
Federaţia Rusă şi-a mărit flota militară la Marea Neagră în ultimii ani încercând să impună în forţă controlul acestei regiuni. Profitând de limitările impuse de Convenţia de la Montreux, Moscova pune în pericol celelalte state riverane. Războiul din Ucraina, prin acţiunile flotei ruse, a afectat securitatea navală în acvatoriul Mării Negre.
Situaţia din bazinul Mării Negre este în acest moment una delicată din punctul de vedere al securităţii şi stabilităţii. Deşi Rusia şi-a multiplicat flota de luptă, principalul actor militar în acest acvatoriu rămâne în continuare Turcia, aliat care deţine controlul strâmtorii Bosfor. Un sprijin NATO consistent cu nave de luptă în bazinul Mării Negre este extrem de limitat, în timp şi ca forţă, de Convenţia de la Montreux care impune reguli stricte. Deplasamentul maxim total al navelor de război pe care un stat neriveran îl poate avea în Marea Neagră este de 30.000 de tone. Statele din Alianţă care nu sunt riverane nu își pot păstra navele de război mai mult de 21 de zile în Marea Neagră.
O susţinere NATO ar impune o rotire frecventă cu nave de luptă în Marea Neagră, la 21 de zile, ale mai multor naţiuni din Alianţă. Totodată este interzisă trecerea prin Strâmtoarea Bosfor a portavioanelor.
Tabloul maritim s-a înrăutățit categoric, odată ce marina militară rusă a preluat controlul asupra apelor din partea nordică a Mării Negre, după ce a distrus forțele navale ucrainene, în prima fază a războiului. Flancul estic al NATO a fost dezechilibrat de ultimele acţiuni ale Rusiei.
Flota rusă din Marea Neagră
Moscova cunoaşte şi speculează Convenţia de la Montreux, consolidându-şi permanent, în ultimii ani, flota în regiune. Rusia avea, în Marea Neagră, la începutul invadării Ucrainei, o forţă navală compusă din 30 de nave principale de luptă: 6 submarine, 9 nave de asalt, un crucişator, un cuirasat, 3 fregate, 10 corvete. În faţa acestei flote impresionante doar Turcia poate aduce un important argument naval militar.
Echilibrul general, cel aritmetic, este favorabil NATO în Marea Neagră. Dar Ankara lui Recep Tayyip Erdogan a avut în ultima perioadă o atitudine precaută şi nu doreşte să intre într-o eventuală dispută cu Rusia lui Vladimir Putin. Cu toate acestea, pe fondul invadării Ucrianei, Turcia a blocat traversarea Strâmtorii Bosfor de către navele de luptă, inclusiv cele ale Rusiei.
Flote NATO la Marea Neagră
Pentru o imagine completă, trec în revistă flotele NATO la Marea Neagră. România are 3 fregate, 4 corvete, 3 vedete torpiloare, un puitor de mine şi 4 dragoare de mine. Aliaţii bulgari deţin 4 fregate, 3 corvete, 17 dragoare de mine şi un vânător de mine. Turcia iese însă în evidenţă cu o flotă principală compusă în Marea Neagră şi Mediterană din 16 fregate, 8 corvete, 13 submarine, 21 nave purtătoare de rachete, 15 nave anti-mine, 29 nave de desant.
Avem însă, în acvatoriul Mării Negre, o situaţie sensibilă la interferenţa dintre spaţiul economic al României, cu platoul maritim naţional recunoscut internaţional, şi acţiunile de război pe mare ale Rusiei. Totodată, România are resurse în subsolul Mării Negre, zăcăminte de gaze naturale pe care va fi greu să le exploateze într-o situaţie tensionată, cu provocări şi atacuri navale ale Rusiei.
Avem o nouă perspectivă, aceea de a avea forţe rusești la frontierele României, în Marea Neagră, un spaţiu strategic al NATO. Dar viitorul va fi aşezat şi de cursul actualului război din Ucraina.
Într-o situaţie delicată, o forţă navală de pace consolidată de NATO poate menţine securitatea şi stabilitatea în acvatoriul Mării Negre, cu o Rusie extrem de agresivă, care a ocupat ilegal Insula Şerpilor, un teritoriu al Ucrainei situat în proximitatea României. O astfel de forţă navală, formată de Turcia, Bulgaria şi România dar şi cu sprijin aliat poate proteja spaţiul maritim al NATO de acţiunile militare ilegale ale Federaţiei Ruse.