
Este o poveste necunoscuta din viata mea pe care astazi, de praznicul Sfintilor Imparati Constantin si Elena, o fac publica. Port doua nume pe care le-am primit de la nasii mei de botez, doua personalitati ale culturii romane. Nume care probabil vegheaza asupra pregatirii mele intelectuale, cu o descendenta ce o sustine pe cea impusa de doi parinti profesori universitari.
Anul nasterii mele coincide cu cel al mortii unuia dintre nasii mei de botez: academicianul, profesorul univesristar dr, chimistul Costin D. Nenitescu. Si astazi, la 21 mai, de praznicul Sfintilor Imparati Constantin si Elena aduc un omagiu celui caruia ii port numele crestin. Bunicul meu Vasile Stanga a fost administratorul mosiilor Nenitescu din Valea Calugareasca si, in urma acestei relatii cu familia mea – ma refer la cea materna, academicianul a fost foarte apropiat de mama si de unchii mei. Astfel incat, acadamicianul Nenitescu i-a botezat pe doi dintre unchii mei dar si pe mine, praslea din familie in anul 1970. An in care academicianul Nenitescu a murit in conditii suspecte dupa ce a refuzat sa o sustina pe Elena Ceausescu pentru a primi titlul de academician in sectia de chimie a Academiei Romane. Mama mea a fost apropiata de academicianul Nenitescu, marele chimist al Romaniei veghind la cresterea ei dupa moartea bunicului meu. Profesoara universitara dr. Elena-Elisabeta Rapeanu a scris dealtfel si monografia localitatii Valea Calugareasca.
La scurt timp dupa botezul meu, academicianul Nenitescu, plecat in concediu la Eforie, de unde a revenit bolnav la Bucuresti unde a murit in cateva zile. Totul se intampla dupa ce a refuzat sa sustina lucrarea de doctorat a tovarasei Ceausescu. A fost a doua pierdere pentru familia mea atribita comunistilor dupa ce, in 1945, bunicul meu a murit ucis in bataie de doi soldati din Armata Rosie sovietica, dupa ce trupele de ocupatie au ajuns si la Valea Calugareasca.
Bunicul meu Vasile Stanga a fost extrem de apropiat de Costin Nenitescu, a fost omul de incredere al familiei Nenitescu, trimis la studii in Belgia de Dimitrie Nenitescu.
Cel de-al doilea nume pe care il port l-am primit de la Radu Voinea, academician, fost presedinte al Academiei Romane, si fost profesor al mamei mele Elena-Elisabeta.
Si peste toate, peste tot, ii apartin intelectual tatalui meu Dobritoiu I. Niculae, profesor universitar, cunoscut mai ales ca jurnalist de radio.