
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (29 iunie, ora 21:05) – „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Radu Dobrițoiu: Bun găsit! Invadarea ilegală şi neprovocată a Ucrainei aduce Rusiei pagube din ce în ce mai mari. Pe fondul problemelor economico-financiare ale Federaţiei Ruse, scurtă insurecţie de 36 de ore declanşată de Evgheni Prigojin, patronul firmei de mercenar Wagner, a provocat noi pagube atât de imagine, cât şi pentru valoarea rublei, care a atins cel mai scăzut nivel din ultimele 15 luni. Secretarul american de stat Antony Blinken a declarat că au fost demonstrate fisuri serioase în aparatul de stat condus de Vladimir Putin. Antony Blinken crede că vom vedea în viitorul apropiat noi dovezi ale slăbiciunii lui Putin. Potrivit oficialului american, în măsura în care atenţia Rusiei este deturnată, acest lucru ar crea un avantaj suplimentar Ucrainei.
Criza provocată de Prigojin, apropiată de producţiile Moskwa Film, pare să fi avut un scenariu planificat, dar nu pentru o gară pentru doi. Prigojin a arătat că o armată privată poate mărşelui cu uşurinţă spre capitala Rusiei. După ce Prigojin a plecat, a rămas acum un singur şef de gară, cu o imagine afectată, cu o Rusie care a mai pierdut câteva procente din statutul de putere militară globală. China va specula cu siguranţă aceste slăbiciuni ale Rusiei. Ne amintim că, înainte să plece de la Kremlin, Xi Jinping i-a spus lui Putin: „Ai grijă, prieteni drag!”.
Ucraina speculează actuala situaţie de securitate din Rusia şi îşi continuă cu precauţie, contraofensivă. Nu este un blitzkrieg, este o luptă echilibrată pentru recâştigarea treptată a teritoriilor ocupate de Rusia. O abordare diferită, cu planuri greu de anticipat, într-o luptă inegală cu armata Federaţiei Ruse, susţinută până acum de o grupare de mercenari cu luptători bine antrenaţi şi echipaţi.
Între timp, Statele Unite au anunţat un nou ajutor militar pentru Ucraina, în valoare de jumătate de miliard de dolari, în principal muniţii pentru lansatoarele de rachete, dar şi blindate Bradley şi Stryker.
Discutăm din nou la Euroatlantica despre Ucraina. Invitaţii ediţiei sunt Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare, în direct, din Statele Unite şi contramiralul de flotilă în rezervă, profesor universitar Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să ascultaţi emisiunea Euroatlantica la Radio România Actualităţi. Tema ediţiei: ”Criza lui Prigojin” şi contraofensiva Ucrainei.
Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Hari Bucur-Marcu.
Hari Bucur-Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule amiral Vergil Chiţac!
Vergil Chiţac: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea Euroatlantică. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule Hari Bucur-Marcu, sunteţi acum în Statele Unite, în Texas. Este important pentru că acolo, peste ocean, aveţi atât analiza pertinentă din România, care vă caracterizează, fiind şi colonel în rezervă, cât şi informaţiile pe care le urmăriţi zilnic în Statele Unite. Vă rog, din această perspectivă, să analizaţi, pe scurt, recenta insurecţie pornită de Prigojin împotriva lui Putin.
Hari Bucur-Marcu: Da. Eu nu fac analize în principiu, dar pentru dumneavoastră, în mod deosebit, am să încerc în doar două cuvinte să explic o singură problemă care cred că este importantă în această discuţie. Prigojin a realizat o forţă militară foarte numeroaă, de 20.000 de oameni, 25.000 spune el, dar are o forţă militară foarte numeroasă, care nu are valoarea a două divizii, cum ar veni. Sub nicio formă. Deci, ei au valoarea la nivel, deci, din punct de vedere a puterii militare, ei se situează undeva la un număr mare de plutoane sau un număr mare de grupe de infanterie… Sau un număr mare, eventual de câteva companii, dar în niciun caz nu reprezintă o forţă de devizie sau de două divizii, cât ar fi după numărul pe care îl au ei în efective.
Ei bine, în asemenea condiţii, tot ce au făcut cei de la Wagner, cu Prigojin în frunte, a fost să facă o demonstraţie de forţe, să facă o deplasare, marş spre Moscova. Ei bine, în mod normal, dacă ar fi vrut să se oprească acel marş, din punct de vedere militar, încă o dată, s-ar fi putut opri foarte uşor. Vă daţi seama, cu o forţă de batalion bine antrenată şi care să aibă misiuni precise, ar fi putut să oprească acest marş fără niciun fel de problemă. Dar n-a fost cazul. De ce? Pentru că în afară de surpriza foarte mare a ocupării acelui Rostov-pe-Don, în aşa fel încât n-au fost, n-au avut nevoie să tragă niciun foc de armă, dar au pus controlul asupra, controlul militar asupra comandamentului regional de acolo, cel care conduce toate operaţiile de agresiune din Ucraina, cât şi aeroportul de acolo, deci, practic ei au luat sub control elemente militare, care altfel ar ar fi fost posibil să-i lovească pe ei şi le-au luat fără niciun fel de împotrivire din partea ruşilor, ceea ce a creat o problemă pe care au rezolvat-o ulterior, în timp ce forţele acelea se deplasau spre Moscova, tot aşa, fără o împotrivire reală, fără să întâmpine o împotrivire reală. În acelaşi moment s-a făcut acea negociere, cu care a intrat şi Lukaşenko din Belarus, şi în asemenea condiţii toată acţiunea s-a terminat în câteva ore, mă rog, câteva zeci de ore, 20, 30 de ore, 30 şi ceva de ore. Deci asta este ce s-a întâmplat faptic şi ca putere militară. Realitatea este că în Rusia simbolistica puterii contează mult mai mult decât puterea propriu-zisă.
Adică simbolistica faptului că un patron de forţe paramilitare, agreat şi susţinut de stat până în acel moment, îşi poate permite să facă o asemenea incursiune, un asemenea marş spre Moscova şi nu se ştie dacă ar fi ajuns la Moscova, că s-ar fi putut întâmpla să întâmpine rezistenţă, s-ar fi putut întâmpla la fel de bine să aibă un acelaşi comportament moscoviţii cum l-au avut cei din Rostov. Ei bine, în asemenea condiţii, partea de simbolistică a puterii de care dispune Kremlinul, mai ales, cu Putin în frunte, a avut de suferit foarte mult, ceea ce înseamnă că şi de acum înainte noi vom discuta despre această situaţie, nu numai că vom discuta despre ea, dar multe din deciziile care vor fi luate şi de către ruşi, şi de către ucraineni, dar şi de către americani sau de către alţi sponsori ai ucrainenilor, vor fi luate pornind de la justificări sau argumente găsite în analiza acestei situaţii întâmplate în weekend-ul trecut. Deci cam asta aş putea eu să spun de cea din America, despre această problemă.
Radu Dobrițoiu: Domnule amiral Vergil Chiţac, am văzut ce s-a petrecut. Avem începutul aşa-zisei rebeliuni a grupului Wagner. Avem ceva informaţii despre finalul acestei insurecţii, probabil planificată. Este greu să înţelegem ceea ce se petrece în Rusia în acest moment, dar cu siguranţă poziţia lui Putin a fost slăbită. Deţine Prigojin informaţii secrete pe care le utilizează, pentru a-şi apăra viaţa? Credeţi că are date care ar putea cutremura sistemul politic condus de Vladimir Putin?
Vergil Chiţac: Mi-e greu, domnule Dobriţoiu, să afirm asta. Eu pot să vă spun ce cred eu. Forţele Wagner înfiinţate în 2014 au fost, în primul rând, folosite în afara Rusiei. Au fost folosite în Siria şi în special în Africa, în Africa de Vest, unde s-au autofinanţat, pentru că vă aduceţi aminte, se vorbea de faptul că deţin mine de diamant. Bun. Din 2014, de când a anexat Crimeea Putin şi o parte din estul Ucrainei, unde a încurajat forţele pro-ruse, insurgenţii aceştia proruşi să lupte cu armata ucraineană, au operat şi pe teritoriul Ucrainei, dar folosirea lor acum, în Bahmut, a fost o eroare.
Pentru că, chiar dacă într-adevăr au cucerit Bahmutul, după luni de zile de ofensivă îndârjită şi o apărare ucraineană foarte bine organizată, lucrul ăsta s-a făcut cu foarte mari pierderi. Se apreciază de circa 20.000 de oameni au murit acolo. Ei bine, conflictul început, vă rog să vă ne aducem aminte între Prigoj şi binomul de la conducerea armatei ruse Şoigu, respectiv generalul Gherasimov, şeful Statului Major General, s-a acutizat la Bahmut. El a avut nişte ieşiri foarte violente la adresa conduceri ministerului apărării şi l-a forţat cumva pe Putin să se poziţioneze într-un anumit fel. Putin a condus Rusia până acum ca pe un ca un arbitru strategic. A jucat rolul ăsta de arbitrul strategic.
Adică el totdeauna se poziţiona între diferitele grupuri de interese din Federaţia Rusă şi arbitra disputele între ele. Aşa a încercat şi acum. Numai că în timpul războiului nu poţi fi arbitru, trebuie să iei decizii. Eu cred că Prigojin a realizat că de fapt alegerea lui Putin este Ministerul Apărării şi cred că nici n-avea cum să fie alta. Şi a văzut că Ministerul rus al Apărării strângea laţul în jurul acestei armate de mercenari, lipsită de finanţe şi de arme. Un declanşator cheie a fost ordinul Ministerului rus al Apărării din 10 iunie, conform căruia toate detaşamentele de voluntari, acestea de mercenari, ar fi trebuit să semneze contractul cu guvernul Rusiei până la 1 iulie. Şi atunci Prigojin a realizat că într-adevăr alegerea lui Putin nu este el. Atunci a stârnit această rebeliune, această insurecţie. Cred că e mult spus încercare de lovitură de stat, când, domnule, paradoxal, el a intrat în comandamentul armatei districtului de sud de la Rostov-pe-Don, care are o poziţie cheie din punct de vedere strategic în acest război, fără să tragă un glonţ. În acelaşi timp, trupele lui, e adevărat puţine, cu tehnică de luptă, au mărşăluit deplasându-se spre Moscova tot aşa, fără să se tragă niciun glonţ, până se spune aproape de 200-300 km de Moscova, timp în care au şi doborât trei elicoptere şi au omârât 13 oameni.
Deci cam aşa au stat lucrurile legate de această insurecţie care aşa cum se spune i-a slăbit puterea lui, puterea lui Putin. Sigur, dacă doriţi, putem trage nişte concluzii, pentru că ele sunt extrem de importante. Una dintre ele este că acum Rusia este mult mai puţin sigură decât era înainte de invadarea Ucrainei. Însă, paradoxal, pericolul nu vine din zona occidentală, ci din altă parte. Şi cred că este un punct destul de evident pe care mulţi oameni l-au spus, l-am mai spus eu cu diferite ocazii.
Deci, nu există niciun motiv să credem în momentul de faţă că lu lui Putin îi pasă de interesele naţionale ruse. Păi, dacă i-ar fi păsat de interese naţionale ruse, aşa cum clamează, atunci nu ar fi început niciodată acest conflict, conflict care a forţat Rusia să se subordoneze Chinei. Singura ameninţare reală. Dacă analizăm din punctul de vedere al Rusiei, singura ameninţare reală la graniţele sale o reprezintă China. Orice politician realist din Moscova, care este preocupat să spunem, de statul rus, ar căuta să aibă o politică de balansare între China şi Occident, mai degrabă decât să înstrăineze Rusia de Occident. Bunăoară, ce vedem noi vedem, că prin politica asta el a pierdut toată piaţa de desfacere a petrolului şi a gazului rusesc, a hidrocarburilor din Europa, care avea o mare pondere în bugetul Rusiei.
Mai departe, o altă concluzie şi mi se pare foarte importantă, domnule Putin, ce-a arătat, Putin nu este un tip iubit. Păi, în tot marşul ăsta al trupelor Wagner de 800 km e adevărat, numai 30 de ore prin Rusia, noi ce am observat, am observat că nu au ieşit oameni, cetăţeni ruşi pe străzile Rusiei care să spună ţara este în pericol, Putin este în pericol. Noi îl lui pe Putin şi îl vem pe el. Marea majoritate a oamenilor au fost apatici.
Vergil Chiţac: Şi, dacă au fost apatici asta înseamnă că ei consideră de la sine înţeles că vor fi conduşi de un gangster. Că gangsterul acesta se cheamă azi Putin, mâine altă denumire, pentru ei este tot una. Şi mai e ceva. Prigojin a fost într-adevăr o ameninţare reală la adresa lui Putin. Eu cred că lui Putin i-a fost frică de ceea ce s-a putut întâmpla. Astea sunt câteva concluzii pe are…aaa…, şi încă ceva, Putin a spus adevărul despre război. Cred că ăsta este un lucru extrem de important. El vine şi spune: „Oameni buni, războiul a fost început inutil. Ucraina şi NATO nu erau o ameninţare la adresa Rusiei”. Vă daţi seama că s-a dărâmat tot fundamentul ideologic pe care s-a construit maşina şi mesajele de propagandă, pe care maşina de propagandă a lui Putin, mă rog, le-a sădit în minţile ruşilor.
Radu Dobrițoiu: Da. Prigojin a recunoscut aceste lucruri, aceste adevăruri, de fapt, adevărul lui Polichinelle. Domnule Hari Bucur-Marcu suntem martorii unui război informaţional, au apărut noi actori, referindu-ne la Ucraina. Se luptă Putin, în plan mediatic, cu propria sa umbră, cu propriile sale decizii şi acţiuni pentru a salva imaginea Federaţiei Ruse?
Hari Bucur-Marcu: Nu. Eu nu cred că are asemenea preocupări. Nu le-a avut niciodată. Dacă le-ar fi avut, ar fi capitalizat în momentul în care el era băgat în seamă, era primit la toate întâlnirile acestea ale celor mai mari şi mai importanţi oameni ai planetei. Acele G-uri, da. Deci, nu, n-a capitalizat aşa ceva. Din contră, el s-a separat, a avut un discurs complet iraţional în momentul în care a identificat Vestul ca fiind principalul inamic al Rusiei, mai ales cu o variantă de asta, că Vestul a vrea să invadeze Rusia, când de fapt singura invazie pe care ar putea-o suferi Rusia este de la China.
Dar, lăsând la o parte asta, el n-a avut niciodată interesul să aibă o imagine favorabilă în Occident sau în restul lumii. Din contră, imaginea pe care şi-a dorit-o să o aibă el şi Rusia lui, vorbesc de Putin acum, este cea a unui autoritar şi discreţionar care face numai ce-i place, nu contează ce scrie legea. De fapt, dacă ne uităm şi la discursurile lui, mai ales discursul din dimineaţa zilei de 24 februarie anul trecut, este de acest tip, în care, domnule, ori ce-am spune noi, ceilalţi fac ce vor şi ca urmare facem şi noi ce vrem, fără să mai întrebăm pe nimenis sau fără să mai justificăm de ce facem noi ce vrem, adică invazia împotriva Ucrainei. Cu menţiunea că de fapt, el se luptă acolo cu întregul Occident. Ei, în asemenea condiţii nu ne aşteptăm ca să aibă acum vreun plan de comunicare publică internaţională din care să aibă altă imagine decât cea pe care a obţinut-o pentru Federaţia Rusă şi pentru el personal.
De asemenea, să nu uităm totuşi el este inculpat pentru crime de război împotriva copiilor. Deci nu mai este, nu mai are o voce autoritară, de vreun anumit fel, nu mai este băgat în seamă atunci când spune ceva, i se refuză contactul direct cu cei cu care până acum putea sta la masă. În afară de Macron, de fapt, şi de cancelarul german nimeni din Occident nu a mai vorbit cu el de la începutul războiului şi până acum şi nici ei n-o să mai vorbească de acum înainte cu el. Deci nu, eu nu cred că din punctul acesta de vedere…ce-ar fi iormaţional ca, mă rog, operaţie de dezinformare sau, este legat efectiv de ce se întâmplă pe front, în teatrul de război din Ucraina. Dar mai departe de atât nu văd să fie ceva semnificativ.
Radu Dobrițoiu: Domnule amiral Vergil Chiţac, vă amintesc un vechi proverb roman: „când doi câini se luptă între ei, atunci când le vei băga în cuşcă un lup, amândoi câinii se vor uni pentru a lupta cu lupul”. Mă refer aici la grupul de mercenari Wagner, Armata Federaţiei Ruse şi contra-ofensivă Ucrainei. Cât de mult poate specula Ucraina aceste probleme interne de securitate ale Rusiei în ofensiva declanşată în ultima săptămână?
Vergil Chiţac: E o discuţie cât de mult poate capitaliza şi specula Ucraina în ofensiva pe care o desfăşoară, a început-o de câteva săptămâni şi o desfăşoară. Cred că mai mult în zona moralului. Se observă un moral din ce în ce mai coborât, nu că ar fi fost foarte ridicat al soldaţilor ruşi. Moralul este extrem, extrem de important.
Dincolo de asta, în ultimele zile, ofensiva ucrainenilor e din ce în ce mai, hai să spunem, pregnantă şi cu succese. E adevărat că, ştiţi, tot aşa, un proverb românesc, ca să fac şi o referire, se spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacuri noi. Noi, opinia publică, nu neapărat noi, cei care vorbim acum, s-a aşteptat la progrese şi la o victorie destul de rapidă, la un blitzkrieg. Nici n-avea cum să fie aşa, pentru că ştiut este că în ofensivă este mult mai dificil decât în apărare şi pierderile sunt mult mai mari. Între timp, apărarea ruşilor pe linia frontului s-a solidificat. Este o apărare multistratificată, formată din blocul acela de beton, cred că dinţi de dragon se numesc, şanturi, antitanc, tranşee, câmpuri minate. În primele săptămâni au fost tatonări, atacuri cu rachete Himars şi Storm Shadow, furnizate de englezi în spatele frontului, care au vizat în special comandamente şi depozite logistice, pentru a distruge liniile de comandă şi de aprovizionare ale trupelor, însă, repet, în ultimele zile se realizează progrese în direcţia Bahmut, interesant, din zona est, care de fapt… Ce se întâmplă? Ucrainenii încearcă să încercuiasă Bahmutul, care Bahmut, aşa cum spuneam, a fost cucerit de trupele Wagner cu mari pierderi şi nu a fost o miză strategică. Adică toţi militarii spun că, domne, din punct de vedere strategic, militar, Bahmutul nu reprezenta în ecuaţia războiului o miză strategică, însă victoria a reprezentat pentru ruşi, să spunem, a fost una de moral, pentru că putem să, cum să spun, dacă suntem oneşti, vedem că în anul 2023 singura victorie pe front a ruşilor a fost asta, realizată de Wagner. Wagner, e adevărat, pe un front de numai 30 de kilometri, a fost singura armată a ruşilor care, singurul contingent care a progresat în ofensivă. Una peste alta, şi cu asta închid, că văd că şi dumneavoastră văd că aţi pus pe fundal încheierea emisiunii, miza acestei ofensive este Crimeea şi cred că ucrainenii vor ataca şi vor dori să străpungă podul terestru între Rusia continentală, pentru izolarea Crimeei.
Radu Dobrițoiu: Cum aminteam la începutul emisiunii, cu siguranţă China va specula aceste slăbiciuni ale Rusiei. Ne amintim că înainte să plece de la Kremlin, Xi Jinping i-a spus lui Putin, privindu-l în ochi: ai grijă, prieten drag. Ucraina speculează actuala situaţie de securitate din Rusia şi îşi continuă cu precauţie contraofensiva. Nu este un blitzkrieg, este o luptă echilibrată pentru recâştigarea treptată a teritoriilor ocupate de Rusia.
O abordare diferită, cu planuri greu de anticipat, într-o luptă inegală cu armata Federaţiei Ruse, susţinută până acum de o grupare de mercenari, cu luptători bine antrenaţi şi echipaţi.
Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediţiei: „Criza lui Prigojin” şi contraofensiva Ucrainei. Invitaţii emisiunii au fost Hari Bucur Marcu, expert în politici de apărare şi contramiralul de flotilă în rezervă, profesor universitar Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR