Ediție Euroatlantica 19 februarie 2026 – RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (19 februarie, ora 21:04).
Bun găsit vă spune Radu Dobrițoiu cu o nouă ediție a emisiunii Euroatlantica!
O zi importantă astăzi pentru diplomația globală – are loc prima reuniune a aşa-numitului Consiliu pentru Pace, inițiativă lansată de președintele Donald Trump care, după ce a fost prezentată inițial ca un mecanism de sprijin pentru armistițiul din Fâşia Gaza, este acum proiectată să devină un organism internațional mai larg pentru soluționarea conflictelor.
Dar această inițiativă nu este doar încă un eveniment diplomatic obscur. Din contră: în ultimele săptămâni, Consiliul pentru Pace a polarizat capitalele europene și a generat o dezbatere acerbă în presa internațională. Mai multe guverne occidentale se distanțează clar de proiect, nu doar din motive tactice, ci din temeri profunde legate de fundația dreptului internațional și a ordinii multilaterale care a guvernat politica de securitate globală după al Doilea Război Mondial.
Uniunea Europeană a anunțat în mod oficial că are “îndoieli serioase” privind Carta și mandatul Consiliului pentru Pace – în special în privința sferelor sale de competență, a modului de guvernanță și a compatibilității cu Carta Organizației Națiunilor Unite. Președintele Consiliului European a subliniat că există întrebări legate de legalitatea și rolul acestui organism în arhitectura internațională.
Pe de altă parte, lideri din țări precum Polonia, Italia sau Slovenia și-au anunțat deja decizia de a nu se alătura Consiliului, invocând motive constituționale, legale sau pur și simplu lipsa de claritate a obiectivelor reale ale inițiativei.
Ceea ce face această situație și mai complexă este faptul că structura propusă de Trump – descrisă de critici chiar ca un vehicul personalizat în jurul unei singure figuri politice – ar acorda acestuia, conform Cartei, puteri executive substanțiale şi posibil control direct asupra membrilor și deciziilor Consiliului. Astfel, mai multe ONG-uri și observatori internaționali au avertizat că proiectul ar putea reprezenta un „model regresiv” care subminează principiile democratice și riscă să transforme procesul de construire a păcii într-un joc al influenței financiare și politice.
Criticile vin nu doar din Europa de Vest. Până și unele voci din cadrul ONU au pus sub semnul întrebării legitimitatea şi obiectivele Consiliului pentru Pace, argumentând că acesta, în forma sa actuală, nu respectă spiritul cooperării multilaterale și poate, în practică, să devină contrar soluțiilor pașnice bazate pe drept internațional.
Și totuși, nu toate state invitate au refuzat. În cadrul lansării inițiale la Davos, au fost prezenți lideri din câteva țări care văd în noua structură o oportunitate de implicare directă în gestionarea crizelor, ceea ce reflectă o împărțire tot mai clară de opinii pe scena globală.
În acest context de dezbateri și ezitări, România a trebuit să calculeze fin. Autoritățile de la București au transmis că ar putea participa la reuniune în calitate de observator, în timp ce decizia finală cu privire la semnarea Cartei este încă în discuție, în funcție de clarificările pe care le va oferi partea americană privind statutul țărilor observatoare.
Ceea ce se întâmplă acum ridică întrebări fundamentale nu doar despre natura acestui nou organism, ci și despre felul în care Europa înțelege să îşi susțină valorile într-o lume în care instituțiile multilaterale tradiționale – Uniunea Europeană, NATO și Organizația Națiunilor Unite – sunt puse sub presiune.
Este Europa pregătită să accepte dialoguri și mecanisme alternative care ar putea fi percepute ca erodând ordinea bazată pe reguli? Sau rămâne fermă în susținerea unui sistem în care dreptul internațional, cooperarea deschisă și mecanismele colective de securitate rămân pietrele de temelie ale păcii durabile? Voi dezbate aceste subiecte cu invitații ediției: generalul-maior în rezervă Dan Grecu, președinte al asociației ofițerilor în rezervă din România și contraamarialul de flotilă în rezervă Ciorobea Constantin, fost locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Navale.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi, pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ”Europa între UE, NATO și Consiliul pentru Pace”.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule amiral Constantin Ciorobea!
Constantin Ciorobea: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu!
Dan Grecu: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi. Prima reuniune a Consiliului pentru Pace pune accent pe dialog şi prevenirea conflictelor. Este o instituţie internaţională nou creată la iniţiativa preşedintelui Donald Trump. Domnule amiral Constantin Ciorobea, este Europa capabilă să joace simultan rolul de actor militar credibil şi de mediator diplomatic?
Constantin Ciorobea: Mediatorul acesta diplomatic trebuie să aibă în spate o credibilitate militară. Şi, în acest moment, această credibilitate în domeniul militar a Europei nu ajunge la un nivel, să spunem, mondial. Pe de altă parte, să vedem cum vor evolua lucrurile şi cu acest Consiliu al Păcii, pentru că, practic, în acest moment avem poziţia Statelor Unite, care doreşte ca acest consiliu să preia o parte din sarcinile Consiliului de Securitate şi din sarcinile Organizaţiei Naţiunilor Unite, dar în acest Consiliu al Păcii din ţările membre permanent ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nu avem prezente decât Statele Unite. Se pare că avem o dorinţă puternică a SUA de a impune un model nou de securitate la nivel planetar, dar o reticenţă a celor mai reprezentativi membri, şi mă refer aici la cei care au statut permanent în Consiliul de Securitate, ţări care au drept de veto în cadrul Consiliului de Securitate şi care, practic, nu sunt membre în acest Consiliu al Păcii, deci, îşi rezervă în continuare acest drept de veto în cadrul Consiliului ONU şi nu au identificat o posibilitate sau nu s-au regăsit în Consiliul Păcii. Dar, revenind la întrebarea noastră, Europa, în acest moment, dacă nu îşi realizează capabilităţi militare care să o aducă cel puţin la nivelul de a asigura o descurajare credibilă împotriva Federaţiei Ruse, nu poate fi vorba ca Europa să se implice în acţiunile diplomatice la nivel global, în condiţiile în care până acum principala pârghie, să spunem, a Europei în aceste acţiuni diplomatice o reprezenta puterea economică pe care o are Europa, dar nici în acest domeniu deja nu mai este, să spunem, atât de credibilă, în condiţiile în care sunt semne că nici industria europeană nu mai merge aşa cum mergea, din lipsa contractelor sau din aspectul acesta privind preţul energiei şi toate celelalte care s-au derulat de la începutul războiului din Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Uniunea Europeană a anunţat în mod oficial că are îndoieli serioase privind Carta şi mandatul Consiliului pentru Pace, în special în privinţa sferelor sale de competenţă, a modului de guvernanţă şi a compatibilităţii cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. Domnule general Dan Grecu, cât de justificată este această rezervă?
Dan Grecu: Reflectând ceea ce reprezintă ordinea internaţională încă la acest moment, o ordine pe care preşedintele american a şi declarat că nu prea o bagă în seamă, reţinerile europenilor sunt justificate. Nu întâmplător, la Davos, luna trecută, erau acolo mulţi protestatari cu mesajul „No King”.
Radu Dobrițoiu: Participarea în calitate de observator la prima reuniune a Consiliului pentru Pace este în interesul României, a declarat preşedintele Nicuşor Dan şi a precizat că a luat această decizie după câteva zile de discuţii cu partea americană, în care a solicitat clarificări care vizează ce poate face un stat care nu este membru, dar care rezonează cu direcţia acestei organizaţii. Într-un interviu la Radio România Actualităţi, şeful statului a subliniat că la această primă reuniune se discută exclusiv despre situaţia din Gaza.
*
Nicuşor Dan: Să fii observator înseamnă să ai un cuvânt de spus acolo, să contribui în direcţia în care merge această organizaţie, deci, acestea sunt, să zicem, chestiunile într-o direcţie, pe de altă parte, deciziile acestui comitet nu îţi sunt opozabile, adică, pentru anumite decizii pe care membri le iau, tu poţi să spui: pe această decizie nu o susţinem, nu o punem în practică. Noi suntem interesaţi de un context internaţional de pace în toate regiunile globului, suntem foarte interesaţi de a ne menţine legătura privilegiată cu Statele Unite ale Americii, care este un pilon important de securitate pentru România, participăm la această iniţiativă iniţiată de Statele Unite, care îşi propune în momentul acesta să stabilizeze o zonă, Orientul Mijlociu, care este importantă în economia globală. Această organizaţie are o Cartă ,pe care au semnat-o deja statele care au devenit membre, şi în această cartă sunt prevederi care sunt în contradicţie cu angajamente internaţionale pe care România şi le-a luat. De exemplu, membrii acestei organizaţii îşi propun împreună să dispună sancţiuni, dar România are o obligaţie faţă de Uniunea Europeană în ceea ce priveşte sancţiunile pe care le-ar putea dispune faţă de o ţară sau faţă de un operator economic. Şi atunci evident că, suntem oameni serioşi, nu putem semna încălcându-ne o obligaţie pe care ne-am asumat-o deja. Deci, acestea sunt discuţii care sunt în curs şi care estimez să mai dureze. Pe de altă parte, acum are loc o primă întâlnire de lucru a acestei organizaţii, Board of Peace, şi după ce am primit invitaţia de a participa la această şedinţă, la prima întâlnire, am solicitat alte tipuri de clarificări, care vizează ce poate să facă la această întâlnire un stat care nu este membru, dar care este rezonant cu direcţia în care această organizaţie vrea să meargă. Şi, după câteva zile de discuţii cu partea americană, am stabilit ce înseamnă să fii observator la această reunie şi, deci, credem că e în interesul României să participăm în această calitate de observator.
*
Radu Dobrițoiu: România participă în Statele Unite, la Consiliul pentru Pace, în calitate de observator. Domnule general Dan Grecu, este aceasta o poziţionare prudentă şi strategică sau există riscul de ambiguitate diplomatică între angajamentele euroatlantice şi deschiderea către noi platforme?
Dan Grecu: Logica politicii, a noastră şi a poziţiei europene, era unitatea şi solidaritatea europeană, dar în respect al relaţiilor transatlantice. Din punctul meu de vedere, participarea noastră la această reuniune este un lucru util. În egală măsură, explicaţia de a nu fi membru, ci doar de observator, derivă şi din dreptul internaţional, respectiv, libertatea de decizie a statelor vizavi de aranjamentele la care iau parte. Pe de o parte, semnalul dat Statelor Unite de continuare a cooperării. Pe de altă parte, faptul că vom fi într-un fel sau altul implicaţi în acest Board of Peace. Nu ştim exact cum, ce rol va avea un stat observator, pentru că aici este una dintre marile întrebări, Carta Boardului nefiind foarte clară aici. Singurul lucru care este clar este că preşedintele e acela care acceptă sau nu acceptă voturile în cadrul Boardului. Aşa că eu zic că avem o poziţie echilibrată la acest moment.
Radu Dobrițoiu: Noua iniţiativă, Consiliul pentru Pace, este prezentată ca un mecanism flexibil de mediere a conflictelor. Domnule amiral Constantin Ciorobea, dincolo de retorică, consideraţi că avem de-a face cu o completare a arhitecturii internaţionale existente sau cu o tentativă de a o ocoli?
Constantin Ciorobea: Cred că preşedintele Trump are intenţia de a ocoli tot ceea ce există în acest moment la nivel mondial privind negocierea conflictelor, modul în care se face reconstrucţia după astfel de conflicte şi dorinţa de a o ocoli pentru a o putea controla, pentru că preşedintele Trump este preşedintele acestui Consiliu al Păcii şi el este cel care are drept de veto. Deci, da, doreşte să ocolească tot ceea ce există până în acest moment la nivel internaţional, dorind să aibă controlul asupra a tot ceea ce se va decide şi modul şi direcţiile de acţiune pe diferite planuri. Dar, momentan, acest Consiliu să vedem ce efecte va avea şi dacă va reuşi ceva în Fâşia Gaza, pentru că abia atunci îşi capătă o oarecare credibilitate şi poate şi atractivitate, mă refer la dorinţa cât mai multor ţări de a deveni membrii permanenţe ai acestui Consiliu.
Radu Dobrițoiu: În actualul context geopolitic, cu războiul din Ucraina, tensiuni în Orientul Mijlociu şi competiţia marilor puteri, domnule general Dan Grecu, este posibil ca Europa să fie tentată să caute formule alternative de dialog? Chiar în afara formatelor tradiţionale precum Uniunea Europeană sau NATO?
Dan Grecu: Dialoguri la nivel diplomatic au loc tot timpul, dar deocamdată, la nivelul Uniunii Europene, se pare că vedem o poziţie destul de coerentă şi concentrată a naţiunilor membre şi când spun asta mă refer la faptul că, exceptând Ungaria şi Bulgaria, care au fost de acord să fie membri ai acestei comisii, celelalte state europene au refuzat, unele, cum este cazul Germaniei, Spaniei, chiar şi al Marii Britaniei, un aliat istoric al Statelor Unite, sau altele, aşa cum este cazul României, al Italiei, al Republicii Cehe, Greciei, Ciprului, de a participa la acest miting în calitate de observator, un lucru care mie mi se pare la acest moment corespunzător situaţiei şi modului în care ştim că se va desfăşura acest Board of Peace, un Board of Peace care oficial a pornit ca o iniţiativă de pace internaţională în sprijinul situaţiei sau pentru refacerea Fâşiei Gaza, dar pe care preşedintele american l-a prezentat la Davos mai degrabă ca un fel de coaliţie de voinţă, dacă aş putea să fac această paralelă, menită într-o mare măsură să înlocuiască în dreptul internaţional ceea ce reprezintă Naţiunile Unite şi, dânsul având un ego mare, mare, aşa cum spun americanii, cât Brazilia, acum noi spunem cât Groenlanda, numai şi numai sub conducerea domniei sale.
Radu Dobrițoiu: Mai mulţi lideri europeni şi oficiali ai Uniunii Europene au criticat Consiliul pentru Pace ca fiind centrat pe un singur lider, nealiniat cu dreptul internaţional şi potenţial rival cu ONU sau NATO acest Consiliu pentru Pace. Domnule amiral Constantin Ciorobea, cum poate Europa să gestioneze echilibrul între dimensiunea sa politică şi economică în cadrul UE, angajamentele de securitate din NATO şi noua dimensiune diplomatică reprezentată de Consiliul pentru Pace, fără suprapuneri sau contradicţii strategice?
Constantin Ciorobea: Avem situaţia în care se află practic Uniunea Europeană, pentru că deciziile acestea la nivel de politică externă trebuie luate în unanimitate, unanimitate care vedem că de cele mai multe ori nu se realizează sau se realizează destul de greu. Şi atunci, proiecţia sau intenţiile Uniunii Europene de a se angaja chiar în acest Consiliu al Păcii sau în alte direcţii sau acţiuni la nivel mondial sunt reduse ca efect şi credibilitate şi atunci, practic, vedem că Uniunea Europeană doreşte să se implice, dar pârghiile politice şi situaţia din Uniunea Europeană, modul în care se iau deciziile în acest moment în Uniunea Europeană, împiedică o reacţie imediată şi câteodată chiar o reacţie de orice fel, din considerentul că este greu de realizat această unanimitate. Greu o să vedem o implicare a Uniunii Europene şi probabil se va susţine în continuare menţinerea a ceea ce există la nivel internaţional, adică, Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul de Securitate şi tot ceea ce este în vigoare şi care, da, într-adevăr, dacă suntem corecţi, putem spune că nu a reuşit să rezolve mai nimic şi nu a reuşit să prevină conflictele la nivel internaţional, dar nici acest Consiliu al Păcii nu pare să aibă mai mult spor de izbândă. Practic, la nivel internaţional, vedem o dorinţă de a se schimba ceea ce avem ca organizaţii internaţionale, modul în care reacţionează acestea pentru a preveni conflictele, dar încă nu s-a identificat o soluţie, iar acest Consiliu al Păcii este o încercare, să spunem, a Statelor Unite de a veni cu o propunere. Să vedem cum vor reacţiona ceilalţi şi aici mă refer, în primul rând, la China şi la Federaţia Rusă, care au statut de membru permanent în Consiliul de Securitate şi care nu prea sunt, să spunem, foarte angajaţi în acest Consiliu al Păcii propus de preşedintele Trump.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Dan Grecu, pe termen lung, ce ar însemna pentru Europa apariţia unor mecanisme de securitate sau de mediere percepute ca fiind centrate pe lideri şi nu pe reguli? Ne îndreptăm spre o personalizare a diplomaţiei globale?
Dan Grecu: Din perspectiva preşedintelui american, da, spre o personalizare. Dar în general vorbim, ne îndreptăm spre o situaţie în care aşa-numitele coaliţii de moment sau de voinţe, cum vreţi să le numiţi, îşi asumă responsabilitatea pentru o anumită situaţie care afectează pacea şi securitatea într-o ţară sau într-o regiune. În realitate, însă, aceste forme de organizare nu prea au fost de mare succes. Să nu uităm că a existat o astfel de situaţie în Timorul de Est. A dus la o oarecare schimbare a politicii, o oarecare guvernanţă, aducerea într-un plan superior a posibilităţilor guvernamentale. A fost în Bosnia şi vedem că şi acum mai avem probleme serioase în Bosnia vizavi de coexistenţa celor trei entităţi naţionale. A fost o administraţie americană în Irak şi ştim că nu a dus în niciun caz la pace, din contră, a maximizat diferenţele existente între grupările separate din perspectivă religioasă şi din perspectivă etnică, pentru că fără implicarea celor care sunt obiectul acestei iniţiative este foarte puţin probabil să obţinem un rezultat pozitiv. Gândiţi-vă că, în ideea în care acum se desfăşoară treaba în Gaza, există o rezoluţie a Consiliului de Securitate, a Organizaţiei Naţiunilor Unite, rezoluţie care este de acord cu existenţa acestui Consiliu de Pace pentru Gaza, subliniez, că trebuie să subliniem, pentru Gaza, probabil de aia şi foarte multe state de zona Penisulei Arabice, /…/ şi, în general, sunt parte la această iniţiativă. Dar este un mandat temporar care se limitează la Gaza şi se limitează până la sfârşitul anului 2027. Toate treburile acestea se fac fără ca în acest mare complex de decizii care se iau, de măsuri care se iau, să fie implicat într-un fel sau altul Autoritatea Palestiniană, nici măcar Hamasul, dar hai să spunem că Hamasul e prevăzut ca organizaţie teroristă şi e exclusă. Va fi greu, foarte greu, să impui mesaje politice, schimbări politice, schimbări guvernamentale, de schimbări de atitudine în situaţia în care nu toţi trăitorii sunt implicaţi într-o formă sau alta.
Radu Dobrițoiu: Relaţia transatlantică pare să intre într-o zonă de incertitudine. Domnule amiral Constantin Ciorobea, cât de realistă este ideea unei autonomii strategice europene şi ce ar presupune ea în termeni practici?
Constantin Ciorobea: Această autonomie strategică a Europei trebuie realizată. Şi vedem că poziţia Statelor Unite este destul de clară pe această direcţie. Adică, Europa trebuie să îşi rezolve problemele la nivel continental şi să fie în măsură să îşi apere graniţele proprii. Pornind de la această premiză, practic, am văzut pasul următor făcut de Statele Unite prin cedarea comenzii unor comandamente din structura NATO. Din ce în ce mai mult, Statele Unite nu numai că declară, ci şi acţionează către a împinge sau a convinge Europa să îşi ia în mâini soarta şi să fie în măsură să rezolve tot ceea ce înseamnă aspectele de descurajare şi de prevenire a conflictelor la nivelul continentului european, în condiţiile în care, vedem, Statele Unite sunt concentrate pe situaţia din Pacific şi, bineînţeles, proiecţia şi acţiunile Chinei din dorinţa Statelor Unite de a echilibra situaţia în Pacific, lăsând Europa să îşi soluţioneze conflictele şi tot ceea ce înseamnă continentul european.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica”, la final. Titlul acestei ediţii: „Europa între UE, NATO şi Consiliul pentru Pace” Invitaţii emisiunii au fost contraamiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale, şi generalul major în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
