
De ce să mergem în pierdere? Nu ne-a obligat nimeni să acceptăm asta. Putem pierde o șansă de revigorare a industriei naționale de apărare.
Sumele din programul SAFE: bani (mulți) împrumutați de țara noastră pentru înzestrare militară care vor fi returnați din ”buzunarul” românilor după 2030! Adică nu vă gândiți că primim aceste sume uriașe ca ”susținere” nerambursabilă. Acești bani vot fi returnați de noi, de actuala generație tânără, de firmele care plătesc taxe, din impozitele pe care le vor plăti toți românii după 2030. Practic ne angajează financiar pe toți românii!
În mod normal și firesc, aceste fonduri ar fi trebuit să fie utilizate eficient de România cu achiziții externe care să includă ”programe offset”, mai exact un echilibru între sumele investite în achiziții externe care, într-un procent important, să se întoarcă în investiții directe în industria românească. Sau, din aceste fonduri, să se investească direct în actualele capacități funcționale ale industriei românești de apărare sau în cele ale companiilor românești private. Înființarea de noi capacități de producție, locuri de muncă, cu generarea de plus-valoare pentru industria din România. Și de ce nu, pentru a construi capacități industriale militare care să susțină reziliența națională de apărare și eventuale exporturi de produse, echipamente și tehnologii militare.
De ce nu am putea folosi aceste fonduri pentru a ”reinventa” industria națională de apărare care înainte de anii 90 avea o piață de desfacere și vânzări? De ce să nu producem noi – așa cum face Polonia – tehnică militară? Echipamente militare pe care să le revindem aliaților și partenerilor? Echipamente care să ne asigure independența industriei de apărare, fără a fi dependenți de echipamente din alte țări? Un dicton pe care îl citez din Sun Tzu: ”focul de acasă nu se stinge cu apa adusă de la distanță”! Să luăm exemplu Ucrainei care are în prezent una dintre cele mai importante industrii de apărare: de la muniții la drone realizate autohton.
România va folosi aproape 17 miliarde de euro pentru modernizarea unor obiective militare, cumpărarea unor echipamente și pentru construcția a peste 200 de kilometri de autostradă.
Nu am regăsit absolut nimic în cheltuirea fondurilor SAFE pentru proiecte de ”mobilitate militară”: căi ferate, poduri, porturi, drumuri și șosele strategice.
SAFE (Security Action For Europe) este un program de credite al UE cu buget total de 150 de miliarde de euro, gândit de Uniunea Europeană pentru a întări industria de apărare europeană și ca sistemul de apărare european să fie mai solid, în termen scurt, până în 2030.
SAFE oferă împrumuturi cu maturitate maximă de 45 de ani și o perioadă de grație de 10 ani. În funcție de opțiunea statului, poate fi acordată și o prefinanțare de 15% din împrumut.
Din păcate Guvernul României nu a elaborat un curs de acțiune pentru a folosi în mod eficient cele aproape 17 miliarde de euro pentru ca acești bani să fie utilizați cu scopul de a înzestra Armata României astfel încât aceste sume să fie integrate printr-o strategie de win-win, de câștig reciproc: echipamente cumpărate din alte țări dar cu investiții în industria națională de apărare. Este vorba de Legislația Offset. Din ce am aflat până acum câștigă în proporție de 90% doar cei care ne vând echipamente militare.
70% din cele aproape 17 miliarde se vor duce la Rheinmetal. De exemplu se susține că Automecanica SRL va gestiona achiziția de transportoare blindate Linx (Rheinmetal). Probabil că se vor ocupa românii de vopsit turele și vopsit emblema Armatei României. Că alte capacități nu vor avea pentru că nu se face transfer de tehnologie militară. Concret: industria de apărare din România nu prea are de câștigat din acest contract, nu se precizează dimensiunea offset. Un contract de miliarde de euro care nu este prezentat transparent cu sume și obligații.
Potrivit legislației în vigoare cel puțin 80% ar trebui să reprezinte transfer de tehnologie și producție locală (recte România)!
Și nu mă opresc aici cu ”socoteala” pentru fondurile SAFE împrumutate de România. Deci APROAPE 17 miliarde de euro din banii românilor!
Din toate achizițiile prezentate prin SAFE nu am regăsit clar beneficiile pe care le va avea industria din România. Iar toți analiștii și specialiștii militari susțin că din aproape 17 miliarde de euro (ÎMPRUMUTAȚI) doar 10 la sută se regăsesc în programe offset care să întoarcă, să aducă bani în industria din România!
Suma asta ar fi trebuit să asigure locuri de muncă în România, să asigure o independență pe producții militare în țara noastră!
Legislația offset în România (OUG 189/2002, actualizată/completată de OUG 124/2023) obligă firmele străine care vând echipamente militare/de securitate statului (peste un prag valoric) să deruleze operațiuni compensatorii în economia românească.
Acestea vizează transferul de tehnologie, producția locală și implicarea industriei naționale, de obicei într-un procent de 80% din valoarea contractului.
Principalele aspecte ale legii offset:
Scop: Relansarea industriei de apărare și securitate, îmbunătățirea balanței comerciale și obținerea de tehnologie modernă.
Obiectul Obligației: Contractantul extern se angajează la operațiuni compensatorii (offset) egale cu o proporție din valoarea contractului de achiziție.
Tipuri de Offset:
Direct (Offset direct): Implicarea agenților economici români în producerea echipamentelor achiziționate, prestarea de servicii de mentenanță sau transfer de tehnologie.
Indirect (Offset indirect): Investiții sau achiziții din industria românească nelegate direct de echipamentul militar cumpărat.
Instituția responsabilă: Oficiul de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială (OCATS).
ÎNTREBARE: aceste achiziții prin SAFE au aprobarea/avizul OCATS? Sau sunt achiziții făcute pe dialoguri/înțelegeri directe?
