Bugetul destinat apărării în țările din Europa ar trebui să atingă cel puțin 2% din PIB până în 2025, așa cum s-a stabilit la summitul NATO de la Cardiff din 2014. În prezent însă nu toate țările din Alianță întrunesc acest prag de bugetare pentru forțele armate iar specialiștii estimează că ar trebui alocate de fapt 3 procente din PIB pentru a face față cheltuielilor militare ale Federației Ruse.
Cu excepția câtorva țări est-europene, majoritatea statelor din NATO s-au angajat pe o traiectorie de a atinge, uneori ușor depăși, un efort de apărare echivalent cu două procente din produsul lor intern brut, în timp ce amenințarea, astăzi, este incomensurabilă cu ceea ce exista în urmă cu zece ani. În prezent este privită cu atenție și protecția americană a Europei și sprijinul Washingtonului pentru Ucraina. Pragul de investiții în apărare stabilit la 2% din PIB de către NATO la summitul de la Cardiff din 2014 nu este în niciun caz legat de un calcul complex al resurselor necesare. Cifra a fost propusă pentru a face față provocărilor de apărare ale viitorului, care au fost, de asemenea, apreciate diferit în 2014 decât sunt în realitate zece ani mai târziu. Dimpotrivă, acest prag, ca și termenul său de 2025, au fost definite politic, ca fiind cea mai mare sumă care ar putea fi acceptată de toți membrii NATO prezenți la summitul din Țara Galilor.
Negociatorii NATO care au reușit să obțină acest acord, în special din anumite țări deosebit de reticente în a-și spori investițiile în apărare, precum Germania, dar și Italia, Spania, Belgia, Țările de Jos, au fost instruiți să ajungă la cel mai bun rezultat posibil, în special pentru a reechilibra decalajul flagrant dintre efortul de apărare al Statelor Unite și cel al statelor europene din NATO. Termenul din 2025 a fost, de asemenea, cel mai eficient instrument pentru a depăși această reticență. Liderii prezenți la summitul de la Cardiff știau foarte bine că nu vor mai fi în funcție la acea dată, pentru a accepta faptul că nu și-au îndeplinit obiectivul.
Nu numai că pragul de 2% din PIB nu a fost conceput pentru a constitui o putere militară suficientă pentru a garanta securitatea Alianței, dar la momentul în care a fost proiectat, percepția riscurilor, larg împărtășită, inclusiv în Statele Unite, era departe de a lua în considerare evoluțiile care au avut loc în Europa de la acea dată. Admițând că europenii trebuie să poată gestiona singuri amenințarea rusă, ar fi oportun ca aceștia să-și alinieze resurse echivalente cu cele pe care forțele armate ruse le au și le vor avea în anii următori, estimează publicația franceză Meta Defense.
Într-adevăr, bugetul Armatei rusiei, în jur de 110 miliarde de euro în 2024, este mai mic decât cel al europenilor, în jur de 270 de miliarde de euro, aproape de pragul de 2%, în medie, așteptat de NATO. Însă această comparație este eronată. De fapt, echipamentele Armatei Rusiei sunt între 3 și 5 ori mai ieftine decât cele ale europenilor. De exemplu un tanc Leopard costă între 15 și 18 milioane de euro față de mai puțin de 2 milioane de euro pentru un T-90 rusesc.
Un alt exemplu, avionul de vânătoare Su-35 costă mai puțin de 30 de milioane de euro, Su-57 în jur de 37 de milioane de euro, comparativ cu aproximativ 100 de milioane de euro pentru Rafale și Typhoon și 120 de milioane de euro pentru F-35A. În domeniul naval, fregatele Amiral Gorshkov și submarinele Iassen-M au fost achiziționate pentru 300 de milioane de euro, respectiv 800 de milioane de euro, față de 700 de milioane de euro pentru un ISD și aproximativ 1,8 miliarde de euro pentru un SSN.
La cheltuielile de personal, 1,35 milioane de soldați, inclusiv 600.000 de recruți ai Rusiei, necesită un buget total de 45 de miliarde de euro. Pentru 207.000 de militari, Franța cheltuiește aproape 20 de miliarde de euro în fiecare an, un raport de 1 la 3,5, chiar dacă Rusia cheltuiește mai mult decât de obicei, în bonusuri și salarii, pentru a atrage voluntari pentru operațiunea militară specială din Ucraina.
Este esential ca statele din Europa sa-si asume responsabilitatea pentru apararea lor si sa aloce cel putin 2% din PIB pentru acest scop pana in 2025, asa cum s-a stabilit la summitul NATO de la Cardiff. Cu toate acestea, in prezent nu toate tarile din Alianta respecta acest prag, ceea ce ii face vulnerabili in fata amenintarii militare din partea Federatiei Ruse. Pe langa aceasta, si cheltuielile pentru armamentul european sunt de trei pana la cinci ori mai mari decat cele ale Rusiei, ceea ce arata ca pragul de 2% nu este suficient. Este necesara o aliniere a resurselor cu cele ale Rusiei pentru a asigura un nivel adecvat de aparare in fata oricaror amenintari.