RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (14 mai, 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Radu Dobrițoiu: Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii Euroatlantica! Summitul B9, desfăşurat la Bucureşti, marchează mai mult decât o reuniune regională a statelor de pe flancul estic al NATO. El a transmis, de fapt, un mesaj strategic mai amplu. Alianţa Nord-Atlantică intră într-o nouă etapă de adaptare, într-un context de securitate radical schimbat după invazia Rusiei în Ucraina. De la Cercul Arctic până la Marea Neagră, statele membre NATO încep să privească apărarea într-o logică integrată. Nu mai există fronturi separate sau ameninţări locale, ceea ce se întâmplă în nordul Europei, afectează securitatea în regiunea Mării Baltice, iar tensiunile din Marea Neagră influenţează întregul flanc estic al alianţei.
Bucureştiul a devenit astfel unul dintre punctele cheie ale acestei arhitecturi defensive extinse. Un element esenţial al summit-ului este abordarea pragmatică privind creşterea cheltuielilor de apărare. Tot mai multe state europene discută deja despre 3% sau chiar mai mult, ceea ce arată că NATO se pregăteşte pentru o competiţie strategică de lungă durată cu Rusia.
Dar poate cea mai importantă concluzie a summit-ului este apariţia idei unui NATO 3.0, adică o alianţă care rămâne dependentă de garanţiile strategice americane, însă care se sprijină mult mai puternic pe pilonul european. Acest nou echilibru strategic presupune mai multă responsabilitate pentru statele europeane, investiţii mai mari în armate, producţie de armament, infrastructură militară şi capacitate de reacţie rapidă. Iar pentru ţările de pe flancul estic, Polonia, România sau statele baltice, această schimbare este esenţială. Ele nu mai sunt doar beneficiari ai securităţii NATO, ci devin actori centrali ai descurajării şi apărării europeane.
În acest context, poziţia Ungariei căpătă o semnificaţie aparte. Faptul că Budapesta s-a abţinut şi nu a semnat declaraţia finală, care, descria Rusia, drept principala ameninţare la adresa NATO, arată existenţa unor fisuri politice în interiorul alianţei. Chiar dacă NATO rămâne unită militar, diferenţele de percepţie strategică persistă.
Totuşi, mesajul dominant al summit-ului de la Bucureşti este unul de consolidare strategică. NATO îşi redefineşte priorităţile, iar flancul estic devine centrul noii geografii europene de securitate. Iar România, prin poziţia sa la Marea Neagră, îşi consolidează rolul de pivot strategic între nordul şi sudul frontului estic al alianţei.
Voi analiza aceste subiecte cu invitaţii ediţiei profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi generalul maior în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta Euroatlantica! Tema ediţiei: Summitul B9 de la Bucureşti şi clarificarea strategică pentru flancul estic al NATO.
Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara, vă mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu!
Dan Grecu: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie! Salut pe domnul profesor Degeratu!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea Euroatlantica la Radio România Actualităţi! Domnule profesor Claudiu Degeratu, Summitul B9 de la Bucureşti pare să confirme faptul că NATO traversează o etapă de transformare profundă, determinată de războiul din Ucraina şi de reaşezarea raporturilor de putere globale. În acest context se vorbeşte tot mai des despre o versiune NATO 3.0 în care pilonul european devine mai puternic şi mai autonom strategic. Cât de profundă este această transformare şi asistăm, în opinia dumneavoastră, la o redefinire istorică a relaţiei dintre Europa şi Statele Unite în interiorul alianţei?
Claudiu Degeratu: Cred că suntem la începutul unei transformări şi, ca de obicei, acest debut înseamnă, de fapt, clarificarea strategică, cum spuneaţi la un moment dat, care este viziunea europeană care ar trebui să ducă alianţa la acest stadiu de 3.0. Nu este simplu pentru că nu se referă doar la capabilităţi şi la prezenţa militară în flancul estic. Noi vedem foarte clar că B9 a însemnat de atâţia ani de zile, din 2015 încoace, de fapt, afirmarea solidarităţii, ori apariţia unui pilon european trebuie să se facă fără ca relaţia transatlantică să fie afectată. Deci, trebuie să regândim, de fapt, modul în care putem armoniza pilonul european cu relaţia transatlantică.
Aceasta este, de fapt, esenţa schimbării, în afară de, cum să spun, mecanismul de asigurare a unor garanţii de securitate strategică şi stabilitatea strategică asigurată de Statele Unite în Europa. Trebuie să vedem, de fapt, dacă noua direcţie de contribuţie europeană înseamnă mai multă solidaritate sau înseamnă, la început, o tranziţie grea spre un model în care europenii vor avea un cuvânt egal de spus cu Statele Unite în ceea ce priveşte aspectele strategice. Cred că nu avem încă un răspuns perfect la întrebarea dvs.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Dan Grecu, Summit-ul B9 a transmis ideea unei consolidări fără precedentă a apărării NATO pe flancul estic într-un context în care războiul din Ucraina a schimbat complet percepţia supra ameninţărilor convenţionale. Din perspectivă militară, cât de pregătită este astăzi NATO să apere simultan spaţiul de la Marea Baltică până la Marea Neagră?
Dan Grecu: General vorbind, este clar că NATO este pregătită pentru a-şi apăra teritoriul de la partea cea mai nordică a Finlandei, ca să spunem aşa şi până la garniţa Turciei, numai că ameninţările contemporane, noua formă de ducere a acţiunilor de luptă prin acea dronizare, ca să-i spunem aşa, a câmpului de luptă, au prins NATO nepregătit. Probabil că ştiţi şi dvs. şi ştiu şi radioascultătorii dvs. că exerciţiile care s-au făcut în contextul folosirii ample a acestor drone, de multe ori cu sprijinul militarilor ucraineni, au dat rezultate deloc îmbucurătoare pentru capacitatea de apărare a statelor membre NATO nepregătite încă pentru un astfel de război.
Dar eu aş vrea să mă întorc la cel 3.0 pe care l-aţi amintit dvs. şi pe care şi domnul profesor Degeratu l-a amintit, este un lucru doar de început, dacă îmi permit şi eu să subliniez acest lucru, având în vedere că apare mai degrabă ca o cerinţă rezultatul în conceptul de nouă strategie a Statelor Unite, nouă strategie de securitate a Statelor Unite care practic au împins spre Europa responsabilitatea apărării, hai să o numim convenţionale, terestre, aeriene şi maritime, Statele Unite pe lângă forţele pe care le au pe continent, insistând asupra rolului lor, în special pe spectrul descurajării, a descurajării nucleare, în primul rând, şi a asigurării capacităţile aeriene şi spaţiale pe care dispune şi pe care europenii nu le au. Aici mi se pare că este lucrul la care noi ar trebui să ne gândim foarte serios. Pentru că, până la urmă, o debranşare, ca să spun aşa, a Statelor Unite de războiul convenţional, adică cel care se duce între capabilităţi operaţionale, terestre, aeriene, maritime şi marele război care poate fi dus la nivel nuclear, cu consecinţele de rigoare sau chiar şi în spaţiu, impune o nouă abordare din partea SUA şi este foarte bine că noi am fost cei care am găzduit acest summit, fără să ne dăm mari, cum să spunem, să considerăm că noi am schimbat vreo strategie, dar faptul că noi am găzduit, acest lucru demonstrează că măcar la un ceas al 11-lea, 12-lea, suntem încă prezenţi pe piaţa internaţională, iar unele dintre decizii care au fost cuprinse – decizii… mai exact intenţii – care au fost cuprise în comunicatul final al Summit-ului B9 vin să deschidă oportunităţi pentru o cooperare la acest flanc estic, care nu mai începe de la ţările baltice şi se termină la Bulgaria, ci începe chiar dincolo de Cercul Polar, de zona arctică, prin înglobarea Finlandei şi parteneriatul cu statele nordice – Suedia, Norvegia, Danemarca. Aici cred eu că este marele câştig al Summitului B9 de la Bucureşti, lăsând la o parte problemele privind înarmarea, pregătirea, pentru că aici, cred că aş fi mult mai critic decât ceea ce se vehiculează în mass media.
Radu Dobrițoiu: Până recent, flancul estic era analizat mai degrabă fragmentat – regiunea baltică, Europa Centrală sau Marea Neagră. Acum, liderii NATO vorbesc despre un spaţiu strategic continuu, de la Cercul Arctic până la Marea Neagră. Domnule profesor Claudiu Degeratu, ce schimbă această abordare integrată în logica de apărare a NATO şi cât de important devine rolul României în această nouă arhitectură strategică?
Claudiu Degeratu: Sigur, e un concept. Acum, lucrul acesta trebuie să-l urmărim şi pragmatic şi analitic puţin, pentru că dacă începem să contabilizăm câte ţări din flancul nordic au fost la Bucureşti, o să vedem că au fost nouă, câte au fost din frontul central, au fost trei şi România şi Bulgaria în segmentul de sud-est. După cum vedeţi, sigur, conceptul ne sugerează că ar trebui să abordăm continuu acest spaţiu. În realitate, numărul de aliaţi superiori pe flancul nordic ridică probleme legate de coerenţa întregului spaţiu. Dar ar fi bine să avem o abordare echilibrată şi în acelaşi timp, să avem o abordare credibilă pe toată zona aceasta, dar este un deziderat. Suntem departe de acest lucru pentru că, repet, avem dezechilibre structurale majore, doar gândiţi-vă că pe flancul nordic avem două ţări importante, jucători regionali importanţi, Polonia şi Marea Britanie, plus grupul nordic, iar în cazul nostru, la Marea Neagră, nu putem decât să avem o trilaterală aliată, cu Bulgaria şi cu Turcia, pentru că acest caz al nostru este special. Sunt situaţii în care aliaţii îl consideră o extensie a flancului sudic, mediteranean, nu? În alte cazuri, vrem să avem această verticală a spaţiului de continuitate strategică în flancul estic. Deci cred că vom mai discuta despre această problemă a clarităţii strategice, pentru că, repet, nu este vorba doar de voinţă politică, aici trebuie să discutăm şi de credibilitatea apărării şi aici, sigur, sunt multe de făcut, probabil că această asumare colectivă de a tinde despre 5% pentru apărare ca buget ar putea să fie o soluţie, dar nu este singura. Dacă ne uităm la evoluţia unor ţări aliate, exact, aţi menţionat Ungaria, da, putem să menţionăm şi alte ţări…
Radu Dobrițoiu: Slovacia.
Claudiu Degeratu: Exact. Factorul politic modelează foarte mult modul în care ţările se raportează la obiectivul comun aliat de apărare colectivă pe un spaţiu atât de larg. Este un spaţiu larg şi probabil că va trebui să învăţăm nişte lecţii şi din linia frontului ucrainean, care are 1.000 de kilometri, măcar să ne dăm seama că linia noastră, teoretică, de front este chiar mai lungă.
Radu Dobrițoiu: Un spaţiu vast şi în acest context, aduc şi eu aminte de acel culoar Gdansk-Constanţa, foarte important pentru mobilitate militară, care ar trebui să facă rapid paşi spre dezvoltare. Vedem că conflictul din Ucraina a demonstrat importanţa dronelor şi aduc aminte o ştire venită pe agenţiile de presă în această seară: în 48 de ore, armata rusă a lansat mai mult de 1.500 de drone şi 56 de rachete împotriva Ucrainei. Aşadar, importanţa dronelor, a artileriei, a logisticii şi a războiului electronic, dar şi faptul că războaiele de uzură nu au dispărut. Domnule general Dan Grecu, care sunt cele mai importante lecţii militare pe care NATO şi armatele europene le-au învăţat în acest război şi cum se reflectă ele în planificarea de apărare a flancului estic?
Dan Grecu: Este puţin probabil să spunem că lecţiile au fost învăţate. Chiar nu mi-aş permite să spun acest lucru. Probabil că foarte multe lecţii au fost identificate conform principiilor uzitate NATO privind identificarea acestora, dar învăţarea lecţiilor, sau a învăţa lecţia, înseamnă să găseşti soluţia pentru aşa ceva. Deocamdată soluţia nu s-a găsit. Ştim că a fost un exerciţiu major al NATO, tot în zona nordică, pentru că zona nordică, aşa cum a zis domnul profesor Degeratu, este mult, mult peste zona sudică, să spunem aşa, a flancului estic, în care forţele participante ale statelor NATO n-au putut să facă faţă principiilor sau modului de acţiune dus de către ucraineni, ba chiar mai… nu, de curând, chiar suedezii, ieri, alaltăieri, au avut un astfel de exerciţiu, în care au fost, practic, umiliţi, deci noi nu am învăţat…
Radu Dobrițoiu: Umiliţi de către ucraineni, ca să spunem pentru ascultatori.
Dan Grecu: Exact, de ucraineni. E în acelaşi ton /…/ şi este pe undeva normal, având în vedere că ucrainenii au deja lecţii învăţate şi aplicate, identificate, aplicate în urma conflictului pe care, din păcate, îl au de peste patru ani de zile. Noi ar trebui să facem altceva – şi aici mă uit eu şi mă gândesc acum, cu speranţa să nu vă plictisesc astăzi, /vin de la/ BSDA, mă uităm câte forme de drone şi de contracarare a dronelor au fost, sunt prezente în expoziţia BSDA din acest an, prezentate de companii din străinătate.
Radu Dobrițoiu: Şi chiar din România, pentru că avem şi producători români.
Dan Grecu: Şi cât de puţin sprijin, atenţie, acordăm producătorilor români, care sunt în egală măsură producători din mediul privat, dar şi din industria care e, na, industria de stat, să-i spunem aşa, ba chiar mai mult…
Radu Dobrițoiu: Cam ruginită şi cu copaci crescuţi în curte.
Dan Grecu: Da, ba chiar mai mult, de către instituţii academice, militare, româneşti. Am văzut o super frumoasă dronă organizată, adică pregătită de Academia Forţelor Navale, împreună cu Academia Forţelor Terestre, printre altele, şi i-am întrebat pe domnii ăia: măi, dar câte contracte aveţi pentru astea? Zice: mai pe aici, mai căutăm.
Radu Dobrițoiu: Da, mai aşteptăm.
Dan Grecu: Ei, aici este una din probleme, pentru că, până la urmă, spaţiul de luptă din Ucraina, în ultimele… sau cel puţin în ultimul an, are două elemente de bază. Elementul de bază numărul unu sunt dronele…
Dan Grecu: Elementul de bază numărul doi este capacitatea de lovire cu artileria. Cum să fim noi capabili să ne apărăm în situaţia în care noi, cu mari forţare, am reuşit să luăm…
Radu Dobrițoiu: K9.
Dan Grecu: Să contractăm /…/ practic, 54 de…/…/ K9, da, de obuziere autopropulsate de la coreeni, care mie, între altele fiind spuse, mi s-au părut foarte serioşi.
Radu Dobrițoiu: Bun, vedem un consens tot mai clar în Europa privind creşterea cheltuielilor pentru apărare. Pragul de 2% din PIB pare deja depăşit ca ambiţie strategică. Domnule profesor Claudiu Degeratu, asistăm la începutul unei noi ere a reînarmării europene. Cât de sustenabilă politic şi economic este această schimbare pentru statele europene?
Claudiu Degeratu: Cred că discutăm de o tendinţă pe termen mai lung. Este greu de comparat ritmul de înarmare al Poloniei cu cel de înarmare al Spaniei, de exemplu, ca să fim foarte deschişi. Nu mai vorbesc de noi, să zicem, comparăm cu alte, nu ştiu, ţări, Franţa sau… De aceea nici nu putem să tragem o concluzie că toţi europenii, toţi aliaţii europeni sunt în pragul unei transformări deosebite. Eu sunt în continuare preocupat de faptul că, la nivel politic, oricând se poate stopa un asemenea, să zicem, program de înarmare accelerată. Nu avem, de fapt, un ritm accelerat de înarmare, suntem departe de acest lucru. Ne pregătim, uitaţi-vă ce probleme de management ridică lansarea simultană a 21 de programe în SAFE, da? Deci, ca să, cum să spun, să înţelegem acest lucru, trebuie să înţelegem că noi trebuie să dezvoltăm conceptul de economie de război. Pentru moment, programele de înarmare sunt programe de înarmare în timp de pace, într-un ritm care, după cum vedeţi, depăşeşte 2030, 2035, în anumite cazuri. La noi, probabil că în doi ani vom avea primele unităţi productive noi de industrie de armament, cu adevărat, cele care susţin programe majore, muniţie, sisteme de luptă terestre, care sunt numeroase, şi aşa mai departe. Deci nu discutăm de acelaşi ritm pe care îl au şi ucrainenii. Din păcate, lucrurile nu sunt aşa de spectaculoase şi accelerate pe cât lasă să se înţeleagă în dezbateri, din punctul meu de vedere.
Radu Dobrițoiu: Într-un minut, domnule profesor Claudiu Degeratu, cum vedeţi evoluţia flancului estic în următorii 5-10 ani şi ce riscuri, dar şi ce oportunităţi strategice apar pentru România?
Claudiu Degeratu: Sigur, scenariul major pentru care ne pregătim este un potenţial conflict cu Federaţia Rusă şi o creştere… şi al doilea scenariu important, o creştere în intensitate a războiului hibrid pe toată această linie de contact.
Radu Dobrițoiu: Să amintim, domnule profesor, că România este într-o poziţie strategică extrem de sensibilă. Ne avantajează în cadrul alianţei sau ne dezavantajează în raport cu Federaţia Rusă?
Claudiu Degeratu: Nu, eu cred că ne responsabilizează în raport cu apărarea colectivă NATO să fim mai activi în această regiune.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica”, la final. Titlul acestei ediţii: „Summit-ul B9 de la Bucureşti si clarificarea strategică pentru flancul estic al NATO”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi generalul-maior în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
