
Grupul European de Comandă se străduiește să furnizeze ucrainenilor toate echipamentele de care au nevoie pentru a se apăra de invazia Rusiei. Un efort permanent, cu un flux zilnic de transporturi cu materiale și tehnică de luptă.
Ucrainenii au dovedit deja că luptă cu curaj în războiul patriotic împotriva forțelor rusești dar pentru a rezista au nevoie de tehnică și echipamente militare. Forțele ucrainene au nevoie de capacități militare eficiente, furnizate în timp util, pentru a-și apăra poporul. Aceasta este misiunea Celulei Internaționale de Coordonare a Donatorilor din Comandamentul European al Statelor Unite ale Americii. Structura coordonează eforturile națiunilor donatoare din întreaga lume pentru a transfera Ucrainei capacitățile militare de care are nevoie.
În primele zile ale invaziei ruse, echipe separate britanice și americane executau aceeași misiune. Oficialii au combinat echipele și, în timp ce membrii serviciului britanic și american predomină, s-au adăugat celulei reprezentanți din mai multe țări, inclusiv ucraineni.
Misiunile celulei au evoluat. Când Rusia a amenințat pentru prima dată Ucraina, a fost un sistem „push” – ceea ce înseamnă că națiunile donatoare împingeau în țară, cât mai repede posibil, sisteme de luptă împotriva blindatelor și antiaeriene precum rachetele Javelin și Stinger și muniția pentru arme de calibru mic. Aceasta a evoluat într-un sistem „pull”, în care Ucraina este capabilă să solicite echipamentele militare de care are nevoie pentru a lupta împotriva amenințării ruse.
Luptele care se duc în prezent în Donbas sunt fundamental diferite de confruntările care au avut loc în jurul Kievului în martie și aprilie. Oficialii americani au spus atunci, în repetate rânduri, că pentru a-i îndepărta pe ruși de Kiev Ucraina are nevoie de sisteme de luptă antiblindate și antiaeriene. În Donbas luptele se bazează pe artilerie ceea ce necesită echipamente diferite.
Colectarea capacităților este o altă provocare pe care militarii care fac parte din celulă trebuie să o depășească. Țările donatoare pot oferi modele ale aceluiași sistem, dar versiunile pot fi diferite. Spre exemplu, se poate obține un tun dintr-o țară donatoare, militarii îl vor potrivi pe un șasiu dintr-o altă țară și muniția dintr-o a treia. O a patra sau a cincea țară donatoare poate asigura transportul pentru sistem. Ideea este de a furniza echipamentul armatei ucrainene cât mai repede posibil.
Există și alte obstacole care trebuie depășite. Manualele și specificațiile de întreținere trebuie traduse din diferite limbi în ucraineană. Există multe trasee în sistemul de transport și multe modalități de transport.
Există limite impuse pentru armele și munițiile din era sovietică pe care soldații ucraineni le folosesc și, în paralel, aceștia fac tranziția la sisteme de arme mai noi, compatibile cu NATO. Aceasta implică instruire, iar celula coordonează și eforturile de pregătire în Occident pentru soldații ucraineni.
Foto copertă: defense.gov