Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 14 aprilie, Radu Dobriţoiu Radu Dobriţoiu.
Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Federaţia Rusă, condusă de Vladimir Vladimirovici Putin, depune eforturi importante în invadarea Ucrainei, cu pierderi însemnate. La rândul său, Ucraina rezistă şi are suportul NATO şi al Statelor Unite, în efortul războiului patriotic pe care-l duce împotriva Moscovei, un conflict inegal, pe care Rusia îl estima la 72 de ore. Au trecut 50 de zile şi se pare că va fi un conflict de durată…
Aseară, Pentagonul a anunţat un ajutor de securitate fără precedent pentru Ucraina, în valoare de 800 de milioane de dolari. Suma totală a acestui sprijin ajunge astfel la peste 3,2 miliarde de dolari. Pachetul de ieri include obuziere, radare anti-artilerie AN/TPQ-36 şi AN/MPQ-64, drone Switchblade, rachete portabile şi arme antiblindate, drone navale, 11 elicoptere MI-17, 200 de transportoare blindate şenilate M113, 100 blindate HUMVEE, mine antipersonal M18A1 Claymore, sisteme de ochire cu laser, 30.000 de veste şi căşti pentru protecţie pentru militari.
De la aliaţii din NATO, Ucraina primeşte tehnică de luptă, de producţie sovietică, echipamente cu care militarii din ţara vecină sunt deja familiarizaţi. Guvernul Slovaciei a decis să transfere în Ucraina un sistem complet de apărare antiaeriană S 300 şi a anunţat intenţia de a transfera Kievului aeronavele MIG-29 pe care le deţine. Din Cehia au plecat spre Ucraina tancuri T-72 şi vehicule şenilate de luptă BVP 1.
Militarii ucraineni sunt deja familiarizaţi cu tancurile T-72. La rândul său, Polonia a anunţat că va transfera tancuri T-72 către Ucraina; militarii ucraineni beneficiază inclusiv de un număr important de tancuri similare capturate de la armata rusă, ce pot fi folosite inclusiv pentru piese de schimb.
Discutăm în această ediţie „Euroatlantica” despre sprijinul de securitate pe care Ucraina îl primeşte în tehnică, muniţie şi echipamente de luptă, un ajutor fără precedent în istoria contemporană a Europei, care are ca beneficiar cel mai important duşman al Federaţiei Ruse din acest moment. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedintele Asociaţiei ofiţerilor în rezervă din România, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Arme pentru Ucraina”.
Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem legăturile telefonice stabilite cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule general Virgil Bălăceanu.
Virgil la Bălăceanu: Bună seara.
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit.
Importanţa armamentului primit de Ucraina
Radu Dobriţoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, ajutorul de securitate, cum îl numeşte Pentagonul, a fost proiectat exact pe solicitările Ucrainei. Ce a cerut Kievul din Statele Unite a primit pentru forţele sale armate. Ce importanţă au aceste echipamente în lupta cu armata rusă invadatoare?
Virgil Bălăceanu: Sunt absolut necesare, pentru că trebuie să se realizeze livrarea într-un timp cât mai scurt şi într-un ritm susţinut. Sunt necesare pentru că ele susţin lupta de apărare. Pe de altă parte, trebuie să plecăm de la solicitările, cerinţele pe care le exprimă ucrainenii, mai ales prin vocea preşedintelui Zelenski, a ministrului de externe, dar nu numai, de a completa capacităţile armatei ucrainene şi cu arme ofensive. Or, acest lucru nu s-a realizat, adică nu ştim care este perspectiva legată de MIG- 29. Vom vedea dacă se va preda armatei Ucrainei, se va dona armatei ucrainene o cantitate mare de tancuri, pe care ar uma să o asigure Polonia. În rest, ceea ce aţi prezentat ca ajutor din partea americană sunt, cu toate echipamentele respective, de tip defensiv, sunt toate aceste echipamente de tip defensiv. Ele vor întări apărarea armatei ucrainene, mai ales din punct de vedere al protecţiei şi de la protecţia balistică la protecţia împotriva armelor de nimicire în masă, la sisteme de lovire, dar nu cu bătaie mare, şi cu bătaie medie, este vorba de obuziere, apar şi elicopterele, sunt absolut necesare. Avem în vedere şi dronele tip kamikaze, mai ales pentru lovirea mijloacelor blindate şi sigur se continuă seria de livrări din perspectiva armelor antitanc, mai ales a rachetelor Javelin şi tot ca o problemă de apărare sunt şi radarurile pentru artilerie, asta înseamnă că avem o capacitate, vom avea o capacitate sporită din punct de vedere al rezistenţei, însă consumurile pe care le-a realizat până acum armata ucraineană cu toate tipurile de muniţie sunt considerabile şi probabil rezervele lor nu mai asigură o suficienţă necesară operaţiei de apărare pentru o perioadă foarte îndelungată. Deci, repet, livrarea în timp scurt şi într-un ritm susţinut şi din partea Statelor Unite, şi din partea celorlalte state din NATO şi din Uniunea Europeană.
Radu Dobriţoiu: Statele Unite chiar asta îşi doresc, au asigurat de fapt un flux constant de armament, tehnică şi echipamente către Ucraina şi înainte de 24 februarie, dar cu precădere după 24 februarie. Să aducem aminte, domnule general, şi de sprijinul, asistenţa de securitate primită şi din partea Marii Britanii, care, tot aşa, a oferit rachete portabile, dar şi rachete antinavă, care sunt, iată, extrem de importante, s-a dovedit că astăzi, chiar dacă ucrainenii şi-au folosit propriile rachete, cum susţin ei, Neptun, o navă-amiral a Rusiei din Marea Neagră a fost puternic avariată.
Virgil Bălăceanu: Armata ucraineană avea o capacitate de lovire de luat în seamă la începerea invaziei. Am plecat de multe ori de la ideea că armata ucraineană seamănă mult sau va semăna mult cu armata din 2014, ceea ce nu a fost deloc adevărat. Noi am vorbit tot timpul de rachetele antitanc care au fost livrate de către americani şi de către englezi. Este meritul lor, că ei au fost primii care au aprovizionat cu cantităţi considerabile de rachete antitanc, ulterior şi rachete antiaeriene, dar pe lângă cele două tipuri de rachete antitanc, cel american, Javelin, şi cel britanic, NLAW, au apărut şi au folosit chiar cu succes propriile lor rachete antitanc produse de industria naţională de apărare ucraineană.
Ajutor important în arme pentru Ucraina
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, acest ajutor important în arme poate fi interpretat şi ca un semnal de încredere în armata Ucrainei. Să fim pragmatici – Statele Unite depun acest efort având şi o serie de informaţii.
Ştefan Ciochinaru: Bineînţeles că au informaţii, dar mai întâi daţi-mi voie să vă felicit că este pentru prima oară când aud în presa românească sintagma „războiul patriotic ucrainean”. Vă felicit pentru că o folosiţi dvs la radio, sunteţi oameni ai cuvintelor, aţi găsit cele mai potrivite cuvinte prin care să se facă demarcaţia faţă de războiul nejustificat, ilegal şi de agresiune pe care îl comite Rusia în Ucraina. Revenind la întrebarea dumneavoastră, daţi-mi voie să vă spun că, dincolo de principii, dincolo de valori, ceea ce apără lumea liberă este propria sa existenţă. Un profesor de la Şcoala de studii internaţionale avansate de la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite spunea că viitorul stabilităţii şi al prosperităţii Europei depinde de victoria Ucrainei în acest război. Şi este foarte adevărat ceea ce afirma el. Pe de altă parte, este nevoie de aceste arme, foarte bine arăta domnul general, războiul a ajuns într-un moment decisiv pentru Ucraina, pentru Europa şi pentru vitorul lumii libere. Da, ştim foarte bine că în prima etapă, Rusia a încercat să răstoarne guvernul Zelenski, să preia ţara în două-trei zile, în a doua etapa a încercat să cucerească Ucraina sau, dacă nu toată Ucraina, măcar partea de est împreună cu Kievul, în a treia fază a încercat…şi-a retras trupele învinse în nordul Ucrainei, le-a trimis spre sud-est şi acum urmează faza a patra care va fi, probabil, decisivă. E nevoie de aceste arme pentru că disproporţia între capacitatea militară rusă şi cea ucraineană a fost arătată de toţi experţii. Probabil că domnul general poate elabora mai mult pe această temă. Dar, cu siguranţă, iată că pilda biblică se repetă şi uriaşul Goliat este învins de micuţul David, micuţul David care nu acceptă să se predea, nu acceptă ca ţara sa să fie, pur şi simplu, desfiinţată de Vladimir Putin. Nu uitaţi că mesajul pe care continuă să-l dea Rusia este cel că nu există o naţiune ucraineană, nu există o ţară Ucraina, ei nu au dreptul să existe.
Radu Dobriţoiu: Da, aş dori să aprofundăm un pic răspunsul, pentru că eu mă gândeam şi la faptul că Statele Unite au informaţii clare că ucrainenii au şanse să câştige acest război şi tocmai de aceea au venit şi vin cu ajutoare din ce în ce mai mari în arme şi muniţii.
Ştefan Ciochinaru: Rămâne de văzut. Noi, cu toţii, sperăm că Ucraina, cu siguranţă, va câştiga războiul pentru apărarea sa, dar acest război nu se va termina, să ştiţi, până când Rusia nu va fi incapacitată pentru luptă. Câtă vreme Rusia va mai putea să lupte, va mai putea să îşi ameninţe vecinii, va mai putea să fie o ameninţare pentru securitatea lumii, războiul acesta nu se va termina.
Blindate grele pentru Ucraina
Radu Dobriţoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, aminteam la începutul emisiunii de tehnica de producţie sovietică pe care Ucraina o primeşte de la statele vecine din NATO, cunoaşteţi aceste echipamente. Cât de utile pot fi? Mă refer, în primul rând, la tancurile T-72 care vin din Polonia, vin din Cehoslovacia spre Ucraina, acestea fiind concepute, totuşi, în anii ’70. Cât de utile pot fi?
Virgil Bălăceanu: Ele pot fi utile în măsura în care vor fi şi protejate, pentru că în cazul ruşilor nu au fost foarte utile, fiind lovite cu succes de sistemele de rachete anti-tanc, de care am vorbit mai devreme. Ceea ce livrează Cehia, Slovacia, ca tancuri şi maşini de luptă. reprezintă o anumită cantitate, dar cantitatea cea mai deosebită este posibil să vină din partea Poloniei – vorbim de 100 de tancuri. Dacă adăugăm maşinile de luptă ale infanteriei, care vor fi livrate de către Cehia, au început să fie livrate, pentru că ei livrează numai cinci sau zece tancuri, atunci am spune că se aduce echipamentul pentru o brigadă de tancuri, ceea ce înseamnă destul de mult.
Radu Dobriţoiu: Şi Bulgaria, iertaţi-mă că vă întrerup, dar voiam să completez informaţia, şi Bulgaria are în conservare aproximativ 250 de tancuri T-72, poate veni un sprijin şi de acolo.
Virgil Bălăceanu: Poate veni, dar să vedem că nu s-a întrevăzut o asemenea decizie a Bulgariei şi tancurile din conservare trebuie reverificate pentru a intra într-o stare tehnică operativă suficientă. La un moment dat, ucrainenii au spus mulţumim pentru echipamentele de tip sovietic pe care ni le daţi, dar ele nu sunt atât de avansate. E clar că T-72 nu asigură protecţia împotriva rachetelor antitanc performante pe care le-ar avea şi Federaţia Rusă. Pentru că noi trebuie să facem o analiză a ceea ce va însemna perspectiva. Acum mergem pe ideea de apărare, mai ales în zona de sud-est a Ucrainei, mai ales pe aliniamentul de est al Ucrainei, care este descris de localităţile Izium şi Mariupol. Cucerirea unui asemenea aliniament ar însemna şi încercuirea grupării de forţe, destul de consistentă a armatei ucrainiene care a dus lupta pe linia de demarcaţie în cei opt ani de război, dar acum forţele ucrainene în mod sigur au fost suplimentate, apare un asemenea pericol de încercuire a grupării de forţe de pe linia de demarcaţie. Iată de ce problemele de apărare sunt foarte complexe, dar să plecăm de la ideea că vor avea succes forţele ruseşti, aşa cum au reuşit să cucerească aliniamentul Herson-Melitopol-Berdiansk, iar reacţia pe care trebuie să o aibă în perioada următoare, asta neînsemnând o săptămână, două, dar să spunem după o perioadă de cucerire ca scop pe care şi l-a propus Putin prin recalibrarea planului operaţional, înseamnă şi posibilitatea de a executa contraofensiva, or contraofensiva este în definitiv o operaţie ofensivă împotriva celui care a intrat în teritoriul tău şi l-ai obligat să treacă la apărare sau el se opreşte pe un anumit aliniament. Ce ar însemna un asemenea aliniament? Probabil o bună parte, dacă nu în totalitate, în regiunile Lugansk, Doneţk şi Herson. Şi atunci problema se pune de capacitatea armatei ucrainene de a reface graniţa dinainte de 2014, nu neapărat, că aici este o problemă care trebuie gândit şi refacerea să însemne cucerirea teritoriului celor două republici secesioniste. Dar cel puţin graniţa de dinainte de invazie ar fi un scop, aşa cum există o intenţie în nord, odată cu retragerea forţelor ruseşti, să se refacă graniţa Ucrainei cu Belarusul. De aici probabil apare această cerinţă ca armata ucraineană să fie dotată şi cu mijloace ofensive, pentru că nu poţi să începi o ofensivă puternică fără să ai forţă de izbire, pe care o reprezintă tancurile şi maşinile de luptă ale infanteriei, nu poţi să ai o asemenea grupare de forţe pentru contraofensivă fără să ai o apărare antiaeriană şi o acoperire aeriană suficientă. Deci lucrurile sunt destul de complicate din punctul acesta de vedere între o decizie politică de livrare de arme ofensive Ucrainei şi o posibilă escaladare a conflictului şi momentul în care se face aprovizionarea pentru lupta de apărare, pentru că lupta de apărare se face pe aliniamentele pe care le menţii. Dar e vorba de un teritoriu care a fost cucerit în zona de sud-est de către Federaţia Rusă prin forţa armată rusească, prin forţele armate ruseşti.
Transportoare blindate pentru Ucraina
Radu Dobriţoiu: Iată că acum ultimul pachet cu armament din Statele Unite include şi 300 de transportoare blindate, domnule general. Domnule Ştefan Ciochinaru, am auzit deseori, am şi văzut imagini cu blindate ruseşti părăsite, adunate cu tractoarele de fermieri. Militarii ucraineni le repară şi apoi re refolosesc. Acest abandon de tehnică militară în număr mare reprezintă un semnal important. Ce să înţelegem după ce aceste echipamente au ajuns la ucraineni, nu în urma unor lupte, ci prin abandon? Este indirect o informaţie şi despre moralul trupelor ruseşti?
Ştefan Ciochinaru: Fără niciun fel de îndoială. Aşa cum nu am niciun fel de îndoială că în final Rusia va pierde acest război, iar Ucraina îşi va reîntregi teritoriul, pentru că Rusia nu va putea niciodată să controleze teritoriul pe care l-a ocupat acum. Armata ucraineană se dovedeşte foarte bine pregătită, se dovedeşte superioară în gândire, în gândire militară. Deci este cu totul altă gândire decât cea a corpului de comandă rus, care pare mai degrabă pregătit pentru o continuare a celui de-al Doilea Război Mondial decât pentru un război în zilele noastre, în secolul XXI, iar armele sunt foarte importante aici. Şi aici nu vorbim numai de arme, vorbim şi de tot suportul logistic pe care il primeşte Ucraina. Aici trebuie însă să vă spun că, îmi pare foarte rău să spun, dar, în afară de Statele Unite şi Marea Britanie, marii susţinători ai Ucrainei, cei care furnizează armament pentru ca Ucraina să continue să lupte sunt cine? Polonia, Cehia, Slovacia şi cele trei mici ţări baltice, care au livrat mai mult ajutor decât Germania sau decât Franţa. Aici avem o problemă pe termen lung. Eu sper ca după alegerile din Franţa lucrurile să revină la normal. Pe de altă parte, extrem de important pentru ce se întâmplă în Ucraina este şi ceea ce se întâmplă în China, domnule Dobriţoiu, pentru că, daţi voie să vă spun că, în momentul în care noi vorbim, în China are loc o revoltă uriaşă. 20 de milioane de chinezi s-au revoltat la Shanghai. Sigur, motivele sunt restricţiile împotriva COVID-ului, de acolo pleacă, dar aceşti oameni se revoltă în momentul de faţă. Vă aduc aminte că în toamnă va avea loc congresul Partidului Comunist chinez şi toate lucrurile astea se întâmplă pe fondul pe care acum ştim, nu am ştiut, dar acum ştim, avem dovezi că Republica Populară Chineză trimite trenul întregi cu arme şi muniţii în Rusia.
Radu Dobriţoiu: Din păcate, e trist ce se întâmplă. Sunt sigur însă că Beijingul va şti cum să gestioneze aceste revolte.
Ştefan Ciochinaru: Probabil că va fi ultimul an la putere pentru cei doi dictatori, Putin şi Xi Jinping.
Avantajele forţelor ucrainene
Radu Dobriţoiu: Da. Domnule general Virgil Bălăceanu, militarii ucraineni au fost instruiţi pentru a utiliza armamentul de ultimă generaţie primit de la Statele Unite şi de la aliaţii din NATO, şi mă gândesc aici şi la rachetele portabile primite şi din Marea Britanie. Armamentul însă nu este suficient pentru a obţine victorii în lupte. Potrivit unei informaţii pe care am primit-o de la Pentagon, ucrainenii au reuşit să se adapteze în timp real la tacticile ruseşti, au dat dovadă de ingeniozitate, de curaj, stăpânesc factorii de comandă şi control şi, foarte important, cunosc foarte bine terenul. Cât de importante sunt aceste abilităţi?
Virgil Bălăceanu: Sunt foarte importante, dar cred că rezistenţa armatei ucrainene are un suport al voinţei, a voinţei ucrainenilor de a rezista, ceea ce, suport, îi face să fie buni, pentru că ei în definitiv simt că în spatele lor se găseşte naţiunea ucraineană. Este un lucru aparte, aparte în sensul în care, aţi avut dreptate, şi eu apreciez faptul că vorbiţi de un război patriotic, dar în formă militară acest război patriotic se manifestă prin apărare teritorială, pentru că apărarea Ucrainei se realizează de către armata naţională ucraineană, de către Garda Naţională – şi aici includem şi regimentul Azov, pentru că este foarte discutat la ora actuală -, dar includem şi forţele teritoriale de apărare, constituite începând cu – începând cu, repet lucrul acesta – 1 ianuarie 2022. Şi ultimul raport pe care îl dădea comandantul forţelor teritoriale de apărare ucrainene vorbea de 110.000 luptători în formaţiuni de apărare teritorială, în brigăzile teritoriale constituite în cadrul fiecărei regiuni, a fiecărui oblast, iar începutul invaziei însemna sau la începutul invaziei vorbeam de până la 10.000, unele cifre chiar de 6.000 – vorbesc de membri în forţele teritoriale de apărare. Iată că a apărut acest concept al apărării teritoriale. Este de fapt, aşa cum avea şi România înainte de 89′, un război patriotic şi un război de apărare al întregului popor.
Facilităţi industriale pentru reparaţia tehnicii ucrainene
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, atât Cehia, cât şi Slovacia, care au graniţe comune cu Ucraina, iau în considerare să pună la dispoziţia Kievului propriile instalaţii industriale pentru repararea echipamentelor militare ucrainene avariate şi a armamentului. Este doar un exemplu de sprijin aliat. Cât de importante sunt aceste gesturi, acest suport primit până acum de Ucraina de la 30 de state?
Ştefan Ciochinaru: În opinia mea, nu este vorba doar de un suport, adică nu este vorba de gesturi, aici este vorba de un ajutor substanţial, care asigură o continuare a luptei patriotice a Ucrainei, de recuperare a teritoriului naţional, de respingere a agresorului. Este vital în lumea în care trăim să ne strângem în jurul acestor valori, iar faptul că cele două ţări pe care le-aţi invocat, ele sunt ţări cu o tradiţie industrială, cu o bază industrială pe care au reuşit să şi-o salveze după prăbuşirea comunismului şi care, iată, acum pot să ofere un ajutor concret Ucrainei. Sigur, aşteptăm în continuare ca tancurile second hand ale Rheinmetall din Germania să fie trimise către Ucraina, dar până una, alta, Cehia şi Slovacia acordă un sprijin cât se poate de important. Această solidaritate este cea care ne diferenţiază de lumea din care nu facem parte.
Radu Dobriţoiu: Euroatlantica la final. Tema ediţiei – arme pentru Ucraina. Invitaţii emisiunii au fost generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedintele Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
