
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (25 iunie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”!
La o săptămână după acordul interimar dintre Statele Unite şi Iran, cel mai important lucru pentru Europa este că riscul unui şoc energetic major s-a redus, dar nu a dispărut. Acordul a oprit confruntarea militară directă şi a creat o fereastră de negocieri de 60 de zile. În schimb, problemele de fond – programul nuclear iranian, sancţiunile şi securitatea navigaţiei în Golful Persic – sunt departe de a fi rezolvate.
Din perspectiva securităţii energetice europene, cheia este strâmtoarea Ormuz. Aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial şi volume importante de gaze naturale lichefiate tranzitează acest culoar maritim. În ultimele zile, navele au început din nou să treacă prin strâmtoare, însă traficul rămâne sub nivelul de dinaintea războiului. Reuters arată că fluxurile cresc treptat, dar persistă riscurile reprezentate de mine marine, costurile foarte ridicate ale asigurărilor şi măsurile stricte de control impuse de autorităţile iraniene.
Pentru Europa, aceasta înseamnă că preţurile la energie sunt, deocamdată, mai stabile decât în timpul conflictului, iar pieţele au reacţionat pozitiv la reluarea exporturilor de petrol. Totuşi, stabilitatea este una fragilă – chiar dacă volumele de petrol transportate prin Ormuz au crescut, companiile maritime continuă să evite anumite rute, iar revenirea completă la normal poate dura luni, nu zile.
În paralel, disputa politică este departe de a fi încheiată; Teheranul afirmă că reluarea deplină a inspecţiilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică trebuie însoţită de ridicarea sancţiunilor; Washingtonul susţine poziţia inversă – acces nuclear complet înaintea unor concesii economice semnificative. Acesta este probabil cel mai sensibil punct al negocierilor; dacă una dintre părţi consideră că cealaltă nu îşi respectă angajamentele, armistiţiul poate deveni rapid instabil.
Pentru Uniunea Europeană există însă şi o lecţie strategică; criza confirmă că, deşi Europa şi-a redus dependenţa de gazul rusesc, rămâne vulnerabilă la şocurile din Orientul Mijlociu. O eventuală blocare a strâmtorii Ormuz ar afecta nu doar importurile directe de petrol şi gaze lichefiate, ci şi costurile transportului maritim, inflaţia şi competitivitatea economiei europene. Pe termen scurt, acordul dintre Statele Unite şi Iran oferă pieţelor o gură de oxigen şi reduce riscul unei noi crize energetice.
Pe termen mediu, însă, adevăratul test începe acum. Următoarele 60 de zile vor arăta dacă acest acord este începutul unei stabilizări durabile sau doar o pauză într-o confruntare care poate reizbucni oricând. Pentru Europa, securitatea energetică depinde mai puţin de declaraţiile politice şi mai mult de un lucru foarte concret – ca petrolul şi gazele să poată circula liber prin strâmtoarea Ormuz.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei: profesorul universitar Claudiu Degeratu – expert în securitate militară şi colonelul în rezervă Florin Jipa – jurnalist la „Monitorul Apărării şi Securităţii”. Tema emisiunii – acordul SUA-Iran şi securitatea energetică a Europei.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Florin Jipa!
Florin Jipa: Bună seara şi mulţumesc de invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi. O ştire transmisă cu puţin timp în urmă de agenţia Reuters – o navă a fost atacată în Golful Oman; ca răspuns, planul Naţiunilor Unite de evacuare a navelor blocate a fost suspendat până la clarificarea situaţiei. Acordul dintre Statele Unite şi Iran pare să fi redus riscul unui conflict deschis, însă tensiunile de fond au rămas nerezolvate. Domnule profesor Claudiu Degeratu, cât de solid vi se pare acest acord? Vorbim despre începutul unei detensionări reale sau doar despre o pauză strategică înaintea unei noi confruntări?
Claudiu Degeratu: Este foarte bine cum aţi precizat că, de fapt, e doar o etapă de început. Nu discutăm de un acord în sine, din punctul meu de vedere este mai mult un cadru de negociere acceptat după eforturi de mediere realizate de Pakistan şi Qatar. Şi acum avem momentul pe care îl mai ştim de acum câteva luni în care delegaţiile americane şi iraniane se întâlneau în Elveţia, din nou se întâlnesc acum în Elveţia. Este o foaie de parcurs care, în acest moment, a început să fie abordată constructiv şi direct de către ambele părţi. Acordul ar trebui să vină după aceste 60 de zile conform acestei foi de parcurs şi s-ar putea, bineînţeles, să avem această incertitudine până la final, până în ultima zi a termenului, sau, dimpotrivă, să avem un scenariu foarte prost în care procesul să se blocheze şi să începă dosarul nuclear. Cred că putem considera ca fiind unul dintre cele mai importante eforturi diplomatice din partea ambelor ţări să menţină soluţia diplomatică în contextul în care, după cum vedeţi, din punct de vedere regional şi chiar global, lucrurile sunt greu de controlat, efectele sunt majore, discutăm de efecte de aproape 20% din piaţa petrolului, a fost afectată la nivel global, plus efectele celelalte în cascadă. Din acest punct de vedere e greu de făcut o estimare şi, mă rog, măcar să avem câteva elemente constructive după această prima etapă tehnică care este încheiată, şi să vedem prima discuţie probabil în grupurile specializate pe deblocarea Strâmtorii. Pentru moment s-au discutat mai mult tehnic şi mai puţin pe acest mecanism de deblocare şi de acceptare de către americani a noii capacităţii a Iranului de a controla şi de a aplica taxe în strâmtoare.
Radu Dobrițoiu: Armistiţiul a redus intensitatea confruntării, însă în regiune, aşa cum am amintit mai devreme, continuă să existe o prezenţă militară semnificativă, iar fiecare parte încearcă să-şi consolideze poziţia. Domnule colonel Florin Jipa, din punct de vedere militar, cât de fragil este acest armistiţiu şi care sunt semnalele că situaţia s-ar putea deteriora din nou?
Florin Jipa: Practic este o continuare a armistiţiului pentru cele 60 de zile, nu aş vorbi de un acord, cele două armate rămân pe poziţii, atât armata americană, cât şi Gardienii Revoluţiei Islamice, fiindcă practic ei au dus lupta. Donald Trump are dreptate când spune că armata iraniană, cel puţin forţele navale, forţele aeriene, echipamentele de apărare antiaeriană au fost distruse în proporţie destul de mare, dar Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice, această armată religioasă, s-a ascuns tot timpul în tuneluri, operează pe mare cu şalupe mici în număr mare, sunt greu de distrus, deci e clar că au rămas pe poziţii şi într-o parte şi în alta, practic sunt negocieri în forţă, aşa le-aş numi. Statele Unite folosesc forţa militară extraordinară şi puterea de foc foarte mare şi Donald Trump de multe ori a spus că va distruge complet Iranul dacă nu se ajunge la un acord şi a făcut referire la infrastructura energetică şi la cea rutieră. De partea cealaltă, Iranul, la fel, negociază cu armele pe masă şi tot timpul a atacat nave în Strâmtoarea Ormuz, a lansat rachete, drone şi a ameninţat că închide Strâmtoarea şi atacă ţările din jur. Deci este o negociere în care cele două armate sau forţe militare, că Gardienii Revoluţiei Islamice nu i-aş numi o armată, cele două forţe militare joacă un rol important în aceste negocieri.
Radu Dobrițoiu: Europa a reuşit în ultimii ani să-şi reducă dependenţa de energia rusească, însă evenimentele din Orientul Mijlociu au demonstrat că există şi alte vulnerabilităţi. Domnule profesor Claudiu Degeratu, în ce măsură această criză schimbă strategia energetică a Uniunii Europene şi cât de expusă rămâne Europa la evoluţiile din Golful Persic?
Claudiu Degeratu: Să încep cu ultima întrebare, rămâne foarte expusă, iar asta se întâmplă pentru că nu se schimbă uşor strategia europeană. În primul rând, vedeţi, de abia am ieşit din această etapă post-Green Deal, adică suntem încă în faza în care trebuie să ne clarificăm faţă de nişte obiective energetice europene asumate acum vreo 10 ani şi care, după cum vedeţi, au fost puternic influenţate de războiul din Ucraina, reducerea dependenţei de Federaţia Rusă s-a făcut cu un cost mare. În acelaşi timp, această dependenţă energetică faţă de alte zone, faţă de Orientul Mijlociu nu a scăzut. Din câte îmi dau seama, nu suntem pregătiţi să ne schimbăm această strategie. Ţările preferă strategii naţionale. Nu există acel element pe care, după 2015, îl numeau toţi solidaritate energetică, el s-a diminuat ca obiectiv şi ca, să zicem, concept care să genereze o nouă abordare energetică, s-a redus foarte mult şi bineînţeles că e greu, în acest context, să avem, aşa, o schimbare rapidă şi flexibilă a strategiei energetice europene. Ţările preferă propriile strategii naţionale şi încearcă cumva să adauge anumite instrumente europene, dar gândiţi-vă la conjunctură şi, după cum ştiţi, în această perioadă se discută proiectul de buget al Uniunii Europene pe următorii ani, deci există, ca să spun aşa, şi alţi factori care, în afară de conflictul din Orientul Mijlociu, care vor influenţa puternic politica energetică a Uniunii Europene. Nu cred că avem destul potenţial să reuşim ceva mai mult şi, să vă spun sincer, chiar şi încercând să facem comparaţie cu celelalte ţări puternice care sunt dependente de Orientul Mijlociu, de resursele energetice, nici China nu şi-a schimbat radical strategia, este destul de greu să faci acest lucru la scară mare.
Radu Dobrițoiu: În ultimii ani, conflictele din Orientul Mijlociu au demonstrat importanţa dronelor, rachetelor şi a războiului hibrid. Domnule colonel Florin Jipa, ce lecţii ar trebui să înveţe statele europene şi NATO din această confruntare în ceea ce priveşte apărarea infrastructurii energetice şi a rutelor maritime?
Florin Jipa: Cred că deja se trag primele lecţii învăţate, ele au fost identificate cu siguranţă. Nu mai există o distanţă sigură faţă de atacator, dronele au şters acest lucru, Iranul are în acest moment drone care au raza de acţiune de peste 3.000 km. Am văzut o rachetă iraniană care a depăşit 4.000 km, deci este clar că Europa nu mai este atât de sigură dacă vorbim de Rusia sau de Iran, fiindcă dronele îşi cresc… aceste echipamente ating obiective tocmai din adâncime. Deci cred că principala lecţie învăţată de către Europa şi Occident în general este că se duce un alt tip de război în acest moment, arme ieftine, dar foarte eficiente sunt în mâna acestor ţări, care păreau cumva inferioare din punct de vedere militar. Astfel de echipamente sunt şi în mâna unor grupuri extremiste, cum avem Houthi, Hezbollah, care poartă astfel de războaie. Deci este clar că şi în Europa, şi în Statele Unite, războiul se schimbă şi vedem că se pune acest accent pe aceste echipamente. Şi am mai văzut ceva, şi anume faptul că Ucraina, care este în război de peste patru ani, a fost singura ţară din Europa care a exportat echipamente pentru ţările din Golf să-şi apere infrastructura. Şi cred că experienţa ucraineană ar trebui împărtăşită şi îmbrăţişată mai mult de ţările europene, şi aici mă refer în special la România, care este reticentă încă în a achiziţiona drone de atac. Am luat drone în special de supraveghere, dar drone de atac – şi în special cele cu rază lungă – avem, aşa, o reţinere, cum avem de altfel o reţinere în înfiinţarea unor structuri de drone şi chiar schimbarea tacticii şi folosirea acestei tactici prin care dronele joacă un rol principal în ducerea acţiunilor militare.
Radu Dobrițoiu: Să aducem aminte, domnule colonel Jipa, în acest context şi de Neptun Deep…
Florin Jipa: Neptun Deep a arătat mai mult; a arătat un stat eşuat – o dronă n-a fost văzută de Garda de Coastă, n-a fost văzută de armată. Armata, eu cred că armata este cea mai puţin vinovată, fiindcă are radare care nu pot bate atât de jos, dar Garda de Coastă are senzori, inclusiv optici-termici, iar la intrarea în port şi acolo trebuie să fie senzori. Niciodată nimeni n-a explicat de ce paza portului se face atât de neglijent. Deci a fost o eroare gravă, care putea să ne coste foarte mult. Am avut noroc şi, la fel, şi din acel incident ar trebui să învăţăm şi sper ca acum, când vorbim – nu mâine, nu poimâine, ci acum – paza portului să fie mult crescută decât a fost în urmă.
Radu Dobrițoiu: Preşedintele ne-a promis, în şapte-zece zile, informaţii clare despre ce s-a întâmplat; nu au venit până acum. Una dintre condiţiile impuse de Iran este ridicarea sancţiunilor înaintea reluării complete a inspecţiilor nucleare, în timp ce Statele Unite cer exact invers. Domnule profesor Claudiu Degeratu, cine are în acest moment o poziţie de negociere mai puternică şi ce compromis ar putea face posibil un acord durabil?
Claudiu Degeratu: Poziţia de negociere mai puternică este de partea americană; are şi atuul forţei, are şi atuul acesta economic, e capabilă să folosească o gamă extinsă de, cum să spun, de instrumente – şi diplomatice, şi militare, şi economice. De partea Iranului, sigur, rămâne această rezilienţă a regimului, dar din câte îmi dau seama, cred că Statele Unite încep să ofere câteva direcţii, portiţe posibile. Înţeleg că a reuşit, s-a luat o decizie de către partea americană să se deblocheze 250 miliarde de dolari din activele iraniene îngheţate. De asemenea, trezoreria americană a emis o derogare de 60 de zile care permite Iranului să vândă petrol şi produse petrochimice la preţuri de piaţă /completă/. Deci, cumva, /SUA/, să zicem, cel mai important ca, să zicem poziţie, pentru că au posibilitatea să aducă la negocieri mai multe instrumente. Iar asta e, cum să spun, este vizibil. Iranul încearcă să păstreze pe final doar dosarul nuclear, care cumva să fie partea finală care să reprezinte, să zicem, cel mai important pas al normalizării relaţiilor dintre cele două părţi. Din câte îmi dau seama va fi greu de atins acest lucru. S-a mai încercat odată, în timpul administraţiei Obama, s-a semnat un tratat, vă aduceţi aminte foarte bine, acel tratat care era strict pe neproliferare a eşuat. S-a eşuat tot din cauza Iranului. Deci cumva ne întoarcem, să zicem, vom repeta cam acelaşi scenariu, dacă scoatem din toată ecuaţia ceea ce s-a întâmplat, adică intervenţia militară americano-israeliană.
Radu Dobrițoiu: Strâmtoarea Ormuz rămâne unul dintre cele mai importante puncte strategice ale lumii, iar securizarea traficului maritim este esenţială pentru economia globală. Domnule colonel Florin Jipa, cât de dificil este, din punct de vedere militar, să fie garantată libertatea navigaţiei într-o zonă în care Iranul deţine mijloace importante de descurajare?
Florin Jipa: Este destul de greu. Din punct de vedere militar, ar trebui ocupată o zonă în Iran, o zonă de litoral, pentru a evita atacurile de la mal. S-a vorbit de altfel, a fost această situaţie discutată, inclusiv la Casa Albă, conform surselor raportate de Axios, dar, până la urmă, Donald Trump a evitat o intervenţie terestră. Este foarte greu. De câteva ori navele americane au escortat petroliere sub foc iranian. Acestea au răspuns, distrugătoarele americane sunt şi unele dintre cele mai performante nave de suprafaţă, dar deschiderea în forţă a strâmtorii ar însemna cheltuieli foarte mari, un efort militar foarte mare, dar şi riscuri foarte mari, deoarece poţi să ai noroc o zi, două, trei, dar, până la urmă, o navă va fi lovită, posibil scufundată, o navă are peste 100 o sută de marinari, s-ar produce o tragedie, iar presiunea ar fi ca intensitatea militară să crească. Din aceasta cauză, Statele Unite au evitat să deschidă strâmtoarea în forţă. Donald Trump chiar i-a invitat pe europeni să facă acest lucru, vă aduceţi aminte că a fost răspins. Tocmai din această cauză, cred că rămâne o mare provocare şi să nu uităm că, în acest moment, Statele Unite au cea mai mare forţă navală din lume şi cea mai puternică şi, cu toate acestea, nu şi-au asumat acest risc, să ţină strâmtoarea deschisă.
Radu Dobrițoiu: Chiar dacă preţurile petrolului s-au stabilizat, traficul prin strâmtoarea Ormuz este încă departe de nivelul normal. Domnule profesor Claudiu Degeratu, care sunt riscurile economice pentru Europa dacă negocierile eşuează şi Ormuzul revine în centrul unei confruntări militare?
Claudiu Degeratu: Riscul este să se repete criza aşa cum am avut-o în ultimele săptămâni, adică să ajungem iar la un nivel istoric al acestor preţuri şi al acestor crize, ceea ce, sigur, probabil că va obliga Uniunea Europeană, ţările europeane, să dezvolte propria formulă militară. După cum aţi văzut, Parisul şi Londra s-au, cum să zic, s-au aliniat în sensul acesta, să pregătească o misiune de asistenţă, probabil pe baza unei coaliţii ad-hoc, dar nu să intervină direct, exact cum spunea şi domnul Jipa, acest dispozitiv în spaţiul special al strâmtorii Ormuz presupune, de fapt, acoperirea unei zone de securitate, şi terestră, şi maritimă, mult mai extinsă. E imposibil de făcut. Nu putem reproduce aceeaşi zonă asigurată pe care, să zicem, încearcă să o dezvolte armata israeliană în Liban. Şi din acest motiv, probabil că Uniunea Europeană încearcă să discute această normalizare a relaţiilor cu Federaţia Rusă. Vedeţi că a existat şi la ultimul consiliu acest subiect şi a fost sensibil, cu blocaj major în discuţii, pentru că, dacă persistă criza petrolieră, sigur, Federaţia Rusă rămâne această alternativă la îndemână pentru anumite state europene, de a se normaliza şi de a se reconecta la exportul rusesc, ceea ce, sigur, este controversat. Cel puţin în acest moment, Franţa şi Germania exclud ca să existe discuţii sau negocieri între reprezentanţii Uniunii Europeane şi Federaţia Rusă.
Radu Dobrițoiu: Amintesc ştirea din această seară, Naţiunile Unite, mai exact, directoratul de shipping al Naţiunilor Unite a anunţat astăzi că a oprit evacuarea şi eforturile de evacuare a sute de nave blocate în regiunea strâmtorii Ormuz, după ce a fost atacat un vas astăzi în Golful Oman.
Vă mulţumesc foarte mult, „Euroatlantica” la final, titlul acestei ediţii – Acordul SUA-Iran şi securitatea energetică a Europei. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Caudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi colonelul în rezervă Florin Jipa, jurnalist la Monitorul apărării şi securităţii. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
