
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (18 iunie 2026, ora 21:00) – „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Radu Dobrițoiu: Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”.
La summitul G7 desfăşurat în Franţa, liderii celor mai dezvoltate democraţii occidentale au transmis un mesaj clar: sprijinul pentru Ucraina continuă. Însă, dincolo de declaraţiile de solidaritate, întrebarea care domină acum discuţiile este: dacă sancţiunile economice, ajutorul militar şi presiunea diplomatică, mai pot determina Rusia să accepte negocieri reale de pace. În ultimii doi ani, strategia occidentală a avut trei componente principale: sprijin militar pentru Kiev, sancţiuni împotriva economiei ruse şi izolarea diplomatică a Moscovei.
La G7, liderii au reafirmat această direcţie şi au anunţat intenţia de a intensifica presiunea asupra sectoarelor energetice şi financiare ale Rusiei. De asemenea, s-a discutat despre consolidarea apărării antiaeriene a Ucrainei şi despre protejarea infrastructurii energetice înaintea unei noi ierni de război. Cu toate acestea, summit-ul nu a oferit o foaie de parcurs clară pentru pace.
Pe câmpul de luptă, conflictul continuă într-o logică de uzură. Rusia atacă în continuare infrastructura şi oraşele ucrainene, iar Ucraina răspunde prin lovituri asupra unor obiective energetice şi militare în interiorul Federaţiei Ruse. Ambele tabere încearcă să-şi îmbunătăţească poziţia înaintea oricăror eventuale negocieri.
Există şi un paradox al momentului actual. Liderii occidentali susţin că presiunea suplimentară ar putea aduce Moscova la masă tratativelor. În schimb, Kremlinul afirmă că este dispus să discute pacea, dar respinge condiţiile formulate de europeni şi insistă asupra propriilor obiective strategice. Summit-ul a evidenţiat şi o schimbare de context internaţional. Criza din Golful Persic şi tensiunile legate de Iran au ocupat o parte importantă a agendei liderilor G7.
Aşadar, concluzia summit-ului este una nuanţată. G7 rămâne unit în sprijinul acordat Ucrainei şi pregăteşte noi măsuri economice şi militare, însă pacea nu pare mai aproape decât era înaintea reuniunii. Deocamdată, Occidentul mizează pe ideea că sancţiunile şi rezistenţa Ucrainei vor modifica calculul strategic al Kremlinului. Această strategie are nevoie de timp, iar războiul continuă să consume resurse, vieţi omeneşti şi stabilitatea Europei.
Cea mai importantă concluzie a summit-ului G7 nu este apariţia unei soluţii de pace, ci faptul că liderii occidentali încearcă să demonstreze că strategia lor încă poate funcţiona. Rămâne, însă, întrebarea esenţială: cât timp mai poate fi susţinut un război de uzură, înainte ca diplomaţia să devină singura opţiune realistă? Voi analiza această evoluţie cu invitaţii ediţiei: profesorul universitar Ştefan Popescu, analist de politică externă şi generalul de flotilă aeriană în rezervă, Adrian Duţă, expert pe probleme de apărare şi securitate internaţională.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii: ”Întâlnirea G7 aruncă umbra păcii în Ucraina”?
Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu!
Ştefan Popescu: Bună seara! Bine v-am regăsit, pe dumneavoastră. Îl salut şi pe domnul general!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Adrian Duţă!
Adrian Duţă: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie. Salut pe domnul Popescu!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi.
La summitul G7 s-a reafirmat sprijinul pentru Ucraina, dar fără o perspectivă clară privind încheierea războiului. Domnule profesor Ştefan Popescu, consideraţi că Occidentul dispune în acest moment de o strategie politică şi diplomatică pentru pace sau asistăm mai degrabă la gestionarea pe termen lung a conflictului?
Ştefan Popescu: Cred că avem de-a face cu mai multe strategii, iar nu o strategie unitară. Sigur că declaraţiile de la summitul G7, din celebra staţiune franceză Evian au fost încurajatoare, dar trebuie să pornim de la constatarea că grupul celor şapte economii cele mai industrializate ale Occidentului reprezintă un club, o incintă în care nu se iau decizii, se discută. Pot avea loc anumite înţelegeri punctuale în marja acestei reuniuni. Pe de altă parte, G7 nu mai are relevanţa şi nici capacitatea de a genera anumite decizii. Faptul că se invită ţări tot mai importante din aşa-numitul „Sud Global”, la această ediţie „India, Brazilia şi Kenya”, arată o recunoaştere, fără a fi menţionată explicit, a limitelor.
Că vorbim de Ucraina, de cazul Ucraina-Rusia, faptul că G7 nu asociază şi anumite state care au o capacitate de acţiune, de influenţă asupra Federaţiei Ruse. China, de pildă, limitează foarte mult luarea unor decizii. Rămâne de văzut şi felul în care Statele Unite ale Americii şi, de cealaltă parte, liderii europeni reuşesc să-şi armonizeze acţiunile. Observăm în ultima vreme pregătirea unui proces de negociere, de tatonare pentru moment – e pregătirea negocierii – european, separat de cel al Statelor Unite ale Americii. Am avut o întâlnire la Moscova a ambasadorilor aşa-numitului Grup E3, Franţa, Marea Britanie, Germania, care au purtat discuţii la nivel de viceministru al afacerilor externe.
Totuşi, o lipsă de sincronizare între Washington şi capitalele europene reduce foarte mult capacitatea Occidentului de a face o presiune asupra Federaţiei Ruse – şi aveţi dreptate, ne aflăm, într-adevăr, în ciuda unor idei care pot fi o schiţă de strategii în strategiile de pe cele două maluri ale Atlanticului, dar într-o gestionare mai degrabă a acestui conflict pe termen lung, fără a avea un orizont de timp când ne vom aşeza efectiv la masa negocierilor şi vom discuta despre un aranjament.
Radu Dobrițoiu: Conflictul a intrat într-o etapă dominată de atacuri cu drone, rachete şi lovituri asupra infrastructurii strategice. Domnule general Adrian Duţă, cum a schimbat războiul dronelor echilibrul militar dintre Ucraina şi Rusia?
Adrian Duţă: Asistăm în prezent la o răsturnare de situaţie sau, mai bine zis, la o cotitură în ceea ce priveşte modul de ducere a războiului. Şi Ucraina demonstrează că a reuşit să se adapteze foarte repede noilor realităţi. Succesele obţinute de Ucraina în campania împotriva unor obiective de infrastructură critică, împotriva unor combinate chimice, rafinării sau depozite de armament ale Rusiei, în adâncimea tactică a teritoriului rus şi în apropierea de Moscova, demonstrează că Ucraina şi-a dezvoltat capacitatea tehnologică de a dezvolta aceste sisteme. Mai mult de atât, Ucraina a reuşit să stabilească relaţii foarte bune cu statele europene şi relaţii de cooperare în domeniul acesta, al cercetării şi al producţiei de armament.
Citeam recent că companii din Germania deja vor produce sistemul Flamingo, racheta ucraineană cu bătaie de 3.000 km. De asemenea, faptul că Ucraina reuşeşte să încheie acorduri cu statele europene pentru a primi diferite echipamente esenţiale pentru apărarea aeriană a Ucrainei – cum este donaţia de F-16 din Belgia, care se va derula până în 2030, sau alte donaţii pe care le fac Suedia, Germania, Olanda către Ucraina, asigură o capacitate sporită de apărare pentru Ucraina. Şi asistăm în momentul de faţă, deşi niciunul dintre actori nu a realizat avansuri extraordinare în teren, dar Ucraina obţine în ultimul timp victorii însemnate. Este important de analizat acum modul de ducere a războiului, pentru că este din ce în ce mai mult dus cu sisteme autonome, sau sisteme care nu implică factorul uman din perspectiva Ucrainei, faţă de momentul de început a invaziei din 2022, când vorbeam de sisteme clasice, de tancuri, de artilerie şi alte lucruri de genul acesta.
Practic, asistăm la o întreagă schimbare de doctrină, de ştiinţă militară, ca să zic aşa, în ce priveşte modul de ducere a războiului modern. Eu cred că reuniunea grupului G7 aduce veşti bune pentru Ucraina şi coroborat cu anumite rapoarte independente care vizează eventual sfârşitul conflictului până la sfârşitul acestui an, desigur, este foarte hazardant să spunem acest lucru, dar credem că sunt semne care confirmă faptul că Rusia va trebui să vină mai devreme sau mai târziu la masa negocierilor, forţat de avansul pe care Ucraina îl obţine pe câmpul de luptă.
Cred că este demn de menţionat aici şi schimbarea de atitudine din partea administraţiei SUA, din partea preşedintelui Trump, care deja a menţionat pe timpul summit-ului G7 că va exercita presiune asupra lui Putin pentru a se prezenta la masa negocierilor.
Radu Dobrițoiu: Liderii G7 au insistat asupra continuării sancţiunilor şi a presiunii economice asupra Rusiei. Domnule profesor Ştefan Popescu, după mai bine de trei ani de război, cât de eficiente s-au dovedit sancţiunile în modificarea comportamentului strategic al Kremlinului?
Ştefan Popescu: Sancţiunile au crescut costurile pentru Rusia, dar din câte observăm, faptul că suntem în al cincilea an al conflictului, acest lucru ne arată că nu au reuşit să modifice voinţa Federaţiei Ruse de a continua acest război. Pe de altă parte, ele au produs şi o încercare de reorientare a cooperării economice a Federaţiei Ruse cu state din aşa-numitul sud global, bineînţeles China în primul rând, dar şi India, Turcia, care se află între sudul global şi lumea euroatlantică. Fără îndoială că această capacitate a Rusiei sau limitările, inclusiv limitările, în paralel limitările sancţiunilor occidentale, au venit în special din partea acestor ţări care nu au dorit să urmeze Occidentul.
Conflictul din Ucraina, trebuie să o recunoaştem, a căpătat şi o coloratură civilizaţională care şi-a găsit o audienţă certă în mai multe state ale lumii, inclusiv state care erau foarte apropiate de linia occidentală, mă gândesc la anumite state din Africa, America Latină şi care au transformat nealinierea faţă de sancţiunile occidentale într-o adevărată, cum să spun, opoziţie simbolică faţă de lumea occidentală. Da, Rusia şi, bineînţeles, trebuie să amintim şi anumite crize care au favorizat criza din Orientul Mijlociu, dar chiar, domnule Radu Dobriţoiu, situaţia Uniunii Europene, gândiţi-vă că noi nu mai importăm gaz natural de la ruşi, 155 de miliarde de metri cubi de gaz, dar câteva zeci de miliarde, tot se importă în Uniunea Europeană prin coridorul sudic via Turcia, via Balcani, planul Repower EU prevede anul 2027 de sistare completă a importului de gaz natural.
Sunt circuite economice care s-au format în zeci de ani şi este foarte dificil pentru că nu e vorba numai de găsirea unor surse alternative de energie. Energia, cum ştiţi foarte bine, este şi o chestiune de logistică şi prin urmare, construcţia de infrastructuri, iar în cazul produselor derivate, de exemplu, de pildă fosfaţii pentru agricultură, inclusiv piaţa nord-americană depinde de importuri de fosfaţi din Federaţia Rusă, alături de China, Orientul Mijlociu.
Radu Dobrițoiu: Occidentul speră că presiunea economică şi sprijinul militar vor crea condiţiile pentru negocieri. Domnule general Adrian Duţă, ce evoluţii de pe câmpul de luptă pot determina cu adevărat părţile să accepte un compromis?
Adrian Duţă: Vedem deja că această campanie derulată de Ucraina, de lovirea unor obiective de infrastructură critică, au deja efecte asupra societăţii din Rusia, şi mă refer aici la faptul că o serie de rafinării au fost avariate, combine chimice şi alte obiective care determină în mod deosebit efecte la nivelul economiei. Sunt o mulţime de zone în care autorităţile de la Kremlin au impus restricţii la vânzarea de combustibil către populaţia civilă. Sunt lucruri care nemulţumesc foarte mult populaţia civilă şi sunt deja semne că în mediul politic de la Moscova sunt anumite reacţii care nu au mai fost înregistrate până acum. E adevărat că semnele sunt firave, însă ne aşteptăm că în cazul în care sancţiunile vor fi înăsprite la nivelul domeniului de petrol şi gaz sau financiar, lucrurile să capete o altă amploare şi să forţeze oarecum Kremlinul să cedeze din aceste pretenţii exagerate.
Practic, vedem că toată lumea vorbeşte despre negocieri, dar Vladimir Putin doreşte ca Ucraina să fie exclusă efectiv de la masa negocierilor, ceea ce nu este posibil în condiţiile în care Ucraina este vizată de atacurile zilnice asupra localităţilor sale. Cred că încă un aspect important de menţionat este restricţia spaţiului aerian, pentru că foarte multe din aeroporturile ruse au stat închise după ce aceste obiective au fost lovite. Acest lucru produce dezechilibre destul de mari în ceea ce priveşte aprovizionarea şi transportul populaţiei, deci sunt semne care ne arată că continuarea acestor măsuri vor duce în final la schimbarea de atitudine din partea Kremlinului.
Radu Dobrițoiu: Agenda summit-ului a fost influenţată şi de tensiunile din Orientul Mijlociu şi din Golful Persic. Domnule profesor Ştefan Popescu, există riscul ca războiul din Ucraina să piardă din atenţia politică şi diplomatică a mărilor puteri occidentale?
Ştefan Popescu: Deja a pierdut. Războiul din Orientul Mijlociu a fost o lovitură pe care a primit-o Kievul. Este o criză majoră şi din perspectiva efectelor psihologice pe care acest conflict, înfrângerea strategică a Statelor Unite ale Americii, pentru că acest lucru este indiscutabil, va avea anumite efecte psihologice asupra comportamentului Statelor Unite ale Americii, chiar comportamentul economic, epuizarea rezervelor de hidrocarburi care au determinat Statele Unite ale Americii să ridice temporar sancţiunile pentru câteva luni privind importurile de hidrocarburi din Federaţia Rusă, dar războiul din Orientul Mijlociu ne-a mai arătat ceva, limitele capacităţii industriale a primei puteri occidentale, Statelor Unite ale Americii, de a mai susţine un război de mare intensitate şi fără îndoială epuizarea stocurilor de muniţii.
Toate acestea îşi vor pune amprenta aşa asupra voinţei Statelor Unite ale Americii şi apetitului de a mai susţine un conflict major precum cel din Ucraina. Nu mai vorbim de interesele europene, care în Europa vorbim de actori cu limite mai mari decât Statele Unite ale Americii, care vor fi nevoiţi să intervină în zonă, inclusiv în faza post-conflict pentru stabilizare. Franţa nu se poate dezinteresa de Liban. Acolo sunt interese foarte mari, are acorduri importante şi cu Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Kuweitul. Deci o parte din energiile lumii occidentale vor trebui desfăşurate, inclusiv pentru repornirea economiei din Orientul Mijlociu, care a suferit pagube semnificative şi care trebuie remediate, pentru că este o regiune cu rol-cheie, cel puţin în ce priveşte piaţa globală de energie.
Radu Dobrițoiu: Liderii occidentali discută deja despre pregătirile pentru încă o iarnă de război. Domnule general Adrian Duţă, ce ne spune acest lucru despre perspectivele conflictului şi despre capacitatea ambelor armate de a continua lupta pe termen lung?
Adrian Duţă: Condiţiile de iarnă, într-adevăr, sunt extrem de grele, ca să zic aşa, pentru derularea operaţiunilor. E adevărat că nu sunt semne foarte evidente privind încetarea conflictului, dar este nevoie să fie adoptate măsuri urgente pentru a preîntâmpina anumite lipsuri în ceea ce priveşte alimentarea cu energie, atât a populaţiei civile, a societăţii, cât şi a armatei, pentru a putea continua operaţia militară. Desigur, pentru a face acest lucru, cred că este nevoie să avem acorduri şi să avem înţelegeri foarte bine puse la punct din timp, astfel încât necesarul de energie să ajungă în Ucraina atunci când este nevoie de el.
În ceea ce priveşte Rusia, Rusia are o serie de probleme în ceea ce priveşte asigurarea cu energie şi, aşa cum spuneam mai devreme, lovirea unor obiective de infrastructură energetică este deosebit de importantă. Asta reduce. practic, capacitatea Rusiei de a-şi continua operaţia şi în acelaşi timp determină o presiune crescută din partea societăţii asupra leadership-ului de la Moscova, pentru că este foarte important. Se vede o diferenţă clară de abordare: în timp ce Putin doreşte să continue această economie de război şi să-şi înzestreze armata cât mai bine, societatea începe să-şi spună cuvântul şi să ceară condiţii de rezolvare a problemelor din cauza războiului.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, care ar putea fi condiţiile minime pentru ca un proces de pace credibil să devină posibil în perioada următoare? Un răspuns într-un minut…
Ştefan Popescu: Implicarea Statelor Unite ale Americii, care sunt singurele capabile să se angajeze într-un raport de putere real cu Federaţia Rusă. Nu uitaţi, negocierile pentru pace au în fundal raporturile de forţă. Iar Uniunea Europeană nu are o politică externă comună, cu atât mai puţin o cultură strategică comună şi depindem de Statele Unite ale Americii. Microfonul uitat deschis la G7, când Macron se plimba cu Zelenski, arăta clar dorinţa, disperarea de a avea o bilaterală cu Donald Trump.
Radu Dobrițoiu: Amintesc că summitul G7 a acordat o atenţie specială consolidării apărării antiaeriene a Ucrainei înaintea unei noi ierni de război. Din perspectivă militară este importantă această apărare antiaeriană pentru capacitatea Ucrainei de a rezista.
Vă mulţumim foarte mult. „Euroatlantica” a ajuns la final. Titlul acestei ediţii: ”Întâlnirea G7 aruncă umbra păcii în Ucraina”?
Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Popescu, analist de politică externă şi generalul de flotilă aeriană în rezervă Adrian Duţă, expert pe probleme de apărare şi securitate internaţională.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
