă. Nici ministrul apărării şi nici premierul nu au adus astăzi aminte de noi. Cu toate că sunt doar câşiva jurnalişti care între 2002 şi 2005 au fost „ataşaţi” alături de trupele româneşti şi au trăit exact în aceleaşi condiţii, alături de trupe, în Afganistan şi în Irak.
Mesajul şefului SMAp pentru jurnaliştii de război la 15 ani de NATO
„Înainte a de încheia vreau să mulţumesc tututor jurnaliştirlor de război care au participat şi au reflectat cu profesionalism modul în care n-am făcut datoria în teatrele de operaţii. „
Generali români cu experienţă de luptă
La fel ca generalul Nicolae Ciucă, Armata României are mai mulţi generali veterani ai dificilelor teatre de operaţii din Afganistan şi Irak.
- Generalul locotenent Dumitru Scarlat (experienţă comandă Afganistan).
- Generalul Dorin Blaiu (experienţă de comandant în Afganistan şi Irak).
- General Dan Ionescu (experienţă Irak şef SM şi Afganistan comandant).
- Generalul Iulian Berdilă (experienţă Irak – consilier general Dan Ghica Radu şi Afganistan).
- Generalul Ovidiu Uifăleanu (experienţă comandant Afganistan).
- General Petrescu Daniel (experienţă comandant Irak şi comandant Afganistan).
- General Dan Cristian Daniel (Irak şi Afganistan comandant).
- Pop Ovidiu (experienţă comandant Afganistan).
- Vlad Gheorhiţă (experienţă Afganistan).
- Mircea Gologan (experienţă Afganistan).
Să nu-i uităm pe generalii veterani ai teatrelor de operaţii
Alături de generalii în funcţie să nu-i uităm pe generalii în rezervă care au avut o contribuţie esenţială la integrarea Armatei României în NATO şi la parcursul ulterior pe drumul modernizării.
Generalul Ghica Radu-Dan, generalul Visarion Neagoe, generalul Cristian Dinulică sunt doar trei nume de generali în rezervă care merită să fie amintite.
Sa nu uitam de domnul general Cornel PARANIAC.
Analiza acestei propuneri o puteti face dumneavoastra.
Extrem de corect şi îmi cer scuze pentru că l-am uitat în amintirile mele din teatrele de operţiii pe generalul Cornel Paraniac. Era anul 2004 când domnia sa a ajuns în Irak pentru a asigura un transfer între batalionul de la Dej şi B26 Infanterie. Era comandantul Comandamentului 2 Operaţional Întrunit. Aşa cum au mai fost generalul Roman şi Florian Pinţă. Tot respectul pentru acest minunat om şi militar. Mulţumesc că mi-aţi amintit. Ar mai trebui în acelaşi context să aducem aminte de minunatul general Sorin Ioan. Cel care a asigurat tot ce înseamnă primire, preluare a misiunii din Kandahar.