RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (22 ianuarie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica” – realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, unde se discută de obicei despre inflaţie, inteligenţă artificială, tranziţie energetică sau războiul din Ucraina, un subiect aparent periferic a ajuns în centrul atenţiei: Groenlanda, nu printr-o prezentare ştiinţifică sau un panel despre climă, ci printr-un discurs de aproape două ore susţinut de Donald Trump.
Preşedintele Statelor Unite a revenit asupra unei idei care a stârnit controverse încă din primul său mandat: preluarea Groenlandei. De data aceasta, tonul a fost mai dur, mai apăsat şi, pentru mulţi lideri europeni prezenţi la Davos, mai neliniştitor. Europa a fost avertizată în direct, iar mesajul a fost clar: Groenlanda nu este doar o insulă îngheţată, ci o piesă strategică într-un joc global de putere. Groenlanda înseamnă rute maritime noi, resurse minerale rare, poziţii-cheie în Arctica şi, mai ales, un avantpost geopolitic într-o lume în care competiţia dintre marile puteri se mută tot mai mult spre nord. În acest context, discursul lui Trump nu a fost doar o provocare, ci un semnal.
Reacţiile europene nu au întârziat. Oficialii Uniunii Europene au vorbit despre suveranitate, drept internaţional şi respectarea alianţelor. Însă un detaliu a atras atenţia mai mult decât declaraţiile oficiale. Danemarca, statul de care aparţine Groenlanda, nu a participat la Davos, o absenţă care a fost interpretată de unii ca protest diplomatic, de alţii ca o retragere strategică dintr-un dialog devenit incomod. În timp ce liderii lumii discutau despre stabilitate şi cooperare, Groenlanda a devenit simbolul unei realităţi mai dure. Competiţia pentru teritoriu, resurse şi influenţă nu a dispărut, doar s-a mutat mai la nord şi a îmbrăcat un limbaj nou.
La câteva ore după discursul de ieri, de la Davos, preşedintele Donald Trump a anunţat că a ajuns la un acord cadru cu şeful NATO cu privire la viitorul Groenlandei şi, în urma negocierilor, renunţă la ameninţările cu impunerea de tarife asupra unor ţări europene. Invitaţii acestei ediţii sunt profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de Presă al Armatei şi analist militar. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ”Groenlanda domină Davosul”.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut pe dumneavoastră şi pe distinsul dumneavoastră invitat.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi.
Discursul lui Donald Trump de la Davos a readus în prim plan ideea preluării Groenlandei. Groenlanda domină Davosul nu pentru că este mare, ci pentru că spune o poveste despre lumea în care trăim, o lume în care hărţile se redesenează nu cu creionul, ci cu discursuri, presiuni şi interese strategice. Ieri, după un discurs fierbinte ca într-un tango, preşedintele american a făcut un pas în spate în privinţa Groenlandei. Domnule profesor Claudiu Degeratu, din punct de vedere al relaţiilor internaţionale, vorbim despre o strategie reală sau despre un instrument retoric de presiune asupra Europei?
Claudiu Degeratu: Nu, cred că este o strategie reală, asta cel puţin vedem în corespondenţa dintre declaraţii şi acţiuni. Nu discutăm doar de portretizare, de poziţionare a importanţei regiunii Groelanda faţă de interesul major al Statelor Unite de a apăra continental întreaga emisferă nordică. Şi, după cum vedeţi, cel mai bun argument este faptul că, totuşi, la Casa Albă a existat o întâlnire concretă pentru o discuţie directă bilaterală Statelor Unite-Danemarca la nivel de vicepreşedinte şi delegaţia din partea Danemarcei condusă de ministrul de externe. Deci discutăm de paşi concreţi pe care Statele Unite i-a planificat, paşii au început încă de la jumătatea anului trecut cu schimbări legate de structura de comandă vizavi de comandă militară, vizavi de apărarea în emisfera nordică, iar Groelanda a intrat în zona de comandă şi control strict american, ceea ce e mai puţin discutat, nu prea s-a analizat în aceste ultime săptămâni, dar paşii concreţi au început de anul trecut în partea, să zicem, militară americană.
Radu Dobrițoiu: Şi o depeşă transmisă de agenţiile de presă în această seară, premierul Groelandei, Jens-Frederik Nielsen, a afirmat într-o conferinţă de presă în capitala Nuuk că nu ştie ce prevede acordul la care au ajuns ieri preşedintele american Donald Trump şi secretarul general al NATO, Mark Rutte, privind ţara sa, componentă a Regatului Danemarcei, transmite agenţia France Presse. „Nimeni altcineva în afară de Groelanda şi Danemarca nu are dreptul să încheie acorduri privind insula şi Regatul Danemarcei”, a insistat el adăugând că „suverenitatea şi integritatea teritorială a insulei sunt linia noastră roşie”.
La Davos nu s-a vorbit doar despre economie, s-a vorbit despre graniţă, despre forţă, despre cât de fragil este echilibrul global şi despre cât de repede pot reveni idei care păreau de domeniul trecutului. Domnule colonel Ion Petrescu, din perspectivă militară şi strategică, de ce este Groelanda atât de importantă pentru Statele Unite şi pentru echilibrul de putere din Arctica?
Ion Petrescu: Dacă ne uităm pe hartă este pentru că, şi aici îl parafrazez pe preşedintele Donald Trump, Groelanda este cea care, la ora actuală, fiind sub autoritate daneză şi având un statut de ţinut autonom, ţine departe de Statele Unite ale Americii atât Federaţia Rusă, cât şi Republica Populară Chineză. Ruşii au trimis în zonă, în mod special submarine, care sigur că ne deranjează modalitatea protectoare a Washingtonului de a se ocupa de America de Nord, iar chinezii au venit cu investiţii, inclusiv în modernizarea unui aeroport de pe Groenlanda. Dar, totuşi, aş vrea să reamintesc câteva lucruri. Aţi făcut foarte bine că aţi pomenit acest dialog care a avut loc între Mark Rutte şi Donald Trump, dar uite că ne aflăm în ziua de joi, care părea să configureze altfel harta alianţelor lumii şi NATO e în picioare.
Secretarul general NATO a avut un rol în explicarea preşedintelui american a drepturilor Statelor Unite ale Americii în Groenlanda, adică facilităţile pe care le au, inclusiv, militarii americani, ca să-şi pună instalaţiile, să-şi aducă avioanele, să vină cu navele militare şi să ancoreze în facilităţile portuare existente, astfel încât a creat un cadru despre care n-a dat detalii secretarul general NATO, pentru că, a precizat el, nu a vrut să aibă surprinza să apare detaliile pe pagina de socializare a preşedintelui Donald Trump. Motivaţia este normală, pentru că secretarul general al NATO vorbea în numele organizaţiei, nu în numele Danemarcei.
Oricum, s-a evitat conflictul militar şi asta este o mare victorie. Alianţa Nord-Atlantică a rămas în continuare relevantă şi s-a revenit la masa discuţiilor diplomatice. Aici trebuie să recunoaştem că dinamismul şi capacitatea de a fi un adevărat argint viu, al secretarului general al alianţei, şi-a spus cuvântul. Lui Donald Trump îi place acest tip de dialog şi a ţinut cont de sugestiile constructive ale lui Mark Rutte. Groenlanda sigur că are, în acelaşi timp, şi acesta este al doilea plan de analiză, substanţiale bogăţii în subsolul său şi aici există acel comentariu care spune că adevăratul scop al preluării, iniţial /…/ militare şi acum pe cale diplomatică al Groenlandei este ca Statele Unite ale Americii să beneficieze de aceste zăcăminte aflate în subsolul Groenlandei. Cred că este mai degrabă o percepţie grăbită, stângistă, pentru că Donald Trump a pus o problemă de principiu corectă: atunci când stăpâneşti ceva, e normal să aperi. Statele Unite ale Americii nu stăpânesc Groenlanda, vom vedea ce va fi în viitor, dar e o altă motivaţie să aperi teritoriul care îţi aparţine. Este o discuţie care e, la ora actuală, pe mai multe variante posibil să evolueze. Eu mă bucur, ca militar în retragere, că perspectiva belicoasă înfăţişată de multe redacţii din Europa, inclusiv din România, a fost disipată şi s-a revenit la inteligenţa diplomaţiei. De aici sunt deja alte căi de abordare a dosarului geopolitic Groenlanda.
Radu Dobrițoiu: La Davos, Forum Mondial, un eveniment economic prin excelenţă, tema dominantă este una teritorială, spun „este” pentru că mâine se va încheia acest forum important, tema dominantă este una teritorială şi geopolitică. Domnule profesor Claudiu Degeratu, ce ne spune asta despre direcţia lumii în care trăim?
Claudiu Degeratu: Ne spune un lucru foarte simplu, atunci când în asemenea forumuri importante de natură economică încep să apară teme persistente şi consistente legate de tendinţe geopolitice, de factori politici de schimbare, de conflicte în desfăşurare care intră pe radarul economiştilor, lucrurile sunt deja un indicator important de instabilitate şi tranziţie strategică la nivel global, pe de o parte. Iar pe de altă parte, faptul că şi în zona aceasta a culturii, să zicem, economiei mondiale, deja s-a încetăţenit de câţiva ani să se urmărească cu atenţie competiţia geostrategică ca factor important în strategiile de afaceri, în strategiile naţionale economice, în marile proiecte economice globale. Deci această infuzie puternică de teme geopolitice, cum spuneaţi şi dumneavoastră, sunt de fapt semnale de alarmă pentru economie, pentru ceea ce ţine în picioare de fapt fiecare ţară, ca element de maximă stabilitate şi asta ar trebui să ne pună cel puţin pe gânduri sau măcar să încercăm să înţelegem că economia devine din ce în ce mai sensibilă la această tranziţie strategică şi competiţie strategică la nivel global.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, cum interpretaţi, ca militar, mesajul transmis de Trump la Davos, un avertisment strategic sau o testare a reacţiei aliaţilor europeni?
Ion Petrescu: Eu cred că mai degrabă am asistat la un nou puseu al orgoliului prezidenţial al cetăţeanului american Donald Trump. Statele Unite ale Americii constituie prima superputere al lumii şi chiar dacă la nivelul armelor nucleare are cu câteva ogive mai puţin decât rachetele nucleare pe care le are Federaţia Rusă, rămâne, prin natura organizării forţelor armate, prin efective, prin tehnica de luptă modernă, principala capacitate militară de a domina şi de a-şi împune voinţă, nu numai în America, cum am văzut recent în America de Sud, dar şi pe alte continente. Sigur că trebuie să vedem şi semnalul dat subtil Moscovei de a înţelege că este timpul ca războiul să se încheie, în condiţiile în care, din fericire, dialogul dintre Donald Trump şi preşedintele Zelenski s-a încheiat, aşa cum au apreciat cei doi şefi de stat, cu rezultate bune, adică evaluările au fost pozitive. Nu avem detalii, dar putem presupune că se va ajunge la o înţelegere, mai ales că Steve Witcoff a precizat că a mai rămas un singur punct de convenit, de perfectat, în înţelegerea care va fi între Federaţia Rusă şi Ucraina.
Rămânem cu speranţa că europenii apropiaţi prin vecinătatea geografică de Ucraina, că într-adevăr vom asista la o evoluţie pozitivă a situaţiei de pe frontul de est, care ştim foarte bine că este în partea de răsărit şi de sud a Ucrainei, un lucru care va influenţa favorabil şi stabilitatea Republicii Moldova, de unde primim semnale tot mai interesante de la declaraţia preşedintei Maia Sandu că în sinea ei ar vota la un referendum pentru unirea cu România, la constatarea chiar din cursul zilei de astăzi că România este practic cea care asigură stabilitatea şi protecţia Republicii Moldova. Sunt sintagme noi, ne mai auzite până acum la Chişinău şi care ar trebui să dea de gândit, în sens pozitiv, şi liderilor de la Bucureşti. Un dialog pe această temă, pe acest subiect, ar trebui demarat de o manieră diplomatică adecvată.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, dacă Europa nu reuşeşte să aibă o poziţie unitară faţă de Groenlanda ce precedent creează acest caz pentru alte regiuni sensibile ale lumii?
Claudiu Degeratu: Exact cum spuneţi, creează un precedent de lipsă de coeziune şi, sigur, se intră pe un scenariu în care un grup de state europene care încearcă să se poziţioneze ferm împotriva încercărilor americane de a asuma întreaga apărare a Groenlandei sau, mă rog, prezenţă în Groenlanda este previzibil. Părerea mea este că se va intra într-un proces de lungă negociere între Washington şi Europa cu un rol important al Parisului şi probabil al Londrei, dar puţin mai estompat. E clar că va trebui să urmărim de fapt modul în care Franţa, preşedintele Macron încearcă să coalizeze grupul de state europene cel mai să zicem activ în zona aceasta pentru a salva şi relaţia transatlantică, dar şi pentru a menţine ceea ce ne interesează pe noi: principiile dreptului internaţional, ale suveranităţii şi mai ales ale soluţionării conflictelor prin dialog, ceea ce s-a întâmplat întotdeauna între ţările democratice. Aici n-am niciun dubiu că are o bază comună cu preşedintele Donald Trump când vine vorba de soluţionarea pe cale diplomatică. Nu am crezut şi nu cred în acest scenariu de intervenţie în forţă, de preluare în forţă, aşa, ipotetic, din partea americană. A fost mult exagerată, cum a spus şi domnul colonel Ion Petrescu, în speranţa de a avea mai mult rating probabil, dar, repet dialogul este prima opţiune şi a preşedintelui Trump.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, în contextul competiţiei globale dintre SUA, Rusia şi China, cât de vulnerabilă este Europa în zona arctică şi cât de pregătită este să îşi apere interesele acolo?
Ion Petrescu: Foarte bună întrebarea, mai ales că ea ar fi putut fi reformulată şi sub forma interogaţiei cât de slabă este Europa la ea acasă?
Eu am urmărit cu interes discursul preşedintelui Ucrainei, care la un moment dat a lansat sintagma „forţele armate europene”. Este o iluzie. Adică nici conceptul de armată europeană lansat de Macron şi nici această sintagmă rostită acum de preşedintele Zelenski nu reprezintă o realitate viitoare. Asta pentru că, deşi au investit sume colosale în retehnologizarea şi dotarea cu tehnică de luptă ultramodernă armatele lor, europenii, observăm că la nivel politic au puncte de vedere multe diferite.
Şi ca să ai forţe armate europene, înseamnă să înfiinţezi o structură, fiindcă există un Stat Major European, dar el nu funcţionează în sensul preluării concrete în subordine a unor structuri menite să apere Europa democrată, inclusiv fostele ţări socialiste din partea răsăriteană a bătrânului nostru continent. Revenind, trebuie să privim cu circumspecţie anumite afirmaţii şi să privim, totuşi, la perspectivă. Perspectiva este să… lecţiile învăţate din lumea europeană din această furtună într-un pahar de apă stârnită de către Trump.
Şi prima lecţie este menţinerea unităţii. Într-adevăr, domnul profesor a avut dreptate, preşedintele Macron, aşa cum s-a văzut şi din declaraţia de presă pe care a făcut-o în momentul când a sosit la locul întâlnirii cu omologii din celelalte state europene, a insistat pe unitatea utilă acelor ţări care n-au intrat în Consiliul lui Trump, dar care simt nevoia să acţioneze unitar pentru a rezolva dosare geopolitice, eu zic, extrem de grele, începând de la Ucraina şi terminând cu dosarul Groenlandei.
Radu Dobrițoiu: Absenţa Danemarciei de la Davos a fost interpretată diferit: protest diplomatic, evitare strategică, sau semn de slăbiciune politică. Domnule profesor Claudiu de Geratu, care variantă vi se pare cea mai plauzibilă şi de ce?
Claudiu Degeratu: Cred că varianta cu evitarea strategică, pentru a pune în evidenţă mai mult rolul Franţei în această diviziune a muncii pe care şi-a asumat-o Franţa încă de la începerea crizei Groenlandei şi, bineînţeles, pentru a nu amplifica prea mult subiectul Groenlanda în contextul în care, totuşi, o parte din agenda de la Davos a fost deturnată, ca să mă exprim aşa, metaforic, tocmai de această criză, când alte zone la fel de importante, şi tematice şi geografice, se aşteptau să fie mai bine puse în evidenţă la forum. Şi atunci sigur că Danemarca a încercat să nu forţeze şi să nu pozeze în victimă peste tot în timpul acestui eveniment major la nivel internaţional. E un exemplu de ponderare, de prudenţă diplomatică, în contextul în care probabil în culise pe canale diplomatice confidenţiale, secrete, în continuare funcţionează dialogul americano-danez.
Radu Dobrițoiu: O ştire din nou din această seară, liderii statelor Uniunii Europene vor regândi relaţiile cu Statele Unite la un summit informal de urgenţă care are loc astăzi la Bruxelles, după ce ameninţarea preşedintelei american, Donald Trump, cu punerea de noi taxe vamale şi chiar cu acţiuni militare pentru a obţine Groenlanda, a zguduit serios încrederea în relaţia transatlantică, au declarat mai mulţi diplomaţi europeni, citaţi de Reuters.
Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica”, la final. Titlul ediţiei: „Groenlanda domină Davosul”. Invitaţii emisiunea au fost profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de Presă al Armatei, analist militar.
Sunt Radu Dobriţoiu, Radu Dobrițoiuul „Euroatlantica” şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcrierea: RADOR RADIO ROMÂNIA
