
Precizez pentru inceput ca Radioul Public, cunoscut ca Radio Romania sau ca Societatea Romana de Radiodifuziune (SRR), reprezinta un serviciu public de interes national. O corporatie care performeaza intr-un spatiu mediatic ce se confrunta cu numeroase provocari, cu probleme economice, cu o piata in plina dezvoltare, cu provocarea reprezentata de adaptarea la modernizarile tehnologice ce evolueaza exponential. In acest moment, SRR este sustinuta prin „taxa radio” de 2,5 lei/luna, taxa ce din pacate este „colectata” alaturi de taxa TV de 4 lei/luna. Cu alte cuvinte, in acest moment, cetatenii Romaniei platesc o taxa petru un serviciu performant, pentru programe de radio ce pot fi receptionate oriunde si oricand pe teritoriul national si extranational, si o alta taxa pentru o institutie falimentara. Este vorba de SRR, care performeaza, este pe primul loc ca audienta nationala cu aproximativ 5 milioane de ascultatori zilnic, cu un foarte bun echilibru economic, si SRTV (Televiziunea Romana) care nu are audienta, nu performeaza si este falimentara.
Aceasta este pe scurt „povestea” utilizarii taxei radio-tv. Din care distingem ca aceasta „colectare la unison” dauneaza grav Radiodifuziunii.
Radioul public a preluat toate datoriile TVR
Ce nu se stie, si e bine sa avem aceasta informatie: in momentul in care s-au despartit din institutia denumita atunci Radioteleviziune, Radiodifuziunea a preluat absolut toate datoriile din acel moment ale defunctei societati. Altfel spus, SRTV pornea mandra, plina de elan si absolut lipsita de datorii financiare. In timp ce SRR pornea la drum impovarata de absolut toate datoriile financiare si economice, contractuale si de personal pensionar acumulate din intreaga existenta (si de dinainte de 1989) de catre Radioteleviziunea Romana.
Ani de zile au fost necesari pentru ca Radiodifuziunea sa achite aceste datorii si sa ajunga la un echilibru economico-financiar. A tras si a dus „in carca” toate datoriile institutiei care in prezent este practic in faliment, cu o datorie estimata la aproximativ 180 de milioane de euro. Institutie care acum, in „Liga televiziunilor” se lupta pentru a scapa de retrogradare, pentru locurile 5-8. Din pacate, „asimilarea” in mod general a SRR cu TVR este gresita, aceasta asociere reprezinta unul dintre dusmanii Radio Romania. Fara sa isi doreasca, SRTV are in acest moment o imagine negativa ce dauneaza grav imaginea Radiodifuziunii. Tatal meu avea o vorba: „este fata cea mare care s-a grabit sa se marite”. Si a facut o alegere gresita pentru care nu poate fi vinovata Radiodifuziunea.
Radioul Public: brand national
Anult trecut, in discursul sustinut in Parlamentul Romaniei, premierul Chinei Li Keqiang a avut o recunoastere special pentru Radio Romania. O premiera, pentru ca Li Keqiang a remarcat nu numai valorile culturale reprezentate de Orchetra Nationala Radio ci si performantele Radioului Public. Ca sa intelegem, SRR reprezinta nu numai 14 posturi de radio ce performeaza ci si cea mai buna orchestra simfonica a Romaniei. Nu mai putin de 157 de concerte ale Corurilor si Orchestrelor Radio au fost preluate in 2013 de European Broadcasting Union si de Asia-Pacific Broadcasting Union (peste 3 miliarde de abonati).
Prin statiile sale de emisie in AM (singurele si unicele ce pot fi receptionate in limba romana in acest moment pe toate radiourile disponibile) difuzeaza programe pana in Italia si Grecia (unde exista o puternica diaspora romaneasca). Prin statiile pe Unde Scurte (US). Radio Romania poate fi receptionat oriunde in lume. Inclusiv de trupe romanesti din Afganistan.
Din 1928, de la infiintare, Radiodifuziunea Romana s-a bazat pe cotizatiile cetatenilor romani sub diferite forme si formule. Si a reusit sa isi mentina echidistanta, seriozitatea, calitatea programelor, sa isi ridice notorietatea si audienta permanent, pana in 2014.
Noile grile adoptate in ultimii doi ani, modernizarea organizationala a impus SRR inclusiv in interiorul Uniunii Europene ca institutie echilibrata, cu cel mai bun succes economic, cu cele mai bune audiente – comparate cu institutii similare din UE.
Incarcare financiara extrema din partea SNR
Societatea Nationala de Radiocomunicatii… Un mastodont care, in opinia mea, nu reuseste sa se adapteze la cerintele secolului XXI. O gaura neagra ce consuma si iar consuma… Si asta pentru ca, in acest moment, cadrul legislativ nu permite SRR sa isi gestioneze singura statiile de emisie si frecventele. O institutie care traieste de pe urma SRR si SRTV fara sa performeze in ciuda milioanelor de euro pe care ii primeste anual. Milioane de euro care sunt puse in fapt in spatele SRR. Ca sa inteleaga tot poporul: chiar daca SRR doreste sa optimizeze aceste cheltuieli nu poate pentru ca o impiedica legea. O capusa pe care nu o poti scoate pentru ca nu iti permite legislatia. SRR ar dori sa isi dezvolte propria retea de emitatoare, moderne si bine structurate si proiectate. Cu o economie enorma si cu o eficienta mult mai mare. Dar este impiedicata de actuala legislatie. Acesta este un alt dusman al Radioului Public.
Taxele europene pentru serviciul public de radio
In acest moment, doar cateva tari din UE nu au sectorul pubic de radio si de televiziune unificat: Suedia, Franta, Bulgaria, Romania sunt printre acestea. Toate insa percep o taxa publica, colectata insa in mod diferit in fiecare dintre tarile mentionate. In Franta insa – pentru ca nu ne putem compara decat cu „cei mai buni” – procentul taxei rtv este impartit astfel: 52% pentru TV, 48% pentru Radio. Nu ca in Romania unde TV-ul falimentar percepe 4 lei si aproape la jumatate, Radiodifuziunea 2,5 lei. In conditiile in care radioul public poate fi receptionat ABSOLUT ORIUNDE, liber si fara echipamente suplimentare, pe intreg teritoriul tarii. Legea actuala (41/1994 cu modificarile si completarile ulterioare) sustine ca „sunt obligati la taxa TV si Radio toti cei care detin aparate (TV si Radio). Pai poti detine 20 de aparate TV in provincie dar cand le deschizi, cu cele mai bune antene, nu poti receptiona la o calitate decenta semnalul. Spre deosebire insa, orice aparat de radio poate receptiona cel putin un program SRR.
Dusmanii frustrati ai Radioului Public
Peste toate cele conturate de mine, intr-o analiza pertinenta, se adauga o serie de frustrati. Care, cu tot dinadinsul, avand interese personale, orgolii, blazari sau limitari jurnalistice, ataca Radioul Public. Doua proverbe la care acestia se incadreaza „Nu mor caii cand vor cainii” si…. „Cainii latra, caravana trece”. Pentru colegii mei din RADIO un mesaj: nu-i bagati in seama. Ei chiar asta isi doresc. Insa este momentul sa strangem randurile, sa construim „falangele macedonene” de aparare sau formatia”testoasa”. Si sa livram in continuare cele mai bune emisiuni radiofonice, sa demonstram ca populatia nu „cumpara” un produs „expirat”. Si asta o putem face doar ridicand in continuare audienta, contribuind fiecare in parte la notorietatea SRR. Pentru ca misiunea publica nu rezida doar in a „livra” produse editoriale cu valoare culturala, informationala si de divertisment. Degeaba „le livram” daca acestea nu sunt ascultate. Asta inseamna audienta: misiunea publica este nu numai transmiterea unor bune productii editoriale. Finalul misiunii este ascultarea in cat mai mare numar a productiilor. Iar misiunea, ca orice operatiune militara, se incheie cu APA (Analiza Post Actiune), respectiv prin cifrele de audienta.