Un interviu acordat recent de prietenul meu Sandu Ganea mi-a reamintit un incident trist pe care doresc să îl reamintesc. Eram singurul și unicul corespondent de presă în anul 2007 cartiruit în baza Tallil din Irak. Ce scriu aici nu este o poveste ci o mică parte, un moment din experiența mea din Irak unde am fost corespondent de război. În 2007 eram jurnalist atașat (embedded) în Baza Tallil, integrat în Batalionul 32 „Mircea” – ”Scorpionii Galbeni” – unitate comandată atunci de ltcol. Cristain Dinulică. În acea zi, 21 septembrie 2007, a căzut la datorie caporalul Ioan Grosaru.
Interviu Sandu Ganea pentru Radio Timișoara
Un atac terorist cu un dispozitiv exploziv improvizat a țintit și lovit o patrulă românească formată din 3 transportoare blindate. Bomba improvizată era îngropată (ascunsă) în apropierea (lipită) de drumul parcurs în misiunea de patrulare. Exact pe același traseu, cu 10 zile înainte, am însoțit (ca jurnalist embedded) o patrulă similară formată din 3 TAB-uri românești alături de comandantul batalionului. Ulterior, potrivit informațiilor pe care le-am obținut acolo, în Tallil, am aflat că bomba improvizată era amplasată acolo de mai mult timp. Era un dispozitiv exploziv improvizat EFP. Această bombă improvizată folosește o explozie pentru a lansa un proiectil metalic concav – de obicei cupru – ca un singur proiectil de mare viteză, perforant. Spre deosebire de încărcăturile arcuite ,aceste încărcături sunt eficiente la distanțe mari (peste 100 de metri). Practic este o ”ogivă” din cupru topit care este lansată cu mare forță și putere, la o temperatură mare, incandescentă, pentru a avea capacitatea de a penetra și traversa blindaje. Potrivit informațiilor pe care le-am obișnuit ulterior: dispozitivul exploziv improvizat (IED) era de proveniență iraniană.
Revin la dimineața zilei din 21 septembrie 2007. Eram în baraca mea din Camp Adder – Tallil. Undeva pe la 10 dimineața aflu de acest atac asupra patrulei românești. De la americani… Se declarase alarmă de MAS-CASS (mass casualty). Ceea ce presupunea un atac pierderi importante pentru militari care impunea o intervenție medicală extrem de rapidă. Următoarea informație… Era vorba de o patrulă românească. Până la ora 11 aveam toate datele triste și corespondența de presă pregătită pentru a fi transmisă la radio România Actualități. Am intrat în legătură cu Biroul de Presă al MApN pentru a respecta procedurile stabilite pentru teatrul de operații cu partenerii din SUA privind regulile de bază pentru transmiterea informațiilor. Am vrut să fiu corect și ulterior mi-am dat seama că am greșit pentru că MApN nu și-a respectat ”cuvântul”.
Am vorbit direct cu purtătoarea de cuvânt a MApN de atunci (jurnalistă detașată la MApN de la Agerpres). Eram singurul jurnalist prezent acolo. Mi s-a solicitat să nu transmit informația de presă la radio până când nu era anunțată familia. Am fost de acord și am impus de acolo, din Irak, un embargo de informare cu insistență ca eu să fiu primul care va transmite în țară informația în cadrul radiojurnalului de la RRA de la ora 13.00. Am procedat profesional, mi s-a acceptat solicitarea primind promisiunea că eu voi transmite primul informația. Puteam transmite ”instant” dar am respectat familia militarului și procedurile.
Am formulat și transmis inclusiv draftul de corespondență: ”Caporalul Ioan Grosaru a murit la datorie. Era ”gunner” în turela TAB-ului și nu s-a evacuat așteptând să iasă din transportorul blindat ceilalți camarazi”. Era povestea mea de fapt. În realitatea: Ioan Grosaru a murit pe loc fiind străpuns de proiectilul atoforjabil lansat de IED. Ulterior ceea ce am redactat eu a fost folosit de MApN pentru redactarea comunicatului de presă. Și ce am ”croit” eu redacțional a devenit informație oficială.
Am fost mințit. Purtătoarea de cuvânt a MApN (angajată Agerpres) a transmis informația la agenția de presă de unde era detașată la MApN. Iar înainte de radiojurnalul de 13.00 de la RRA informația a apărut în fluxul Agerpres și a fost transmisă de colegul meu Adelin Petrișor. În condițiile în care de 3 ore eu aveam informația pe care nu am transmis-o pentru a respecta proceduri și familia militarului căzut la datorie. Amintesc că în același incident toți cei din TAB au fost răniți iar Marius Iovi a fost în pragul morții fiind salvat cu greu: este acum nevăzător în urma atacului, cu mari probleme medicale și o schijă rămasă în cutia craniană. Ministrul apărării de atunci, Theodor Viorel Meleșcanu și-a însușit în declarațiile sale de presă corespondența redactată de mine care era departe de tristul adevăr al evenimentului. Eu eram însă mulțumit, se descrie că Ioan Grosaru a murit ca un erou, sacrificându-se pentru camarazii săi.
Revin la atacul terorist pentru a-l menționa pe Sandu Ganea cu care am rămas prieten. Era sanitar, făcea parte din patrulă, era în transportorul din spatele celui lovit de EFP. A reacționat rapid, fără a ține cont de riscuri. A coborât din transportorul său pentru că nu putea să se miște repede și să intre în TAB-ul lovit de EFP (al doilea din coloana de 3) și-a dat jos vesta antiglonț, a întins-o pe jos. A intrat în TAB-ul avariat și a scos militarii răniți pe care i-a așezat pe vesta sa sau alături de vesta dezbrăcată acordându-le primul ajutor medical. Când a coborât din TAB auzea urletele și țipetele colegilor din transportorul din față.
Am fost prezent la ceremonia de repatriere a ”trupului” lui Ioan Grosaru. Militarii americani ne-au fost alături și ne-au ajutat pas cu pas cu toate procedurile. În sicriul care a plecat spre țară mai era foarte puțin din ce rămăsese din sublocotenentul post-mortem Ioan Grosaru pentru că trupul lui a ars aproape în totalitate. În cosciugul care a plecat spre țară s-au aflat doar oasele din cutia toracică și kilograme de gheață, apă înghețată…
Mă înclin astăzi în fața lui Sandu Ganea! A ajutat la salvarea celorlalți militari din echipajul de 6 al transportorului. Și i-a rămas aproape lui Marius Iovi. Sandu Ganea a salvat multe vieți în acea zi de cumpănă pentru Armata României!
