RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (11 aprilie, ora 21:05) – „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Descurajarea a fost mult timp o misiune-cheie pentru membrii NATO de pe flancul estic. Acesta a evoluat considerabil la războiul rece, nu în ultimul rând din cauza diversităţii istorice şi economice a regiunii. În timp ce flancul estic cuprindea state din prima linie precum Turcia, Italia, Germania de Vest şi Danemarca în timpul Războiului rece, acum se întinde din Finlanda, Suedia, ţările baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria până în Bulgaria şi România. Flancul estic al NATO de după Războiul rece are un peisaj geopolitic mai variat, noile state membre având experienţe istorice, percepţii ale ameninţărilor şi priorităţi de apărare diferite. Mai mult, disparităţi semnificative caracterizează capacităţile militare ale acestor ţări. Flancul estic este astăzi ameninţat de revizionismul rus, care este clar şi evident în Ucraina. NATO şi membrii săi de pe flancul estic trebuie, prin urmare, să identifice ce măsuri trebuie să adopte acum, astfel încât să pună punct capacităţilor necesare pentru a amplifica descurajarea eficientă a ameninţărilor Rusiei.
Descurajarea convenţională credibilă înseamnă menţinerea şi desfăşurarea forţelor militare, cum ar fi trupe terestre, putere aeriană şi mijloace navale, care pot contracara şi respinge potenţialele atacuri convenţionale. Alianţa şi-a sporit prezenţa militară pe flancul de est, ca rezultat direct al comportamentului Rusiei, care reflectă un model de acţiuni agresive împotriva vecinilor săi şi a comunităţii transatlantice. Rusia este cea mai semnificativă şi directă ameninţare la adresa securităţii aliaţilor şi la adresa păcii şi stabilităţii în zona euroatlantică. Discutăm la „Euroatlantica” despre principala linie a apărării în regiunea răsăriteană a NATO. Invitaţii ediţiei: Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare, şi colonelul în rezervă Gabriel Toma, fost şef de stat major al comandamentului multinaţional NATO al Diviziei de Sud-Est. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: Securitate şi stabilitate a flancului estic al NATO.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Hari Bucur-Marcu!
Hari Bucur-Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Gabriel Toma!
Gabriel Toma: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”! Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule Hari Bucur-Marcu, prezenţa avansată a NATO cuprinde opt grupuri de luptă multinaţionale, furnizate de naţiuni-cadru şi de alţi aliaţi contributori pe o bază voluntară pe deplin durabilă şi rotaţională. Grupurile de luptă operează în concert cu forţele naţionale de apărare internă şi sunt prezente în orice moment în ţările-gazdă. Principalele grupuri militare sunt formaţiuni complet capabile de luptă şi sunt amplasate în Bulgaria, ţările baltice, Polonia şi România. Întrebare, domnule colonel Hari Bucur-Marcu: are NATO, prin aceste grupuri, capacitatea necesară de reacţie la ameninţările venite din răsărit?
Hari Bucur-Marcu: Da, categoric. Eu sunt comandor de aviaţie, dar în retragere, aşa că practic gradul nu contează, însă da, adică probabil că aţi vrut să semnalaţi că totuşi mă pricep şi la problemele militare, în afară de problemele de politici de apărare. Ideea este următoarea, foarte, foarte simplu: conceptul de grupuri de luptă evoluează, nu rămâne bătut în cuie. Iniţial, pe vremea când nu exista o ameninţare directă din partea Federaţiei Ruse, o ameninţare cu potenţial militar, să ne înţelegem, că, aşa, pe vorbe şi strategic Rusia de multă vreme are, mai bine de 10 ani, 12 ani, de când a identificat NATO şi Occidentul în general ca fiind inamicul ei principal.
Ei bine, milităreşte vorbind, ca putere de luptă pe care o poate ridica NATO în caz de agresiune de orice fel, deci nu invazie şi alte tipuri de agresiune sunt suficiente. Toate calculele duc spre acolo că în momentul de faţă ce forţe are NATO în ţările din prima linie, ca să spun aşa, faţă de poziţia Rusiei sunt forţe suficiente pentru a putea să rezolve cu succes absolut orice problemă de ordin militar. Sigur, sunt forţe, categoric, forţe de apărare, adică nu avem capacităţi ofensive, să mergem să cucerim Moscova de exemplu, dar pentru apărarea, cum au zis la un moment dat politicienii din NATO, fiecărui metru pătrat de teritoriu aliat, pentru asta forţele sunt suficiente.
Radu Dobrițoiu: Să luăm exemplul României: avem un grup de luptă condus de Franţa. Vă rog să dezvoltăm un pic această idee, România fiind un bastion important pe flancul de est al NATO. Domnule Hari Bucur:
Hari Bucur-Marcu: Da, da, sigur, noi avem capacitatea de a ne apăra numai în concert cu celelalte naţiuni din NATO, adică noi nu avem în momentul de faţă o armată cum era pe vremea lui Ceauşescu, de sute de mii de oameni, care pretindea că ar fi fost suficientă pentru a ne apăra din orice direcţie şi împotriva oricărui inamic. Cam asta era sloganul pe vremea aceea. În momentul de faţă, noi avem o armată calibrată pentru ca, împreună cu alte forţe din NATO, să putem să ne apărăm ţara, şi nu numai să o apărăm teritorial, adică să nu intre peste noi vreun inamic, ci să o apărăm împotriva oricăror ameninţări de natură militară, din aer, din cosmos, cibernetice, foarte importante sau pe mare, deci nu numai pe uscat. Ei, pentru asemenea lucru, sigur, în momentul de faţă, faţă de care ar fi ameninţările de natură militară, calculele arată că ce forţe sunt în România în momentul de faţă, inclusiv cele care ar putea să vină în timp scurt, că şi asta contează, nu numai cele care sunt permanent prezente pe teritoriul României, ci cele care pot să vină la interval de ore sau de zile la un loc, toate acestea sunt suficiente pentru… Avem în faza de finalizare, de confirmare un comandament de corp armată la Sibiu, al NATO, care e multinaţional. Asta va conduce operaţia mai multor divizii, cel puţin două, ceea ce ne arată că prezenţa lor pe teritoriul României este foarte importantă pentru a-i familiariza pe militarii străini cu ceea ce se întâmplă la noi şi cu civilizaţia noastră, şi cu relieful, cu geografia şi cu istoria şi cu tot ce contează, pentru ca să ştie ce apără ei dacă vin să lupte la noi.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, NATO şi membrii săi de pe flancul estic trebuie să identifice ce măsuri trebuie să adopte astfel încât să poată pune la punct capacităţile necesare pentru a descuraja eficient ameninţările Rusiei. Generează războiul din Ucraina timpul necesar flancului de est al NATO pentru ca aceste naţiuni să-şi consolideze apărarea, astfel încât să descurajeze pe termen mediu şi lung ambiţiile geopolitice ale Rusiei?
Gabriel Toma: Într-adevăr! Ştiu că se spunea că domnule, cea mai bună apărare e atacul, dar acum, prin natura sa, Alianţa Nord Atlantică nu este o structură ofensivă, e o structură defensivă, de apărare. Ori, din acest punct de vedere, alianţa, în această situaţie, pe care o trăim acum, se concretizează acţiunile acesteia pe descurajare. De aceea, flancul estic despre care vorbim astăzi al NATO, practic, sunt cele vreo opt state care sunt în flancul estic al NATO: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia fiind cea mai dotată, cea mai puternică dintre ele, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria.
Ei, acestea, fiecare dintre ele luate aşa n-ar reprezenta un adversar deosebit de puternic pentru Rusia, dar faptul că acestea fac parte din alianţă, din NATO e clar că pun probleme colosale Rusiei şi o împiedică, prin măsurile pe care le ia Alianţa, aceea de descurajare, să continue ofensiva în eventualitatea unui succes în Ucraina, pentru că opţiunea Occidentului aici, în est, este, şi vizavi de războiul ăsta din Ucraina, este să sprijine Ucraina, deoarece costurile ar fi mult prea mari dacă Rusia ar câştiga în Ucraina. Putin vă daţi seama că ar prinde curaj şi mai mult şi ar continua ofensiva în ţările NATO. Ori să ştie toată lumea că NATO e mult mai puternic decât Rusia, numai economia e de vreo 25 de ori mai mare decât cea a Rusiei şi ar genera aici un conflict mult prea dezastros, poate ajungând chiar la un război nuclear. În ceea ce priveşte România, în contextul acestui flanc NATO, e foarte clar că aliaţii, aliaţii NATO, în special ţările acestea din flancul estic, se tem de faptul că Rusia va testa articolul 5 al Alianţei în următorii ani, nu acum imediat, probabil. Pentru intervenţia trupelor NATO aici şi a capabilităţilor acestora, în România în timp scurt, apreciem noi, 48-72 de ore, ne confruntăm cu câteva probleme, între care ştim foarte bine că o problemă importantă, dificilă, e aia de deplasare, infrastructura. Ar însemna, printre altele, să apărăm, toată lumea ştie, poarta Focşanilor, e punctul ăla critic, adică fâşia aia critică pe unde am fi vulnerabili sau cel puţin, din ce am studiat, din academiile noastre, e direcţia aceea de ofensivă istorică…
Radu Dobrițoiu: Focşani-Nămoloasa-Galaţi…
Gabriel Toma: Focşani-Nămoloasa-Galaţi, aliniamentul ăla studiat în academiile militare, dar şi litoralul românesc. Ori, intervenţia NATO cu trupe e, după toate planurile, câte ştim şi noi, în vreo 48-72 de ore. Ar mai însemna ce? O mobilizare a vreo 60.000 până la 100.000 de soldaţi, resurse, echipamente, muniţie, carburaţi, lubrifinanţi şi aşa mai departe. Punctul slab în ceea ce priveşte toată chestiunea asta cred că este îngreunarea manevrelor şi afluirea forţelor NATO către acest aliniament. Ştiţi că amintea domnul Hari Bucur despre comandamentele care deja funcţionează, sunt integrate aici. La noi e vorba de, aşa cum spunea, de comandamentul corpului de armată multinaţional de la Sibiu, de divizia… comandamentul de divizie multinaţională de la Bucureşti, brigada multinaţională la Craiova. Ei, mai există acea unitate de integrare de la Bucureşti pentru trupele aliate care urmează într-un eventual conflict să vină în România. Ori, şi prezenţa trupelor străine, în special trupele americane la Kogălniceanu, la Cincu şi în celelalte baze militare, înseamnă descurajare pentru adversarii noştri, ai NATO. Ori, prezenţa lor aici nu poate decât să ne genereze o stare de siguranţă. Nu îşi permite nimeni să atace o ţară unde sunt atâţia militari NATO, atâţia militari americani, iar, pe de altă parte, şi ţările de unde provin, ţările NATO de unde provin aceşti militari nu vor sta cu mâinile în sân să nu intervină şi să rezolve problema, mai ales în contextul tratatului şi în special al articolului 5.
Radu Dobrițoiu: ”Nu s-a văzut în sud-estul Europei” – era un termen de comparaţie folosit în România până în anii ’90 ai secolului trecut. Din punct de vedere militar, comparaţia devine actuală pentru ţara noastră. România va avea cea mai mare bază militară de pe flancul de est al NATO, la Mihail Kogălniceanu, construită permanent din 2010.
Radu Tudor, analist militar:
Radu Tudor: Pe malul Mării Negre, la Mihail Kogălniceanu, între trei şi patru mii de militari americani au o prezenţă pe bază rotaţională, din şase în şase luni, în aşa fel încât să avem o descurajare permanentă, care vine din partea celui mai important aliat din NATO, cele mai puternice armate a lumii, cea americană. Şi acolo se investesc foarte mulţi bani, bani care vin de la Pentagon. Aşadar, bani americani se investesc bani din fondurile NATO şi, nu în ultimul rând, bani pe exerciţiul multianual românesc, în aşa fel încât infrastructura de acolo, elementele de pregătire militară pentru elicoptere, pentru sistemele de artilerie, pentru sistemele de apărare antiaeriană, tot ceea ce presupune un mesaj foarte clar de apărare şi descurajare, acolo va fi prezent şi baza de la Mihail Kogălniceanu va deveni foarte probabil cea mai performantă de pe flancul de est al NATO.
Ea reprezintă în egală măsură un avanpost foarte serios pentru a putea observa, pentru a putea supraveghea orice fel de intenţie agresivă a Rusiei în bazinul Mării Negre. De acolo se vor putea monitoriza, împreună cu colegii de la Baza aeriană de la Borcea, prin serviciul de poliţie aeriană, împreună cu aeronavele fără pilot, cu dronele, un sistem foarte bine pus la punct de supraveghere 24 din 24 a mişcărilor militare agresive ale Rusiei, care nu trebuie să depăşească o anumită linie roşie, care nu trebuie să aibă niciun fel de comportament impredictibil, ca noi să fim surprinşi, în aşa fel încât tot ceea ce se petrece la Kogălniceanu, o investiţie, atenţie, de peste două miliarde de dolari pe un plan de 10 ani de zile, să reprezinte cel mai serios element de apărare a României, împreună cu restul unităţilor militare care se modernizează şi beneficiază în continuare de sute de milioane de dolari din partea Pentagonului.
Dacă cineva îşi aduce aminte cum arăta baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu în anii ’90, cu avioane MIG-29 părăsite undeva în afara pistei, cu avioane MIG-21 Lancer, cu elicoptere româneşti un pic mai vechi, ei bine, acum sunt acolo elicoptere Black Hawk, sunt mii de militari care se antrenează 24 din 24, sunt sisteme de artilerie, totul reprezintă o unitate, aş spune, de urgenţe militare, care asigură apărarea eficientă a României şi a flancului de est al NATO.
Radu Dobrițoiu: Hari Bucur Marcu, flancul de est al NATO ce importanţă are şi va avea baza de la Mihail Kogănliceanu, gândindu-ne, bineînţeles, şi la relevanţa Mării Negre pentru Alianţă?
Hari Bucur Marcu: În războiul modern, prezenţa geografică în proximitatea locului în care ar putea să se întâmple o operaţie militară nu mai este aşa de importantă, dar ea totuşi îşi păstrează câteva semnificaţii. Una este legată de faptul că o asemenea bază poate oricând să primească de trei, patru, cinci, şase, de zece ori mai mulţi militari decât are în mod normal, adică în permanenţă acolo. Pe urmă de la ea, asta are o pistă de decolare-aterizare care poate să fie folosită pentru a lansa misiuni aeriene pe tot bazinul Mării Negre, adică fără niciun fel de îndoială. Dar în acelaşi timp este şi un prilej ca aviatorii, mai ales ai ţărilor membre NATO, să se obişnuiască cu tipul de pistă pe care o au la Kogălniceanu, traiectele de zbor ş.a.m.d., ceea ce înseamnă că această bază militară va fi foarte activă, chiar dacă nu va fi populată cu zeci de mii de militari decât într-un caz extrem de agresiune iminentă, dar altfel ea va fi oricum foarte activă din punct de vedere aerian cu tot felul de aeronave din acestea NATO care se deservesc în /…/, se numeşte sistemul astfel încât cei de la sol să poată să deservească nu numai aronavele care sunt în compunerea curselor aeriene române, dar şi alte aeronave din alte state membre NATO, pe care noi nu le avem. Deci, toate astea la un loc fac din Mihail Kogălniceanu, bineînţeles, un punct de sprijin sau un punct, de acesta de siguranţă maximă pentru întreg flancul esti, ca să spun aşa.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, se insistă foarte mult pe experienţa acumulată de trupele româneşti în teatrele de operaţii din Kosovo, Afganistan şi Irak. Timpul trece şi această experienţă se pierde prin trecerea în rezervă a militarilor care au participat la aceste misiuni. Într-o decadă vom rămâne cu amintirea misiunilor, cu rezervişti şi cu lecţiile învăţate în aceste misiuni. Praful se va aşterne pe echipamentele militarilor antrenaţi în Afganistan şi Irak. Între timp, Rusia acumulează o mare experienţă în conducerea războiului. Apelez la dumneavoastră, aţi fost comandant în Afganistan şi Irak. Conflictul din Ucraina a demonstrat că războiul clasic este de mare actualitate. Devine România vulnerabilă fără experienţa acumulată în teatrele de luptă?
Gabriel Toma: Aşa este, contează foarte mult experienţa în teatrele de operaţii. Nu poţi să compari un veteran de război cu un veteran în teatrele de operaţii, cu un militar rezervist, un militar care nu a participat pe viu, ca să spun aşa, într-o confruntare. Însă vreau să vă spun că ştiţi foarte bine că am fost împreună de multe ori prin teatrele astea, prin Afganistan, prin Irak şi aţi fost cu noi. La un moment dat, unităţile noastre, batalioanele, care au făcut rotaţie acolo, în teatrele de operaţii din Orient, capătaseră o experienţă foarte bună de luptă şi /…/ atunci când trebuiau introduse unităţile în teatru, reintroduse în teatru, nu trebuia să depui efort atât de mare ca pentru o unitate de instruire, mă refer, un efort pentru o unitate care n-a mai fost niciodată, că oamenii deja cunoşteau, erau familiarizaţi. Ei, vreau să vă spun că eu sunt convins că pe parcursul timpului, acele lecţii învăţate despre care dumneavoastră făceaţi amintire, au fost valorificate şi ele, au fost puse în programele de învăţământ şi de instrucţie şi noii militari care fac acum parte din aceste structuri s-au familiarizat şi se instruiesc. Pe de altă parte, într-adevăr, e ca şi cum o echipă de fotbal care joacă în Cupa UEFA sau în Premier League şi are meciurile în picioare, cum se spune, nu o poţi compara cu o echipă de fotbal care nu s-a confruntat în meciuri directe cu echipe mari. Eu sunt convins că Statul Major al Apărării ştie despre chestiunile astea şi prin exerciţiile acestea multinaţionale, care vedeţi că sunt permanente în cadrul Alianţei şi la nivel din ce în ce mai mare, la nivel operativ, la nivel strategic, chiar pe mare, în aer şi uscat, tocmai aceste lucruri se urmăresc ca aceste capabilităţi, aceste proceduri tehnice să fie însuşite, menţinute şi să se facă performanţă în domeniul ăsta. Pe de altă parte, comandamentele se instruiesc şi ştiind foarte bine, în asemenea context multinaţional. Stau şi mă gândesc, uneori, ştiţi că în comandamente se face acea planificare a conducerii operaţiei. Sunt grupuri de lucru care conduc operaţiile în curs de desfăşurare, grupuri de lucru care se ocupă cu planificarea operaţiilor imediate şi altele care se ocupă de operaţii viitoare. Ori, aş vrea să văd, pentru că războiul ca fenomen: el apare, se dezvoltă, distruge şi până la urmă se încheie confruntarea. Ei, aş vrea să văd un grup din ăsta de lucru care în orice moment al confruntării să stabilească, să identifice şi soluţii de pace. Da. Sunt multe de spus în legătură cu instruirea acestor militari. Sunt convins că prin achiziţiile pe care le facem şi prin planurile de instrucţie suntem pe un drum bun.
Radu Dobrițoiu: Este important să completăm această experienţă a militarilor români dobândită în teatrele de operaţii, cu exerciţiile multinaţionale, cu exerciţiile NATO, participând, astfel, la aplicaţii militare extrem de importante pentru menţinerea pregătirii militarilor români.
Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. Titlul ediției ”Securitatea și stabilitatea Flancului estic al NATO”.
Invitaţii emisiunii au fost comandorul în rezervă Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare și colonelul în rezervă Gabriel Toma, fost șef de stat major al Comandamentului multinațional NATO al Diviziei de Sud-Est, fost comandant al celebrului Batalion 26 Infanterie, ”Scorpionii roșii”.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
