
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (9 martie, ora 21:04) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Radu Dobrițoiu: Bun găsit. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat în această săptămână că ipotetica capturare a zonei Bahmut va oferi forţelor ruse un drum deschis către Kramatorsk, Sloviansk şi alte aşezări critice din oblastul Doneţk. Iar după o eventuală capturare a localităţii Bahmut, forţele Rusiei ar trebui să aleagă între două linii de ofensivă divergente.
Forţele ruse ar putea încerca să avanseze spre vest, spre Kostiantinivka, sau ar putea avansa spre nord-vest, spre zona Kramatorsk, din nord-vestul oblastului Doneţk. În plus, unităţile ruse probabil că nu dispun de forţele mecanizate necesare pentru a avansa dincolo de Bahmut, iar detaşamentele tactice de asalt, utilizate în atacurile de la Bahmut, sunt probabil în imposibilitatea de a conduce un război de manevră, menţionează o analiză a Institutului pentru Studiul Războiului. Progresele recente ale Rusiei în zonele urbane ale localităţii Bahmut demonstrează că forţele ruse pot asigura câştiguri tactice limitate prin atacuri frontale conduse de infanterie. Dar bătălia pentru Bahmut continuă…
Între timp, Occidentul susţine Kievul cu tehnică de luptă, cu pregătirea apărătorilor ucraineni, cu informaţii necesare desfăşurării acţiunilor militare. Pentru prima dată, Statele Unite a oferit Ucrainei vehicule blindate cu tehnologie pentru lansarea de poduri peste cursuri de apă. Aceste vehicule sunt proiectate să însoţească coloanele blindate şi să le ofere capacitatea de a traversa nu doar râuri, ci şi şanţuri de apărare cu dimensiuni foarte mari, construite pentru a opri avansul tehnicii de luptă şi a infanteriei. Inventarul include muniţii de demolare şi echipamente pentru păşirea obstacolelor.
Discutăm în această seară, la Euroatlantica, despre sprijinul constant al Occidentului pentru Kiev. Invitaţii ediţiei sunt George Scutaru, director general New Strategy Center, şi generalul de brigadă în rezervă, profesor universitar Stan Petrescu. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ”Consecvenţa Occidentului – continuă sprijinirea Ucrainei”.
Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătură prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule George Scutaru!
George Scutaru: Bună seara! Vă salut, domnule Dobriţoiu, vă salut, domnule general şi îi salut pe toţi ascultătorii dvs…
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Stan Petrescu!
Stan Petrescu: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Bună seara, domnule Scutaru! Şi la fel, stimă pentru radioascultătorii dvs…
Radu Dobrițoiu: Domnilor, mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule George Scutaru, am intrat în cel de al doilea an de război în Ucraina. Din perspectiva istoriei, este o perioadă scurtă de timp, dar cu impact important pentru viitor. Conflictul din ţara vecină a influenţat şi consolidarea NATO, a Occidentului, conturând totodată două tabere, cea a lumii libere şi cea a sistemelor totalitare. În acest context, cât de importantă este consecvenţa Occidentului pentru menţinerea suveranităţii Ucrainei?
George Scutaru: Războiul din Ucraina nu este doar un război, aşa cum aţi subliniat dvs., între două state, un stat agresor, Federaţia Rusă, respectiv un stat care este obiectul acestei agresiuni, este un război în primul rând pe două sisteme de valori. Şi să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă rezistenţa ucraineană ar fi fost înfrântă la scurt timp după invazie, după ziua de 24 februarie. Probabil că astăzi am fi avut trupele ruse la gurile Dunării şi pe Prut. Deci faptul că Ucraina este ajutată de Occident nu înseamnă doar intenţia de a salva Ucraina şi de a menţine acest stat liber şi independent, în acelaşi timp şi foarte important şi pentru România, este un sprijin şi pentru Republica Moldova, pentru ca acest stat să rămână la fel, un stat independent. De asemenea, este o luptă împotriva autocraţiei. De ceea ce se întâmplă Ucraina astăzi depinde în bună măsură şi viitorul comportament al Chinei faţă de Taiwan, de asemenea, depinde modul în care alte state paria, precum Iranul sau Coreea de Nord, se vor comporta pe mai departe. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că, aşa cum am văzut descrierea dvs. despre situaţia în aceste zile de la Bahmut, şi într-adevăr, din fericire, şi este foarte bine că pentru Rusia situaţia nu arată foarte bine, dar nu trebuie să îi subestimăm, şi nu mă refer la capacitatea lor militară, ci mai ales la capacitatea lor subversivă de a acţiona cu instrumente hibride, în primul rând dezinformare, folosirea energiei ca un instrument de presiune politică, folosirea unor agenţi de influenţă.
În acest moment şi, o să vedem, am trecut cu bine iarna, ne-a ajutat şi o vreme mai blândă, dar lunile care vor urma sunt foarte importante, pentru că orice diminuare a sprijinului pentru Ucraina va însemna o şansă în plus pentru ca Rusia să-şi ducă mai departe atacul. Ucraina şi-a consolidat forţele de apărare. Modul în care ucrainenii se luptă este absolut admirabil, dar trebuie să fim conştienţi că, în absenţa unui ajutor constant şi poate din ce în ce mai consistent al Occidentului, Ucraina nu va putea rezista.
Discutăm astăzi de un consum uriaş de muniţie, sunt zeci de mii de lovituri de tun pe care ambii beligeranţi le folosesc în fiecare zi; discutăm de o folosire intensă a dronelor, spre exemplu – este una din lecţiile învăţate de până acum din acest război. Toate aceste lucruri pun o presiune fantastică asupra industriei de apărare din statele occidentale, care trebuie să-şi regăsească un nou suflu şi un nou ritm de producţie. Şi pe de altă parte trebuie să ne gândim că vorbim de sprijinul opiniei publice, care este foarte important, vorbim de diverse momente electorale care au loc anul acesta, dar mai ales anul viitor – cele mai importante alegeri sunt în Statele Unite, dar vor fi alegeri şi în România, sunt alegeri anul acesta şi în Polonia, de aceea este foarte important ca opinia publică să înţeleagă că nu este vorba doar de o luptă a ucrainenilor, şi aici mă refer la români. Într-adevăr, putem spune că au existat dispute, putem spune că există chiar şi acum asperităţi şi probleme în dialogul dintre noi şi Ucraina, dar trebuie să înţelegem că Ucraina trebuie ajutată, că este mai bine pentru România ca între noi şi Rusia să existe Ucraina, decât să-i avem, Doamne fereşte, pe ruşi la gurile Dunării sau pe Prut. De aceea, România trebuie să ajute, trebuie să manifeste solidaritatea şi atât cât putem noi să facem, şi facem, Ucraina să fie ajutată din partea României şi din partea celorlalte state care formează lumea democratică.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Stan Petrescu, războiul din Ucraina a scos în evidenţă că, în secolul XXI, conflictele contemporane păstrează în cea mai mare parte tacticile, armele utilizate în ultima conflagraţie mondială, bineînţeles, modernizate şi tehnologizate. Poate rezista Ucraina fără sprijinul Occidentului şi, iată, fără furnizarea nu doar de tehnică de luptă ci, mai ales, în ultima perioadă, de muniţii?
Stan Petrescu: Da, asistăm în acest conflict slavo-slav, cum îi spun eu, /…/ la tactici uşor asemănătoare în faza de debut a ocupaţiei ruse /…/ a apărări i ucrainene. Sigur este o împletitură între un război masificat, dacă ţinem cont de forţele împinse la linia de contact de către Federaţia Rusă de ordinul a sutelor de mii, aşa au luptat armatele ruseşti în Al Doilea RzboiMondial masificate, în timp ce în partea cealaltă apar normele inteligente, tehnologie foarte înaltă, tactici diferite. Sigur că în această confruntare asistăm doar la punerea în /…/ a unor comunităţi de infanterie terestre, însoţite de subunităţi de artilerie şi rachete de o parte şi de alta, adică de o categorie de top de armate /…/ în coloratură a unei componente de lovire pe verticală, însă foarte puţin. Celelalte categorii puternice ale forţelor armate nu au apărut, mă refer la aviaţia tactică şi strategică, mă refer la celelalte componente de lovire de la mare distanţă cu mici excepţii.
Este o mixtură de război tip reţea din partea Ucrainei, dacă asistăm la sistemul de intelligence foarte bine pus la punct, de a avea oglinda digitală a dispunerii posturilor inamice, în partea cealaltă doctrine vechi sovietice foarte slabe neinstruite, cu toate că sunt masificate. De aicea au fost în primele zile de război şi foarte mari pierderi.
În situaţia dată, la contacte pe o linie a frontului de aproximativ 900-1.000km, sigur că da forţele s-au concentrat pe Bahmut. Cade sau nu cade Bahmutul? Ei bine, Ucraina poate rezista în acest punct cheie dacă Bahmutul va fi menţinut în continuare de către forţele ucrainene, probabil că de aicea va debuta în două-trei luni de zile următoarea ofensivă şi contra, de fapt contraofensivă, dacă pot să reziste într-o apărare activă, ceea ce va pune în mare dificultate forţele ruseşti şi probabil că se vor fi opri la frontierele iniţiale ale Ucrainei. Dar până atunci, asistăm… este un impas, este jumate-jumate. Când să credem noi că Zelenski a intrat într-o capcană a lui Putin, când credem că Putin a intrat într-o capcană a lui Zelenski, în toată această stare de confruntare, războiul propagandistic este în toi, agenţii de influenţă îşi fac treaba în aşa fel încât nu avem o informaţie clară a planificatorilor războiului la momentul acesta. Ei bine, fără sprijin occidental în armament ofensiv, muniţie inteligentă, instalaţii de apărare antiaeriană, pentru că dacă se porneşte o contraofensivă pe o direcţie principală, fără a-şi proteja trupele şi, mai ales blindatele, cu forţe antiaeriene va fi greu să facă câteva sute de metri. Logistică puternică, pentru că logistica este ştiinţa planificării astăzi. Carburantul, muniţia, proiectilul, echipamentul, hrana trebuie să ajungă în timp rezonabil pe linia de contact. Şi aici aprovizionarea cu logistică, aprovizionarea cu muniţie, cu armament, cu hrană este foarte greoaie, pentru că se petrece sub focul inamic. Ruşii atacă acum dezlănţuit, foarte dezlănţuit, bombardează masiv puncte strategice, pun în dificultate moralul întregii ţări, pentru că lovesc în regiuni ca Harkovul, ca Odesa, în vestul Ucrainei, capitala, moare populaţie civilă. Este această stare de panică permanentă. Este o tactică mai veche a ruşilor prin a face să meargă cu tăvălugul pe spaţii largi, a distruge infrastructura, a pune populaţia în imposibilitate de a-şi ajuta trupele. Rusia bombardează instalaţii cheie în Ucraina, cu drone, cu rachete şi perturbează viaţa de zi cu zi a milioane de persoane.
Radu Dobrițoiu: Şi pentru această aprovizionare constantă, Ucraina are nevoie de Occident…
Domnule George Scutaru, în ultima lună s-au intensificat informaţiile cu privire la un eventual sprijin cu armament şi cu alte echipamente, pe care China îl poate oferi Rusiei. Apare, astfel, un nou jucător important în arena reprezentată de războiul din Ucraina. În acest context, şi dacă Beijingul va furniza arme Rusiei, cum poate reacţiona Occidentul cu consecvenţă în sprijinul Kievului?
George Scutaru: Deocamdată au fost nişte avertismente din partea americanilor care doresc să împiedice un asemenea ajutor din partea Chinei. În acest moment, avem, cu certitudine, un ajutor constant din partea Iranului. Ieri, mass-media occidentală arăta că o navă iraniană a ajuns prin Marea Caspică în Rusia, furnizând un nou lot de muniţie şi lovituri de artilerie. Dar China, cel puţin în anumite surse occidentale poate să furnizeze partea de microelectronică, cipuri care pot fi utile industriei militare ruse. Vă daţi seama că dacă într-adevăr China s-ar implica şi ar furniza armament Rusiei, lucrul acesta ar duce la o înrăutăţire a situaţiei de pe teren şi, de asemenea, cu certitudine, la o prelungire a războiului. Există… economia Chinei fiind foarte interconectată cu cea occidentală, posibilitatea unor sancţiuni care să afecteze economia Chinei ar fi un lucru de nedorit pentru Beijing. Probabil că lucrul acesta îi şi opreşte să acţioneze mai apropiat faţă de ruşi. Rămâne să vedem dacă într-adevăr va avea loc, în luna martie, o vizită la Moscova a liderului chinez, care poate ar fi dincolo de un semnal diplomatic şi /…/ unele înţelegeri, care după aceea îşi vor vedea efectele. Ceea ce trebuie să înţelegem este că în acest moment există o fereastră de oportunitate pentru Ucraina Rusia are pierderi importante în jurul Bahmutului. Sunt pierderi de partea ucraineană dar bineînţeles, pierderi mai mari suferă ruşii. Şi într-adevăr, undeva în luna iunie, ne-am putea aştepta la ofensivă, la o contraofensivă ucraineană.
Rămâne de văzut dacă ucrainenii cu ajutorul occidental, cu ajutorul tancurilor, ale altor tancuri furnizate de Franţa şi Marea Britanie vor putea să producă acea ruptură a coridorului terestru care leagă Donbas de Crimeea încercând practic să izoleze Crimeea. Din punctul meu de vedere, deşi acum luptele sunt concentrate în zona Donbasului, Crimeea este piesa de rezistenţă şi cea mai importantă atât pentru Rusia, cât şi pentru Ucraina. Rusia va dori să o păstreze Crimeea cu orice preţ, iar o cădere a Crimeei va avea un efect politic devastator pentru Putin. Pe de altă parte, Ucraina trebuie să elibereze Crimeea, fiindcă atâta timp cât Crimeea se va afla sub ocupaţie rusească, oricând ea poate să fie o platformă de atac împotriva Ucrainei şi mai ales împotriva Odesei, practic un pericol pentru accesul Ucrainei la Marea Neagră.
Să fim conştienţi că obiectivul politic al Rusiei rămâne de a distruge Ucraina. Şi cel mai important, din punct de vedere economic, este să-i taie accesul la Marea Neagră. Din aceste considerente, a elibera Crimeea este cel mai important obiectiv pentru Ucraina şi vreau să spun că este şi în interesul României, în acest moment de facto, nu de iure, fiindcă noi nu recunoaştem anexarea Crimeei, dar de facto România se învecinează prin zona sa economică exclusivă cu zona economică exclusivă a Federaţiei Rusă. Odată Crimeea eliberată de ucraineni, practic am reveni la situaţia de dinainte de 2014, când ne-am învecina doar cu Ucraina, în această parte şi, practic, nu am mai avea pericolul, să spunem, inclusiv a unor acţiuni hibride din partea Federaţiei Ruse împotriva structurii critice energetice în zona economică exclusivă a României.
Radu Dobrițoiu: Domnule George Scutaru, revenind la un eventual sprijin pe care China l-ar putea acorda Rusiei, cât de importanţi sunt semiconductorii Chinei pentru industria rusă de apărare?
George Scutaru: Nu e vorba doar de semiconductorii Chinei. În acest moment, Rusia a reuşit, prin canale paralele, puse la punct de către serviciile de informaţii, să importe, prin diverse state, tehnologie cu dublă utilizare, astfel încât să-şi poată, în primul rând, să construiască mai departe rachetele cu care vedem că loveşte infrastructura critică, mai ales cea energetică ucraineană. Pentru Rusia este vital să aibă acces la asemenea tehnologie, astfel încât să poată să-şi alimenteze industria de apărare. China este un canal, dar mai sunt şi alte state. Vă dau un exemplu fiindcă, practic, tehnologia de acum, nişte obiecte de uz casnic pe care le demontezi, pot să foloseşti anumite componente, inclusiv pentru industria militară şi, în Armenia, Kazahstan, au crescut importurile de aproape două ori din Uniunea Europeană pentru asemenea obiecte de uz casnic care, după aceea, sunt exportate în Federaţia Rusă. Deci, din punct de vedere statistic, lucrurile sunt foarte clare. De asemenea, sunt state din Golf care furnizează Rusiei asemenea tehnologie cu dublă utilizare şi nu degeaba, de exemplu, în Emiratele Arabe Unite, zilele trecute, au fost veniţi şi responsabili europeni şi responsabili americani, care se ocupă de respectarea sancţiunilor pentru a discuta cu autorităţile din această ţară o mai bună respectare a embargoului. E adevărat, sunt ţări care nu şi-au asumat embargoul, nici… şi sancţiunile, şi aici vă dau exemplul Turciei care, deşi e stat NATO, are o politică specială în ceea ce priveşte respectarea sancţiunilor şi care nu aplică aceste sancţiuni faţă de Rusia.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Petrescu, cum va gestiona Rusia pe termen lung, din punct de vedere militar, invadarea Ucrainei, în condiţiile în care sprijinul Occidentului, inclusiv cu armament greu, va continua?
Stan Petrescu: Forţele ruse probabil că nu dispun deocamdată de forţe mecanizate necesare moderne pentru a avansa dincolo de Bahmut. Iată, suntem în a 379-a zi sau a 380-a zi şi încă bat pasul pe loc, deoarece folosesc tctici învechite, pe fondul unei forţe neintruite suficient, cu excepţia acelor subunităţi Wagner /…/, care constituie, să spunem aşa, direcţia principală de ofensivă, în ciuda faptului că au apărut divergenţe între conducerea politică şi aceştia /…/. Ei folosesc nişte detaşamente de asalt tactice, utilizate acum împotriva Bahmutului, ele sunt incapabile să conducă un război de manevră, un război manevrier care presupune unităţi /…/ tactice, înzestrate cu blindate, înzestrate cu o forţă, cu categorii de armamente de foc foarte puternice, pregătite să producă rupturi. Or, în situaţia dată, luptând cu asemenea detaşamente de atac, nu preconizează un succes. Şi de aceea s-a ajuns la acest Bahmut, ocupat jumătate pe jumătate. E adevărat că sunt nişte progrese recente ale Rusiei în anumite zone urbane, demonstrând că pot să-şi asigure şi ei, cum spunem noi, militarii, nişte câştiguri tactice, dar limitate, nu pe direcţii, în aşa fel încât acel cleşte cu care se laudă ruşii să strângă orice posibilitate de retragere, chiar calculată, a forţelor ucrainiene. Forţele ruse nu dispun, cum am spus, de trupe mecanizate foarte moderne. Aceste detaşamente de atac nu vor reuşi să atingă scopurile propuse de a ocupa cât mai rapid acest oraş, care este strategic, deschizand două căi de manevră pe cele două autostrăzi, /…/ Kramatorsk. Asta este în ochii planificatorilor ruşi.
Radu Dobrițoiu: Am înţeles… Domnule George Scutaru, la Conferinţa de securitate de la München, New Strategy Center a condus o dezbatere despre Marea Neagră şi provocările cu care se confruntă ţările acestei regiuni. Care au fost opiniile exprimate în legătură cu implicarea Occidentului, a NATO pentru menţinerea securităţii în Marea Neagră, dominată de navele de luptă ale Rusiei?
George Scutaru: Noi ne confruntăm cu situaţia în care, în momentul de faţă, strâmtorile sunt închise şi de la începerea invaziei Rusiei în Ucraina, nici o navă NATO nu a mai intrat în Marea Neagră. Din această cauză, practic, în acest moment, România trebuie să asigure securitatea litoralului cu propriile tale forţe navale. Ne mai confruntăm şi cu pericolul minelor, care este un pericol, într-adevăr, foarte important.
Asigurarea culoarului de transport dintre Odesa şi Istanbul şi, de asemenea, perimetrul din faţa porturilor româneşti Sulina, Mangalia, Constanţa este foarte importantă, iar în acest moment România trebuie să descurce cu forţele sale limitate, şi asta ar fi una din lecţiile învăţate, că totuşi, în perioada următoare, noi ar trebui să modificăm legislaţia, să devenim mult mai rapizi în ceea ce înseamnă procedurile de achiziţii şi să acoperim mai ales acest deficit naval.
Încercăm să compensăm, şi asta a fost una din concluziile discuţiilor de la München, din evenimentul pe care l-am avut şi care a beneficiat de participarea unor congressmani americani, a şeful Comitetului de afaceri externe din Congres, ministrul apărării din Estonia, parlamentari ucraineni, pe flancul estic al NATO avem, din acest moment, şi este foarte bine că avem o singură viziune la Marea Baltică, la Marea Neagră şi încercăm să compensăm absenţa unor capabilităţi sau existenţa unor capabilităţi modeste în plan naval, cu sprijinul din partea aliaţilor în domeniul teterestru şi domeniul aerian, astfel încât forţele NATO să poată să îşi crească capacitatea de descurajare şi apărare în România şi de-a lungul întregului flanc estic al NATO, dar în mod special în România, fiindcă vorbim de regiunea Mării Negre şi bineînţeles şi Bulgaria.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. Tema ediţiei – ”Consecvenţa Occidentului – continuă sprijinirea Ucrainei”.
Invitaţii emisiunii au fost George Scutaru, director general New Strategy Center, şi generalul de brigadă în rezervă, profesorul universitar Stan Petrescu.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radi România Actualităţi.
Transcriere: RADOR