Odată cu integrarea Sediei în Alianță, Marea Baltică devine un ”lac NATO” sau o ”mare internă a NATO”. Ca membru al NATO, Suedia închide pe partea de Est a Mării Baltice o regiune care este în prezent controlată aproape complet de alianța transatlantică. Insula suedeză Gotland, teritoriu NATO de acum, reconfigurează practic geostrategia în Marea Baltică.
Flota rusă menține o bază în Kaliningrad, o exclavă puternic militarizată a Rusiei și cea mai vestică regiune a Federației Ruse. Marea Baltică separă Kaliningrad de Suedia, în timp ce insula suedeză Gotland se află în apropiere de țărmurile exclavei. Trebuie reținut că interesele Rusiei în Marea Baltică sunt atât economice cât mai ales militare. Din punct de vedere militar, odată cu integrarea Suediei în NATO, o regiune importantă controlată până acum de Federația Rusă va fi de acum sub influența geomilitară a Alianței. Vladimir Putin a pierdut, practic, dominația în Marea Baltică.
Cu Suedia parte a NATO situația de securitate în Marea Baltică dar mai ales în partea de Nord a Europei cât și în zona Arctică se modifică în favoarea Alianței. În apropierea Mării Baltice, Sankt Petersburg, care are rafinării de petrol substanțiale și își expediază exporturile prin Golful Finlandei prin Marea Baltică va fi influențată de noua evoluție. Exclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia și Lituania, găzduiește flota baltică a Rusiei și rachetele balistice Iskander cu capacitate nucleară. Rusia a amenințat în trecut că va schimba statutul „non-nuclear” al regiunii, dar nu a spus dacă armele poartă focoase nucleare. Insula suedeză Gotland va diminua influența militară a Rusiei.
În cazul unui conflict, Estonia, Letonia și Lituania s-ar fi bazat până acum aproape exclusiv pe forțe proprii pentru asigurarea de întăriri și aprovizionare pentru a bloca Suwałki Gap, o fâșie îngustă și vulnerabilă de 100 km care separă Țările Baltice de Polonia. Prin aderarea la NATO, Suedia oferă noi posibilități strategice pe mare, insula suedeză Gotland fiind în apropiere de coasta letonă.
Aderările Suediei și Finlandei permit, de asemenea, NATO să privească nordul Europei ca pe o regiune fără o zonă de vulnerabilitate pe hartă.
Statele baltice beneficiază cel mai mult din aderarea Suediei la NATO, Stockholm-ul urmând să trimită un batalion pentru a se alătura prezenței multinaționale în Letonia. Dar cele mai profunde schimbări de-a lungul timpului sunt probabil chiar în regiunea nordică a Europei, cu influențe inclusiv în regiunea Arctică.
Cooperarea dintre cele patru țări principale – Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlanda – a fost de multă vreme strânsă, dar acum urmează să devină mai intensă.
Suedia, care nu are o graniță directă cu Rusia, este probabil să joace un rol diferit pentru planificatorii militari NATO decât statele din prima linie. Oficialii spun că ar fi un hub logistic în caz de conflict, precum și o rută de consolidare a Finlandei sau a statelor baltice.
Totodată, Suedia aduce și capacități speciale. Are o experiență îndelungată cu submarine și capabilități submarine, din ce în ce mai cruciale într-o Marea Baltică care a suferit mai multe incidente inexplicabile de sabotaj în ultimii ani de la explodarea conductelor de gaz Nord Stream până la întreruperea legăturilor de gaz și date.
