RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 ianuarie, ora 21:05) – Emisiunea Euroatlantica, realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! În această săptămână începe cel mai mare exerciţiu militar al NATO de la sfârşitul Războiului Rece, marcând 75 de ani de la înfiinţarea Alianţei: „Steadfast Defender 2024” va arăta că NATO poate desfăşura şi susţine operaţiuni complexe multidomeniu timp de mai multe luni, pe mii de kilometri, din nordul Atlanticului până în Europa Centrală şi de Est şi în orice condiţii, se arată într-un comunicat de presă al NATO.
Exerciţiul „Steadfast Defender 2024” se va desfăşura până la sfârşitul lunii mai şi va implica unităţi din toate cele 31 de ţări membre NATO, plus Suedia, ţară în curs de aderare, a declarat generalul american Christopher Cavoli, comandantul suprem al NATO în Europa. Participă aproximativ 90.000 de oameni şi vor fi implicate 50 de nave militare, 80 de avioane şi peste 1100 de vehicule de luptă, dintre care 113 tancuri şi 533 transportoare blindate.
Steadfast Defender” va fi un teren de testare pentru practicarea planurilor conjugate NATO şi naţionale de apărare, a anunţat preşedintele Comitetului militar al Alianţei, amiralul Rob Bauer, adăugând că urmează o nouă eră de apărare colectivă.
Generalul Eirik Kristoffersen, şeful apărării din Norvegia, a declarat că manevrele militare vor include cel mai mare exerciţiu militar din toate timpurile desfăşurat în ţările nordice, „Nordic Response 2024”.
Doar din Regatul Unit vor fi 20.000 de militari, nave de război şi avioane de luptă în Europa, în cadrul acestui exerciţiu major al NATO, a anunţat ministrul britanic al apărării, Grant Shapps. Discutăm la „Euroatlantica” de cel mai mare exerciţiu al NATO din 1988. Invitaţii ediţiei: Hari Bucur Marcu, expert în politici de securitate şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de Presă al Armatei.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Steadfast Defender”, cel mai mare exerciţiu militar al NATO de la sfârşitul Războiului Rece. Avem legătura cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Hari Bucur Marcu!
Hari Bucur Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut şi vă felicit că aţi adus în cadrul emisiunii pe unul dintre cei mai lucizi ofiţeri pe care i-am întâlnit în cadrul structurii care a funcţionat şi funcţionează la Mons, unde este Comandamentul suprem al forţelor aliate. Mă refer la colonelul Hari Bucur Marcu, pe care îl salut pe această cale.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă muţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule Hari Bucur Marcu, vorbim despre primele planuri de apărare conturate în ultimele decenii de NATO, cu detalii despre un răspuns la un eventual atac al Rusiei. Deşi în documentele exerciţiului nu se menţionează numele Rusiei, „Steadfast Defender” se desfăşoară într-un moment important, după ce Rusia a invadat Ucraina. Comparând statisticile, ţinând cont de numărul de ţări aliate participante, acesta este cel mai mare exerciţiu militar de la înfiinţarea NATO, acum 75 de ani. Care este simbolistica acestor manevre militare de exerciţiu?
Hari Bucur Marcu: Nu se menţionează în exerciţiu numele Rusiei, pentru că este un scenariu în care nu se nominalizează niciun inamic concret. Adică e un inamic fictiv care creează acest scenariu. Însă nu este niciun fel de secret. În acest exerciţiu se vor juca pentru prima oară, într-o formă de asta complexă, două comandamente care au fost înfiinţate explicit în 2018-2019, explicit pentru a face faţă atitudinii din ce în ce mai agresive a Rusiei. Adică nu, n-a aşteptat nimeni momentul februarie 2022 pentru a lua măsuri împotriva agresiunii sau, mă rog, a posturii agresive a Rusiei. Încă din perioada mandatului preşedintelui precedent al Statelor Unite s-au făcut paşi foarte serioşi pentru a-i fi Rusiei foarte clar că ceea ce făcuse în 2014 cu Crimeea este inacceptabil şi nu poate să facă mai mult decât să continue în acest mod. Deci avem acum, practic, exerciţiul a început ieri, în momentul în care o navă de aceasta de asalt americană, care, vă spun, o asemenea navă are putere militară cât toată puterea militară a României. Nu este doar aşa, o barcă.
Radu Dobrițoiu: Este vorba de USS Gunston Hall, care plecat din Houston, ieri.
Hari Bucur-Marcu: Gunston Hall LSD-44 care a plecat ieri din Statele Unite.
Radu Dobrițoiu: Houston.
Hari Bucur-Marcu: Şi care, prin care se exersează capacitatea flotei a doua americane, care a fost reînfiinţată şi ea tot în urma atitudinii agresive a Rusiei, acum vreo patru ani de zile sau cinci. Deci se exersează capacitatea acestei flote de a organiza o traversare peste Atlantic, de a ajunge în Europa şi de acolo, de a trimite forţele exact unde este nevoie de ele. Deci aşa ceva nu s-a mai făcut. Este o, cum să zic, o simulare de război propriu-zis. Mult mai mult decât o situaţie de criză.
Este o situaţie de conflict militar pe care o simulează acest exerciţiu, în care sunt comandamente care s-au pregătit până acum câţiva ani de zile pentru a putea să conducă manevrele acestea şi în acelaşi timp, vedem şi o problemă de integrare. Adică vorbim de cinci medii ale acţiunilor de luptă, şase, dacă stăm să ne gândim mai bine. E vorba şi de cosmos, e vorba şi de mediul cibernetic, nu numai de cele clasice, de uscat, apă şi aer.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, constatăm o implicare importantă din partea Marii Britanii. Din efectivele pe care Regatul Unit le va trimite la exerciţiu, 16.000 de soldaţi ai armatei britanice vor avea baza în Europa de Est din februarie până în iunie, inclusiv avioane F35. Constatăm o implicare pe care Londra o are şi în sprijinul Ucrainei. Devine Marea Britanie, aliatul principal din Europa al NATO?
Ion Petrescu: La Marea Britanie constatăm o continuitate, o consecvenţă. Înainte de a începe tragedia din Ucraina, tragedia invaziei Federaţiei Ruse cu trupe imperiale pe teritoriul ucrainean, fostă Republică Sovietică Socialistă în cadrul Uniunii Sovietice, paraşutiştii ucraineni şi paraşutiştii britanici au executat salturi comune în apropiere de Odesa. Deci, din punctul ăsta de vedere, armata britanică are probabil una dintre cele mai clare viziuni ale realităţii câmpului de luptă din Ucraina, a posibilităţilor de abordare din aer, pe pământ, dar şi de pe mare, a taberei opuse, adică a taberei Federaţiei Ruse. Ceea ce se întâmplă la ora actuală în Marea Britanie este o discuţie pe care a declanşat-o şeful armatei britanice, care insistă pe necesitatea ca actualele efective ale armatei să fie completate printr-un viitor proces de recrutare. Adică pe lângă armata antrenată, să fie şi o armată de cetăţeni, pentru că tot el a spus, războaiele sunt începute de armatele de militari, de cariere, dar sunt terminate cum au demonstrat ultimele conflagraţii mondiale, de armatele de cetăţeni. Sigur, este şi…
Radu Dobrițoiu: Recent a făcut această declaraţie, da, cu prilejul expoziţiei de tehnică blindată de la Londra.
Ion Petrescu: Da, mai precis din partea de sud-vest a Londrei, de la /Tottenham/. Ceea ce e de remarcat şi de interes public este că unul dintre anteriorii şefi ai forţelor armate britanice a susţinut această poziţie publică, deci nu l-a demigrat, dimpotrivă, a spus că e normal să se alinieze Marea Britanie la noile realităţi strategice şi la cursul vijelios al evenimentelor care arată că se trece de la situaţia postbelică la o situaţie antebelică, adică înaintea unui evitabil nedorit conflict.
Lucrurile sunt, din punct de vedere oratoric, tensionate, dar pe pământ, ca şi în aer, că şi pe mare, lucrurile continuă de o maniere firească. Şi ar mai trebui de spus ceva, dacă mă îngăduiţi, şi vorbesc din perspectiva experienţei pe care am dobândit-o în 2002 la un exerciţiu al Aliaţilor care implica 40.000 de militari. Asemenea exerciţii, într-adevăr, în prima parte, înseamnă dislocarea cu anunţarea opiniei publice a unor forţe aliate în zonele care sunt desemnate, pentru a fi transpuse, fie şi parţial, în practică, situaţiile de pe hartă. Dar, nota bene, restul unităţilor participante, care fac parte din cifra comunicată, aţi menţionat-o şi dvs., 90.000 sunt unităţi care rămân în cazări şi care ies din cazări numai atunci când primesc ordine specifice, conform situaţiei de pe hartă. Deci, să nu ne închipuim că un puhoi de 90.000 de militari s-a îndreptat către partea estică a comunităţii transatlantice aidoma unei maree umane. Nicidecum, este vorba de o mişcare cerebrală care, pe de o parte, înseamnă antrenarea comandamentelor cu bine-a zis domnul Hari Bucur Marcu, în acelaşi timp, şi testarea liderilor, care sunt pentru prima dată la o asemenea situaţie. Şi aici e vorba de comandanţii de subunităţi, de unităţi care vor fi puşi să ia decizii destul de dificile. Pentru că una este să te pronunţi într-un cadru naţional şi alta e într-un comandament multinaţional, să observi că aliatul, partenerul, ofiţerul de grad similar şi de pe o funcţie adecvată ieri sau nu, e de acord cu tine. De regulă, sunt şi surprize de genul că pot fi şi alte ipoteze pentru îndeplinirea unei sarcini în faţa unui scenariu care este deja stabilit.
Radu Dobrițoiu: Domnule Hari Bucur-Marcu, vom avea o prezenţă foarte mare din partea ţărilor nordice, cu o Suedie pe deplin compatibilă cu NATO, dar încă blocată pentru a intra Alianţă, de Ungaria şi Turcia. Să amintim şi de Finlanda, cu armată foarte puternică şi o graniţă mare cu Federaţia Rusă. Asistăm la consolidarea unui nou bastion NATO, alături de cel reprezentat de flancul de est al Alianţei?
Hari Bucur-Marcu: Nu, nu, că el există de la bun început. De mai bine de 20 de ani, Alianţa se pregăteşte şi vrea să să fie convinsă că poate să facă faţă unei acţiuni ruseşti, mai ales în Arctica, în partea de nord. Pentru că Rusia, aşa cum din 2012 încoace, a manifestat un interes deosebit în a denunţa, între ghilimele, Europa Occidentală şi America ca fiind principala lor sursă de insecuritate şi chiar ameninţare la adresa securităţii Federaţiei Ruse, la fel, au lansat tot felul de sugestii din acestea cum că ar vrea să militarizeze Arctica, continentul european şi Arctica, că ar vrea să controleze resursele naturale care se găsesc acolo şi care sunt în devălmăşie, cum ar veni, adică nu există un stat care să le să le posteze în vorbesc de calota glaciară, da, şi de ce se întâmplă în partea aceea la nord de Cercul Polar.
Ei bine, asta pe de o parte şi de aceea sunt… Uite un exemplu, doar secretarul general al NATO este nordic, înaintea lui a fost unul baltic, adică zona aceasta a fost considerată întotdeauna ca fiind foarte serioasă pentru NATO, chiar dacă până de curând n-au luat nişte măsuri de acestea militare, adică să creeze comandamente acolo, să aducă trupe, să există forţe permanente pe teritoriul statelor din nordul Europei, cum fac în momentul de faţă în aşa-zisul Flanc estic. În principiu, la nivel strategic se consideră că Rusia poate ameninţa militar acolo, în partea aceea de nord, la nord de Cercul Polar şi în zona Balticii, mai ales în cele trei state baltice, care sunt şi mai mici ca dimensiuni şi ca putere, ar fi principala ameninţare, dacă Rusia ar vrea să pornească la o acţiune militară împotriva noastră. Deci astea sunt probleme.
Şi mai este o a treia ameninţare de dată mai recentă – chiar s-a discutat în ultimii ani de zile – dacă o agresiune cibernetică asupra unui stat membru NATO poate să justifice invocarea Articolului 5, de exemplu. Eu dacă… acei troli ruşi s-ar apuca să treacă un pic mai mult de partea asta şi să facă acţiuni cibernetice coerente, de agresiune cibernetică împotriva unui stat membru NATO, cum a păţit, de exemplu, Estonia, cu câţiva ani în urmă, cu vreo 10-12 ani în urmă.
Radu Dobrițoiu: Ucraina și Estonia, da.
Hari Bucur-Marcu: Ei bine, în momentul acesta nu ştiu dacă s-a discutat şi dacă este în cadrul exerciţiului şi acest aspect luat în seamă, dar este evident că NATO se pregăteşte pentru asemenea variante şi exerciţii, exerciţiul acesta despre care vorbim noi, practic înglobează, sub o formă sau alta, o perioadă de o săptămână, două, trei, alte vreo trei-patru exerciţii, dintre care unul, /…/ şi dumnevoastă, cel din Norvegia.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu… Da, vă rog. Spuneţi, că aveţi o completare. Vă ascult!
Ion Petrescu: Da, o completare la ceea ce a spus, evident, bine şi corect domnul Hari Bucur-Marcu. Din nefericire, zona nordică, în zona Polului Nord, numărul cel mai mare de spărgătoare de gheaţă aparţin Federaţiei Ruse. Conform informaţiilor mele amendabile, desigur, Statelor Unite ale Americii, au un singur spărgător, iar celelalte ţări interesate în zonă, de exemplu, Canada, China, care mai nou vrea să fie parte a comunităţii care administrează acel areal maritim, nu se manifestă cu nimic, adică, mai precis, nu au spărgătoare de gheaţă. Asta spune mult şi pe planul posibilităţilor pe care le are Federaţia Rusă în a ghida, după cum doreşte, calea navelor în acea zonă.
Radu Dobrițoiu: Sigur că da, avem şi în NORAD şi un comandament comun al Statelor Unite cu Canada în acea zonă şi efective aeropurtate ale Statelor Unite. Dar revenim la exerciţiu.
Domnule colonel Ion Petrescu, avem semnale tot mai dese, avertizări privind un viitor conflict între NATO şi Rusia. Aţi amintit deja de declaraţiile şefului apărării din Regatul Unit, generalul Sir Patrick Sanders. A fost, de asemenea, publicat şi în Bild, în publicaţia germană, un articol în acest sens. Ieri, adjunctul ministrului rus de externe, Alexander Grushko, a declarat că exerciţiul „Steadfast Defender” marchează o întoarcere irevocabilă a NATO la manevrele militare din timpul Războiului Rece. Pe de altă parte, principalele efective la exerciţiul „Steadfast Defender” vin tot din Statele Unite. Rămâne depozitarul Tratatului Atlanticului de Nord, principalul aliat şi protector apărător al Europei?
Ion Petrescu: Indiscutabil că rămâne, pentru că, deşi, sigur, că multă lume dă ca sigură reîntoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, chiar şi în ipoteza în care acesta îşi ia atribuţiile de preşedinte la al doilea mandat, el nu este de capul lui acolo. Va trebui să ţină cont de poziţia Pentagonului, de opinia celui care va conduce Departamentul Apărării, de punctul de vedere argumentat al consilierului pentru securitate naţională. Deci, statul american are un sistem de pârghii de decizie care nu poate fi deviat sau pus într-o situaţie imposibilă de o hotărâre mai mult sau mai puţin pripită a preşedintelui Statelor Unite, care este obligat să ţină cont de consilierii de care la asemenea hotărâri va beneficia.
Deci, da, Trump se poate întoarce. Asta nu înseamnă ca a doua zi NATO se închide. Dar da, există posibilitatea ca pe termen relativ mediu şi lung să asistăm la accentuarea alianţelor dintre Statele Unite ale Americii şi câte o ţară europeană. În acest sens au şi-au luat măsuri statele nordice, inclusiv Finlanda şi Norvegia, care au tratate bilaterale de apărare cu Statele Unite ale Americii, tocmai ca să fie ferite de imprevizibila Federaţiei Rusă şi să ia în calcul şi posibilitatea prin care, printr-o decizie pripită, NATO ar putea să devină o amintire. Repet, este doar o posibilitate teoretică, care va fi amendată de viaţă, deoarece până la urmă este vorba de interesul Americii ca în Europa sutele de milioane de europeni liber să îşi păstreze capacitatea de focalizare pe ceea ce produc şi asigură schimburile comerciale bilaterale utile ambelor părţi. Cred că nu problema NATO este o îngrijorare, ci problema în care, şi asta se va vedea în prima fază a exerciţiului, cât de repede pot fi aduse în Europa trupe americane de sprijin a apărătorilor Europei democrate. Au mai fost de-a lungul anilor anterior exerciţii, de pildă cu 120.000 de militari, /Reforger/, care au fost focalizate /pe/ aducerea apărătorilor pentru apărarea Germaniei. Acum pericolul s-a mutat mai la răsărit, adică fiind puse în pericol ţările baltice şi Polonia. Sigur, este un scenariu, nu ştim dacă se va ajunge acolo.
Ceea ce ne interesează este că Statele Unite ale Americii, acum sub administraţia Biden, îşi menţine angajamentele şi le întăreşte şi în mod firesc, în mod logic, pentru prestigiul Statelor Unite ale Americii ca o părere strict personală, dar bazată pe precedente, cred că şi Donald Trump va fi mult mai realist în al doilea mandat al său. Singura declaraţie pe care şi-a anunţat-o prin consilier este că dacă revine la Casa Albă, va da două săptămâni Ucrainei, implicit şi Federaţiei Ruse, ca să vină cu o modalitate de încheiere pe cale diplomatică a conflictului din Ucraina. Sigură că termenul este teribilist, nu cred că în două săptămâni se vor găsi soluţii care au fost amânate de ani buni, dar important e că vrea să pună piciorul în prag şi ceea ce interesează pe cetăţeanul american e să vină preşedinte care să genereze reîntoarcerea resurselor Americii către economia americană şi către necesităţile societăţii din Statele Unite ale Americii.
Radu Dobrițoiu: Domnule Hari Bucur Marcu, avea nevoie NATO de un astfel de exerciţiu, de noi planuri de acţiune în actualul context geostrategic?
Hari Bucur Marcu: Sigur că da, e o continuitate. Am avut ultimul summit al NATO în care actualul comandant suprem aliat pentru Europa, generalul Cavoli, a prezentat un document în mii de pagini care prezenta exact cum s-ar putea deciziile acelea luate la summit să se transforme în putere militară şi mai ales în capacităţi militare de acţiune, în cazul în care Rusia va continua această atitudine beligerantă la adresa Europei în general. Deci, dacă s-au prezentat anul trecut planurile, vă daţi seama că în zilele noastre acestea trebuie deja exersate, trebuie studiate şi acest mare exerciţiu este o continuitate firească, o continuare /…/ a acestor proceduri prin care de la decizia politică se trece la planificare militară şi apoi la exersarea capacităţilor militare, astfel încât decizia politică să poată să fie garantată de putere militară.
Radu Dobrițoiu: Reamintesc că ieri a început cel mai mare exerciţiu militar al NATO de la sfârşitul Războiului Rece. Participă aproximativ 90.000 de oameni şi vor fi implicate 50 de nave militare, 80 de avioane şi peste 1.100 de vehicule de luptă. De asemenea, cele 31 de ţări din NATO, împreună cu Suedia, stat candidat pentru NATO.
Euroatlantica la final. Vă mulţumesc foarte mult! Titlul ediţiei: „Steadfast Defender 24”, cel mai mare exerciţiu militar al NATO de la sfârşitul Războiului Rece. Invitaţii emisiunii au fost Hari Bucur Marcu, expert în politici de securitate şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de presă al Armatei.
transcriere RADOR
