RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (6 iulie, ora 21:05) – „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Săptămâna viitoare se va desfăşura una dintre cele mai importante reuniuni NATO după încheierea războiului rece. Anticipând dezbaterile summitului Alianţei din Letonia, programate pentru 11 şi 12 iulie, secretarul general adjunct al NATO Mircea Geoană a declarat citez: „La Vilnius, liderii NATO vor decide cea mai importantă transformare a planificării militare, a structurii de forţe, atitudine, comandamente în NATO în ultimii 40 de ani, mai multe forţe, mai bine pregătite, mai bine echipate, capabile să acţioneze decisiv în orice domeniu operaţional, indiferent de direcţia şi natura ameninţărilor care vizează teritoriul şi populaţia de un miliard de cetăţeni ai Alianţei Nord-Atlantice. Este o schimbare de profunzime strategică, cu consecinţe operaţionale şi politice importante”- am încheiat citatul.
Într-un briefing de presă, preşedintele comitetului militar al NATO, amiralul olandez Rob Bauer a făcut o scurtă prezentare a deciziilor care urmează a fi luate la summit-ul de la Vilnius. Urmează să fie implementată noua strategie militară a NATO, va fi aprobat conceptul de descurajare şi apărare a zonei euroatlantice şi va fi implementat conceptul de descurajare şi apărare împotriva ameninţărilor reprezentate de Rusia şi de grupările teroriste.
NATO consolidează un zid militar pe flancul de est pentru a bloca dorinţele Kremlinului de expansiune şi de ocupare ilegală de noi teritorii la vest de graniţele Rusiei. Fostul adversar al NATO din perioada războiului rece a revenit pe radarul Alianţei ca principala ameninţare în 2023.
La Vilnius alianţa intenţionează să invite Kievul într-un consiliu de apărare NATO-Ucraina şi se va analiza cererea Suediei de aderare la NATO. Discutăm astăzi, la „žEuroatlantica”ť despre summit-ul NATO de la Vilnius, prima reuniune a Alianţei care se desfăşoară într-o ţară baltică. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de presă al armatei.
Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să ascultaţi emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi. Tema ediţiei: Vilnius, punct de inflexiune pentru NATO. Colegele din regia de emisie, Claudia Buzică şi Adriana Anica, îmi confirmă că avem legătură prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule profesor Dan Dungaciu!
Dan Dungaciu: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut! Mulţumesc frumos pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule profesor Dan Dungaciu, îl citez din nou pe amiralul Bauer: Trebuie să mergem şi să ne facem munca pentru a ajunge la un număr mai mare de forţe, cu un nivel de pregătire mai ridicat. Este vorba de un efort important, care va consuma bani şi resurse, va implica inclusiv industriile de apărare din ţară NATO, trecând de la proiect, de la planşe, de la schiţe la aplicarerea reală, ţinând cont că unele state aliate sunt mai departe geografic de Rusia, altele au şi interese economice sau politice diferite. Cum anticipaţi, domnule profesor Dungaciu, că vor reacţiona statele NATO?
Dan Dungaciu: Prezentarea pe care aţi făcut-o la început emisiunii este asiguratoare, ca să spun aşa, şi de bun augur, pentru că, din această perspectivă, evident că NATO îşi va regândi, recalibra poziţia şi poziţionarea într-un summit care cu adevărat va fi unul istoric. Din păcate, ultimele reuniuni ale Alianţei au fost toate, într-un fel sau altul, tensionate, pentru că în ultima vreme, cel puţin pe flancul estic, s-au acumulat suficient de multe tensiuni care nu o dată au devenit aproape ameninţări chiar şi la adresa NATO, nu doar la adresa vecinătăţii NATO, ca să spun aşa.
Deci, din punctul acesta de vedere, există un grad de conştientizare a faptului că Alianţa este cel mai puternic garant de securitate pentru toată lumea. Din această perspectivă, cred că nu există foarte multe semne de întrebare şi dimensiunea tehnică, dacă vreţi, a Alianţei, sper să funcţioneze şi mai bine de aici înainte sprijinită şi de decizia politică. Alianţa Atlanticului de Nord a avut însă mai degrabă probleme la nivelul la acest palier, la palierul politic, pentru că acolo, până la urmă, se ia decizia finală şi acolo se desenează arhitectura de securitate în integralitatea ei. Prin urmare, planurile operaţionale pe care NATO le va face şi le va redesena, instituţiile pe care le va crea oricine vor ţine seama, sigur, şi de dimensiunea politică sau de decizia politică. Una vizează, cum foarte bine aţi spus, Suedia, va fi sau nu partea NATO, deci va fi sau nu parte a planurilor operaţionale, alta va fi relaţia pe care NATO o va avea cu Ucraina şi ce relaţie pe termen scurt şi ce relaţie de perspectivă. Deci, dacă la nivel tehnic NATO ne transmite în continuare un semnal sincronizat, dacă vreţi, cu mesajul preşedintelui american Biden, nu vom admite ca niciun inch din spaţiul NATO să fie ameninţat, dimensiunea politică este undeva, cel puţin pe cele două etaje, pe care le-am enunţat, în suspensie. Urmează să vedem şi acolo cum se vor închide lucrurile sau dacă se vor închide la fel de rotund precum pe dimensiunea tehnică.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, NATO revine la misiunea asta de bază: apărarea teritoriului aliat, după decenii de pace pe continent, după misiunile de menţinere sau de impunere a păcii. Alianţa se întoarce la importanţa articolului cinci din Tratatul de la Washington, articol care apără şi România. Sunt acestea măsuri binevenite pentru Alianţă, care vor fi accentuate la Vilnius?
Ion Petrescu: Da, deja au apărut date privind cele trei regiuni care vor fi apărate de către NATO în cadrul comunităţii transatlantice. Prima acoperă Atlanticul şi nordul Europei, şi de defensiva acestei zone se ocupă Comandamentul Forţelor Comune ale NATO din Norfolk, peste ocean, în SUA. E vorba apoi de o a doua regiune, care este apărată de aliaţi şi acoperă Europa Centrală, de la ţările baltice la Alpi şi aici revine responsabilitatea acestei defensive, Comandamentului Întrunit al NATO de la Brunssum din Ţările de Jos şi o a treia regiune apărată de aliaţi acoperă Marea Mediterană până la Marea Neagră sub responsabilitatea Comandamentului Întrunit al NATO din Napoli, Italia.
Fac menţiunea că la acest comandament am avut cadre foarte bine pregătite, care au reprezentat România cu cinste şi dacă privim pe harta acestei zone, observăm că este menţionată şi locaţia în care se află Comandamentul Multinaţional de Sud-Est, în oglindă faţă de Comandamentul Multinaţional de Nord-Est care este la Szczecin, în Polonia. Da, summitul de la Vilnius va sigila noul sistem de apărare al spaţiului transatlantic de către forţele desemnate, mai precis 300 de mii de militari cu o instruire aparte, cu o capacitate de dislocare în 30 de zile. Ce aş mai adăuga scurt, cu aprobarea dvs., faptul că preşedintele Joe Biden s-a întâlnit ieri cu prim-ministrul suedez în biroul oval şi a spus foarte clar că susţine integral, fără nicio reţinere, prezenţa în NATO a Suediei, după care se va deplasa în Regatul Unit, de acolo la summitul NATO din Estonia şi nota bene ultima ţară vizitată în Europa va fi Finlanda, pentru că ştiţi foarte bine că această ţară a reuşit să devină parte a comunităţii transatlantice.
Radu Dobrițoiu: În aprilie.
Ion Petrescu: Da, mai e o chestiune care e bine să o daţi dvs., că sunteţi radio public, cel mai mult urmărit de ascultători, este vorba că astăzi s-a reuşit la sediul NATO, sub directa prezenţă, ca să fiu elegant, a secretarului general al NATO, care a fost ales, adică i s-a încredinţat încă un mandat de un an de zile, deci o întâlnire a miniştrilor de externe din Turcia, din Finlanda şi din Suedia, pentru că cei trei sunt semnatarii unui act care accelerează prezenţa Suediei, a Finlandei în NATO. Da, Finlanda este, Suedia, încă nu, însă, pornind de la realitatea că Turcia public spune că nu vrea să fie presată, dar practic aşteaptă concretizarea promisiunii preşedintelui Joe Biden că le va da avioanele de luptă la care tânjeşte de mult timp Ankara, să sperăm că vom avea veşti bune despre Suedia în perioada următoare.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dungaciu, la Vilnius va fi creat un nou consiliu NATO-Ucraina, în care Ucraina să aibă statut de partener egal şi să decidă asupra problemelor de securitate de interes comun. Aliaţii vor discuta, de asemenea, un plan care prevede sprijin pe termen lung pentru Ucraina, încercând să găsească cea mai bună modalitate de a asigura securitatea acestei ţări. Când şi cum poate fi acceptată Ucraina în NATO?
Dan Dungaciu: Aceasta e întrebarea, cum ar spune clasicul…
Radu Dobrițoiu: Da.
Dan Dungaciu: … şi modul în care va fi aşezat politic răspunsul urmează să fie urmărit, şi poate că e unul dintre cele mai importante momente din acest summit. Pentru că relaţia cu Ucraina, până la urmă, va defini şi cum arată, inclusiv din perspectiva României sau în primul rând din perspectiva României, va defini şi cum arată vecinătatea românească – 1.400 km de frontieră cu Ucraina şi Republica Moldova. Deci, din punctul acesta de vedere, pe noi ne priveşte şi mai acut ce se va întâmpla cu Ucraina şi care va fi statutul acestui stat din perspectiva securităţii, şi nu numai a securităţii, inclusiv din perspectiva stabilităţii şi a instituţiilor capabile să asigure stabilitatea în Ucraina, indiferent cum se va fi terminat acest război.
Problema NATO în sine este, evident, o problemă politică. Nu e neapărat o chestiune tehnică, în sensul în care s-a discutat deja, există pe masa preşedintelui Zelenski, de luni de zile, un document numit Rasmussen-Yermak, mă rog, Yermak-Rasmussen, după numele şefului administraţiei prezidenţiale de la Kiev şi cu numele fostului secretar general NATO Rasmussen, un document care însumează mecanismele de securitate şi securizare pe care statele, inclusiv NATO, le pun la dispoziţia Ucrainei până la intrarea în NATO, cu acte în regulă, a acestui stat. Altminteri spus, garanţii de securitate, putem să le spunem de tip Israel sau indiferent ce altă comparaţie am putea face, garanţii militare, garanţii economice care se declanşează în momentul, fără o decizie NATO, fără decizia consiliului de securitate, care se declanşează în momentul în care Ucraina va fi ameninţată. Sunt garanţii, mecanisme asumate de state sau care pot să fie asumate şi de grupări de state, gen Uniunea Europeană, un soi de memorandum de la Budapesta, cu garanţii de securitate.
Memorandumul de la Budapesta a fost un document care n-avea niciun fel de garanţie, era doar o bucată de hârtie asumată într-un moment în care nimănui nu-i trecea prin cap că se va face vreodată un război. Deci, din punctul acesta de vedere, există această premisă. Documentul acesta este important nu doar pentru summitul NATO, ci şi ca filosofie de abordare. Pentru prima dată de la căderea comunismului, apare un document care vizează securitatea spaţiului estic fără ca Rusia să fie implicată şi invocată. Din păcate, constatăm astăzi, toate documentele şi toate tratatele sau formatele de securitate după căderea URSS-ului, după prăbuşirea URSS-ului în estul Europei a fost complicarea Federaţiei Ruse. De la Consiliul NATO-Rusia până la memorandumul de la Meseberg, până la formatul Minsk, până la formatul 5+2 din Transnistria, toate erau cu Rusia de faţă, Rusia avea un rol uneori covârşitor. Nu se punea problema, ca şi gândire, ca şi filosofie de securitate, ca o temă sau un subiect sau un scenariu de securitate în estul Europei să se discute fără Rusia.
Pentru prima dată suntem în faţa acestei transformări aproape copernicane, dacă vreţi, în domeniul securităţii, încât securitatea se discută fără implicarea Federaţiei Ruse. Asta este esenţa documentului Yermak-Rasmussen şi cred că, plecând de la această abordare, se va gândi şi pachetul de garanţii pentru Ucraina. Nu e realist să ne aşteptăm la o invitaţie pentru Ucraina pentru a se alătura NATO. Nici nu ştiu dacă ar fi foarte bine şi foarte eficient, în condiţiile în care în momentul războiului ar fi folosită de propaganda rusă în termenii pe care i-au rostit deja aproape toţi liderii Federaţiei Ruse, de a confirma, dacă vreţi, toată propaganda pe care au susţinut-o vreme de decenii. Deci, din punctul ăsta de vedere, nu ştiu nici dacă ar fi eficient pe termen scurt asemenea invitaţie, dar cert este că… sau cel mai plauzibil este să nu ne aşteptăm la aşa ceva. Însă, până când invitaţia va fi să vină, gândirea cred că va fi de acest tip: garanţii de securitate pentru Ucraina, fără implicarea sau consultarea cu Federaţia Rusă, care să-i asigure Ucrainei până la intrarea în NATO, garanţii similare aproape cu cele care vizează formal Articolul 5 sau cele care, nu e aşa, sunt sugerate de Articolul 5 din Tratat.
Radu Dobrițoiu: Există însă, domnule profesor Dungaciu, anumite condiţii pentru ca o ţară să fie admisă în NATO. Referindu-ne la Ucraina, ar trebui ca ea să nu mai aibă niciun conflict în momentul respectiv, al aderării la NATO, pentru că ar însemna implicit ca, odată cu aderarea Ucrainei, ea aflându-se în război, NATO să intre în război cu Rusia.
Dan Dungaciu: Indiscutabil. Asta este marea problemă şi despre asta se face vorbire atunci când se sugerează garanţii pentru Ucraina, pentru că nu ştim cum se va încheia acest război. Dacă acest război se va încheia cu negociere, în care unul dintre rezultate va fi că Ucraina nu-şi controlează toate teritoriile, evident că nu se poate pune problema integrării NATO a Ucrainei cu teritorii pe care nu le controlează. Deci, din punctul acesta de vedere, Ucraina poate primi garanţii ferme de securitate, dar care să nu fie doar pe hârtie, ci să conţină mecanisme de punere în aplicare foarte concrete pentru ca, atunci când va fi momentul să se pună într-adevăr problema integrării în NATO a Ucrainei. Practic, Ucraina nu se poate integra nici în NATO, nici în Uniunea Europeană, cu teritorii pe care nu le controlează, pentru că precedentul Cipru, Cipru este un stat care a intrat integral în Uniunea Europeană, dar de fapt, partea turcă a Ciprului nu este în Uniunea Europeană. Deci, precedentul Cipru nu mai poate fi replicat sau cel puţin Bruxellesul spune că precedentul Cipru, fiind un eşec, nu va mai fi niciodată reluat în niciun caz, apropo de integrarea europeană, dar integrare europeană e altă chestiune, în termeni de securitate. Cred că varianta pentru care se va opta va fi de acest tip. Deci, o Ucraină cu garanţii de securitate, fără să fie formal parte NATO.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Petrescu, simt că şi dumneavoastră aţi dori să răspundeţi la această întrebare. Care este viziunea dumneavoastră despre acest subiect, despre integrarea Ucrainei în NATO?
Ion Petrescu: Domnul profesor a fost un elegant, ca de obicei. Eu, ca militar, o să fiu franc. Chiar de ziua Statelor Unite ale Americii a avut loc un dialog între Joe Biden şi cancelarul german Olaf Scholz. S-a discutat despre summit şi din acest punct de vedere lucrurile au fost clarificate, în sensul că nimeni nu poate deveni membru al unei alianţe defensive în timpul unui război. Am încheiat citatul din declaraţia cancelarului german. În acelaşi timp, Consiliul nou NATO-Ucraina este deosebit de Comisia anterioară NATO-Ucraina, pentru că înainte plecau oficialii şi îşi informau pe cei de acasă cu cele discutate. De data asta s-a mărit nivelul de decizie şi satisfacţia Ucrainei că, nu numai că va ridica o problemă în Consiliul NATO-Ucraina, dar va obţine reacţii imediate după consultări adecvate pe căile cunoscute cu decidenţii din capitalele statelor membre acum ale NATO. Numai după ce se va încheia războiul şi până la primirea calităţii de membru al NATO, pentru că mai are de îndeplinit nişte criterii pe care acum nu le îndeplineşte statul ucrainean, atunci vor fi acordate nişte garanţii.
Faptul că la Kiev ministrul de externe, un consilier prezidenţial au capacitat atenţia unui fost oficial euroatlantic important, sigur, e o victorie a diplomaţiei ucrainene de etapă, dar să fim foarte oneşti cu adevărul, cu realitatea câmpului de luptă; când ai 17% din teritoriul naţional ocupat, nu poţi obţine unanimitate din partea ţărilor membre NATO ca să primeşti un reper în timp asupra datei când ai putea deveni membru al Alianţei. Lucrurile sunt clare. Ori vor fi negocieri de pace cu o anumită finalitate, ori războiul continuă şi cât va fi războiul securitatea pe care o doreşte Ucraina este exprimată în determinarea ţărilor aliate de a continua sprijinul complex politic, economic, militar, militar în sensul transmiterii, trimiterii de armament şi tehnică de luptă modernă. Şi în niciun caz nicio ţară membră a NATO nu va acţiona pe teritoriul Ucrainei, chiar dacă iniţiativa /…/ amintea de vorba, de faptul că unele ţări ca Polonia şi ţările baltice vor putea acţiona în numele unor relaţii bilaterale. Dacă fac aşa, atunci înseamnă că NATO nu mai poate aplica articolul 5 dacă trupele ruse revin în contraofensivă şi ajung pe teritoriile celor patru ţări. NATO va fi foarte clar: da, consiliul NATO-Ucraina şi da, sprijinirea în continuare a acestei necesare aspiraţii libere a poporului ucrainean, dar după război sunt celelalte aranjamente.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dungaciu, există totuşi divergenţe. Mă refer, de exemplu, la bugetele pentru apărare, la extinderea Alianţei. Avem aici poziţiile Ungariei şi Turciei. Reprezintă Vilnius un prilej pentru rezolvarea acestor divergenţe?
Dan Dungaciu: Summit-urile de obicei sunt precum cuptoarele cu microunde. Decizia nu se ia acolo, mâncarea nu se găteşte acolo. Mâncarea îţi vine deja gătită. Summit-urile o încălzesc sau o răcesc. Altmiteri spus, deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă. Summit-urile le validează şi, din punctul acesta de vedere, ca să încep cu ideea de extindere, e o problemă mai complicată decât Turcia sau Ungaria. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi şi ea. Deci, mingea este în terenul Turciei teoretic. Am sentimentul că este şi în terenul Suediei, pentru că dacă ne uităm un pic la ce s-a întâmplat în Suedia în ultima vreme, sentimentul pe care-l ai, cel puţin comparativ cu ce s-a întâmplat în România, de exemplu, e că parcă suedezii nu vor să intre în NATO sau nu sunt pe deplin convinşi. Ce se întâmplă cu ultimele episoade în care este ars… Coranul de două ori la rând, fără ca justiţia suedeză se intervină, este cel puţin bizar, pentru că, până una-alta, justiţia suedeză este partea unui aparat instituţional mai amplu. Dacă decizia politică a Suediei este ca Suedia să intre în NATO, nu există un domeniu care să fie în afară. Legile Suediei sunt făcute de parlamentari. Prin urmare, Suedia, dacă dorea, putea să evite aceste incidente majore pe care le are cu Turcia. Din acest punct de vedere, neadmiterea Suediei în NATO evident că nu va sună deloc bine din punctul acesta de vedere. Sper ca pe ultima sută de metri se se întâmple vreun miracol, dar şansele sunt foarte mici.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediției: “Vilnius – punct de inflexiune pentru NATO”.
Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române ”Ion I.C. Brătianu” și colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost șef al Trustului de Presă al Armatei.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR
