RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (15 ianuarie, ora 21:05) – Realizator : Radu Dobriţoiu
În ultimele zile, tensiunile legate de cea mai mare insulă de pe pământ – Groenlanda – s-au intensificat dramatic, readucând în prim plan nu doar lupta pentru influenţă în Arctica, ci însăşi coeziunea Alianţei Nord-Atlantice. Totul porneşte de la declaraţiile preşedintelui american, Donald Trump, care a reluat public ideea că Statele Unite trebuie să preia controlul asupra Groenlandei, invocând motive de securitate naţională şi necesitatea de a contracara Rusia şi China în regiunea arctică. Trump a sugerat chiar că această preluare s-ar putea face într-un fel sau altul, stârnind îngrijorare atât în Europa, cât şi în rândul aliaţilor NATO. Reacţia internaţională a fost rapidă şi fermă.
Atât guvernul Danemarcei, cât şi autorităţile din Groenlanda au exclus orice posibilitate ca insula să treacă sub control american. Premierul groenlandez a subliniat în faţa lumii: „Noi alegem Danemarca, noi alegem NATO, noi alegem Uniunea Europeană!”, reafirmând suveranitatea teritoriului şi legăturile tradiţionale cu Alianţa Nord-Atlantică. De asemenea, un grup bipartizan de senatori americani a introdus în această săptămână un proiect de lege menit să interzică folosirea forţelor militare americane pentru ocuparea sau anexarea oricărui teritoriu al unui membru NATO, inclusiv Groenlanda, un semnal clar al nervozităţii crescute, chiar şi în sânul clasei politice de la Washington. În interiorul NATO există opinii chiar divergente asupra modului cum ar trebui gestionată criza. Oficialii europeni sunt tot mai nemulţumiţi de lipsa unei poziţii clare a Alianţei, iar unele state cer o prezenţă mai activă în regiune pentru a contrabalansa retorica americană. Pe fondul acestor presiuni, Danemarca şi Groenlanda îşi intensifică eforturile de cooperare cu NATO în materie de securitate şi apărare în încercarea de a descuraja orice ambiţie de anexare externă şi de a-şi asigura protecţia în cadrul aliat. În acest context, Groenlanda, până nu demult un teritoriu retras în Marea Arctică, a devenit un miez geopolitic fierbinte, căruia marile puteri îi acordă o atenţie fără precedent. Resursele naturale, poziţia strategică şi capacitatea de a influenţa rutele arctice fac din această insulă nu doar un punct de interes, ci potenţial o falie în solidaritatea NATO. Rămâne de văzut dacă această criză va duce la o reconsolidare a Alianţei, la reforme profunde în arhitectura securităţii euroatlantice sau, în cel mai dramatic scenariu, la tensiuni care să umbrească Alianţa care a menţinut pacea în Europa de peste 75 de ani. Invitaţii emisiunii sunt analistul de politică externă Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European, şi colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării şi Securităţii. Eu sunt Radu Dbriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei pare desprinsă din manualele de strategie, dar prinde contur real pe scena internaţională. Groenlanda, falie pentru NATO? Bună seara, domnule Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara şi la mulţi ani!
Radu Dobrițoiu: La mulţi ani!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Florin Jipa!
Florin Jipa: Salut, Radu! La mulţi ani!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi. Statele Unite, prin preşedintele Donald Trump şi oficiali din administraţia sa, şi-au intensificat declaraţiile privind necesitatea preluării Groenlandei, un teritoriu arctic autonom din Regatul Danemarcei, pe motiv că securitatea Statelor Unite este ameninţată şi pentru a contracara influenţa Rusiei şi a Chinei. Trump a sugerat chiar că orice alt rezultat, în afară de controlul american, ar fi inacceptabil şi nu a exclus opţiuni precum presiuni diplomatice sau chiar militare. Domnule Victor Boştinaru, traversează NATO cea mai mare, cea mai importantă cumpănă de la crearea sa în 1949?
Victor Boştinaru: Neîndoielnic, este cea mai gravă criză, o criză care la finalul ei poate conduce chiar la dispariţia Alianţei Nord-Atlantice, aşa cum o ştim astăzi, sau, într-o situaţie optimistă, poate lăsa urme atât de adânci de neîncredere şi de suspiciune între membrii alianţei că mă gândesc la titlul cărţii pe care o cunoaştem toţi atât de bine, a lui Larry Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, pentru că această criză, pe de o parte, se produce între cel mai important membru al Alianţei Nord-Atlantice, Statele Unite ale Americii, în fond, fondatorul lumii postbelice, artizanul sistemului de acorduri internaţionale, de la Declaraţia de la San Francisco pe baza căreia s-a clădit Carta ONU şi construcţia sistemului de relaţii internaţionale, la statul care a câştigat victoria în urma Războiului Rece şi a devenit într-un fel simbolul aspiraţiilor noastre de democraţie şi libertate, iar victima acestor demersuri americane este unul din cei mai loiali membri ai Alianţei Nord-Atlantice, Statele Unite.
Îmi amintesc că aveam în Parlamentul European un coleg danez, care a fost şi ministru de externe ulterior, era o tradiţie în Danemarca, toţi demnitarii care aveau vocaţia să ajungă într-o poziţie importantă publică în guvernul ţării treceau printr-un program de pregătire în Statele Unite. Era o loialitate şi o dedicaţie remarcabilă şi a se vedea cum s-a implicat Danemarca în tot ceea ce a însemnat crizele recente, inclusiv în războiul din Afganistan, în care danezii au plătit un preţ atât de mare prin numărul soldaţilor şi ofiţerilor morţi sau răniţi, aproape egal cu al celor americani, de asta este şocant ceea ce se întâmplă şi este la fel de şocant că, în funcţie de deznodământul acestei crize, dacă rămânem fără Alianţa Nord-Atlantică, Europa rămâne complet expusă pentru că nu are încă timpul suficient pentru a clădi un răspuns propriu de securitate şi de apărare. Şi te întrebi, de fapt, care ar fi câştigurile Statelor Unite, în afară de ambiţiile preşedintelui american şi ale unui grup restrâns de lideri care par a fi hotărâţi să facă orice şi să angajeze lumea în această confruntare cu orice preţ, la capătul căreia mare lucru nu e de câştigat.
Radu Dobrițoiu: Comisarul european pentru apărare şi spaţiu a avertizat că o încercare de preluare militară a Groenlandei de către SUA ar putea reprezenta sfârşitul NATO, subliniind că astfel de acţiuni ar submina principiile fundamentale ale alianţei şi ar provoca o ruptură profundă între Europa şi Statele Unite. Din punct de vedere militar, Groenlanda este esenţială pentru controlul Arcticii şi al rutelor aeriene şi maritime. Domnule colonel Florin Jipa, cât de importantă este, în termeni strict strategici, Groenlanda pentru arhitectura de securitate a NATO?
Florin Jipa: Groenlanda este importantă, dar nu este atât de importantă încât să distrugi Alianţa Nord-Atlantică. Din această cauză sunt foarte multe semne de întrebare, am văzut că inclusiv un senator republican, Mitch McConnell, spunea că nu ar mai fi veriga slabă Europa când vine vorba de NATO, ci chiar poziţia Statelor Unite, deci, este mult mai periculoasă poziţia Statelor Unite decât faptul că Statele Unite nu deţin Groenlanda. Dacă ne uităm la Oceanul Arctic care se deschide circulaţiei, sunt două căi de acces, una dintre Oceanul Pacific, prin strâmtoarea Bering, între Alaska şi Rusia, iar cealaltă intrare prin Oceanul Atlantic, unde acolo avem o barieră formată din Norvegia, din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu bazele din Scoţia, din Insulele Feroe, care aparţin tot de Regatul Danemarcei, din Islanda, Groenlanda şi Canada.
Aproape peste tot Statele Unite au baze militare sau prezenţă militară, inclusiv în Groenlanda au bază militară, şi atunci nu se justifică această poziţie. Am văzut o declaraţie cu 20 de minute înainte a purtătoarei de cuvânt de la Casa Albă, care spunea că, chiar dacă trupele europene merg în Groenlanda, ştim că sunt acel grup de ţări europene care şi-au trimis ofiţeri să evalueze situaţia de acolo pentru o desfăşurare de forţe din Franţa, din Germania, Suedia şi Finlanda, dar nici acest lucru nu-l va opri pe preşedintele Trump să achiziţioneze Groenlanda. Deci, este o ambiţie într-adevăr destul de mare, care duce sau există acest risc ca Alianţa Nord-Atlantică să se destrame.
Radu Dobrițoiu: Rusia a făcut declaraţii provocatoare, sugerând ideea unui posibil referendum în Groenlanda, iar experţi consideră că instabilitatea în jurul insulei creează oportunităţi pentru Moscova şi Beijing să îşi extindă influenţa în Arctica. Privind mai larg în actualul context de securitate din Europa şi din Arctica, domnule Victor Boştinaru, credeţi că NATO este pregătită pentru provocările viitorului sau cazul Groenlanda arată limitele unei alianţe gândite pentru o altă epocă?
Victor Boştinaru: Cred că NATO, aşa cum a funcţionat până în zilele noastre, a fost clădită pe de o parte pe relaţii loiale între membrii alianţei, pe respectarea cartei NATO şi a regulilor de a acţiona în interiorul alianţei, care să nu fie încălcate de nimeni, şi vis-?-vis de Groenlanda aş dori să spun un lucru care mi se pare imperativ: Groenlanda a fost o bază americană importantă în perioada Războiului Rece, din ’51 încoace, după tratatul dintre Statele Unite şi Danemarca, au fost până la 10.000 de soldaţi şi ofiţeri pe insulă, dar progresiv au ajuns astăzi la 200 de oameni, atât, 200 de oameni…
Radu Dobrițoiu: Sub 200, dacă îmi permiteţi, 150 danezi şi restul din alte ţări NATO.
Victor Boştinaru: Şi asta în condiţiile în care s-a întâmplat procesul de dezangajare din Groenlanda al Statelor Unite ale Americii, inclusiv în primul mandat al lui Donald Trump. Doi, în baza aceluiaşi tratat şi pornind de la afirmaţiile de ieri ale ministrului de externe danez la Washington, Groenlanda e gata să primească oricâţi militari ai Statelor Unite ale Americii şi ai NATO, să permită operaţiuni de prospectare, exploare din partea ţărilor prietene şi aliate, începând cu Statele Unite ale Americii, aşa încât motivaţiile, fie de ordine securitară, fie de ordine economică, pot fi atinse fără niciun fel de tensiuni. În schimb, obsesia pentru ocupare, pentru, ca să citez din sursa americană, proprietatea terenului, asta este un lucru care încalcă un lucru sacru pentru ţările mici şi mijlocii: inviolabilitatea frontierelor şi suveranitatea asupra teritoriului naţional. Este un lucru pe care ţările mici nu îl pot ceda pentru un motiv simplu: fără el, rămân pur şi simplu obiect la discreţia marilor puteri. De aceea, Danemarca, în mod logic, se opune acestei încălcări şi, o dată încălcată, credibilitatea însăşi a alianţei noastre sare în aer. Şi am văzut astăzi reacţia cinică de la Moscova.
Hai să spunem cinstit, această criză face Moscova să jubileze, pentru că ministrul de externe danez spunea ieri un lucru de bun simţ: nu există probe care să confirme o prezenţă în creştere a navelor sau a zborurilor sau a altor mijloace care ar putea să schimbe raportul de forţe, la care, cu bună dreptate, adaug observaţia dinainte a domnului colonel despre această centură NATO care controlează practic orice intrare dinspre Arctic spre Oceanul Atlantic, şi de aceea mi se pare că ambiţia şi autoritarismul cu care Statele Unite ale Americii ameninţă preluarea, într-un fel sau altul, a Groenlandei aduc un deserviciu enorm coeziunii şi încrederii în interiorul Alianţei.
Radu Dobrițoiu: Dacă, ipotetic, ar apărea o dispută militară între SUA şi Danemarca pe tema Groenlandei, cum ar funcţiona Articolul 5, domnule colonel Florin Jipa? Ar putea NATO ajunge în situaţia paradoxală de a gestiona un conflict intern?
Florin Jipa: Nu, NATO nu poate funcţiona sau Articolul 5 nu poate funcţiona în cadrul NATO. Am văzut din toate declaraţiile că este exclus aşa ceva şi politicienii români au făcut greşeala să intre în acest scenariu. În primul rând, în Groenlanda nu pot lupta orice fel de militari. Sunt din cele şapte ţări arctice din NATO, doar ele au militari pregătiţi, de exemplu, Statele Unite au Divizia 11 în Alaska, cu două brigăzi arctice. Să spui şi la modul ipotetic că românii pot lupta în Groenlanda mi se pare o mare gogomănie, deoarece militarii români, chiar şi vânătorii de munte, nu au nici echipament pentru a sta în zonă arctică, dar nu au nici echipamente.
Radu Dobrițoiu: Când or fi la noi pinguini şi urşi polari, domnule colonel.
Florin Jipa: Exact! Exact! Deci, nu cred că se pune scenariul aşa. Cred că nici Statele Unite nu se gândesc la o invazie. Cum ar fi să vezi de o parte două portavioane ale Statelor Unite, iar de partea cealaltă un portavion al Franţei şi alte nave, fregate…
Radu Dobrițoiu: Unul al Italiei…
Florin Jipa: Al Italiei, al Danemarcei… Am văzut că inclusiv doamna premier Meloni…
Radu Dobrițoiu: Da.
Florin Jipa: … spunea că nu spunea că nu ai cum să te gândeşti la un conflict între două state NATO în acest moment. Şi cred că nici Trump nu se gândeşte la un conflict şi cred că dacă Danemarca şi Groenlanda se ţin puternic pe poziţii şi au în spate ţări puternice din Europa, cum vedem acum că au, cred că Donald Trump va da înapoi până la urmă, deoarece varianta militară este clar exclusă şi cred că şi procedura politică din Statele Unite de a porni la război împotriva unui stat NATO care nu reprezintă nicio ameninţare pentru Statele Unite nu cred că va fi acceptată atât de uşor, nici măcar de americani, că politica americană, totuşi, ţine cont de voturile americanilor, iar sondaje se fac tot timpul.
Radu Dobrițoiu: Unii oficiali europeni au mers până la a spune că o preluare forţată a Groenlandei ar putea rupe NATO. Domnule Victor Boştinaru sunteţi istoric. Alianţa a supravieţuit la numeroase provocări. Este NATO suficient de puternică instituţional pentru a gestiona un conflict politic între proprii membri sau vorbim despre o falie structurală deja existentă?
Victor Boştinaru: Semnele neîncrederii sunt deja instalate. Dacă se reuşeşte, totuşi, prevenirea escaladării şi un acord politic între Statele Unite şi Regatul Danemarcei care să fie aplicabil Groenlandei, atunci se poate recâştiga progresiv încrederea, cu atât mai mult cu cât dispare ameninţarea, diplomaţia va avea meritele ei în pavarea drumului către dialogul interinstituţional, dar nici asta nu va fi uşoară. În schimb, Europa trăieşte sub ameninţarea războiului din Ucraina. Europa are nevoie de un NATO eficient, credibil şi capabil acum, nu peste nu ştiu câţi ani. Această criză, dacă se prelungeşte în 2026 mai mult, va eroda foarte mult şi nimeni nu poate să garanteze că noua logică a posibilei reveniri la sferele de influenţă sau a unei „Doctrine Sonnenfeld” actualizate, nu ştim dacă aceste lucruri mai pot salva Alianţa.
Or, pentru ţările europene lipsa unei asemenea capacităţi de coeziune, de apărare, de descurajare a Rusiei, reprezintă un pericol mortal. Europa poate să îşi construiască şi va fi obligată, acum mă tem că nu există altă soluţie pentru Europa decât să meargă cu viteză maximă, să construiască ceea ce se poate construi pe bazele tratatelor actuale ca şi răspuns pentru descurajarea agresiunii ruseşti, dar în acelaşi timp o alianţă de tipul NATO doar cu Europa nu va avea nici pe departe relevanţa, credibilitatea şi rolul istoric pe care l-a avut Alianţa Nord-Atlantică. Şi închei citând dintr-un senator american, care spunea astăzi că este o greşeală istorică această tentaţie a Americii de a prelua cu forţa Groenlanda, pentru că Statele Unite renunţă la propria lor creaţie – NATO a servit, hai să o spunem cinstit, a servit în bună măsură inclusiv intereselor politice, nu doar de securitate ale Statelor Unite a Americii.
Radu Dobrițoiu: În contextul acestor tensiuni, Rusia şi China urmăresc atent situaţia din Arctica, domnule colonel Florin Jipa, cine câştigă strategic dacă NATO apare divizată în dosarul Groenlanda şi cât de mare este riscul ca această criză să fie exploatată de actori externi?
Florin Jipa: Clar, marele câştigător în acest moment este Rusia. Rusia a avut tot timp o problemă cu NATO, China, de exemplu, nu are o problemă cu NATO, China are o problemă cu Statele Unite, are o problemă cu Japonia, cu Australia, chiar Coreea de Sud, dar nu are o problemă cu NATO. Rusia, în schimb, are o problemă cu NATO. Vedem, de altfel, toate declaraţiile lui Vladimir Putin, că spune că nu este în război cu Ucraina, ci este în război cu NATO, tot timpul NATO este portretizat ca bau-bau. În aceste condiţii e clar că propaganda funcţionează foarte mult, dar este clar că Europa trebuie să îşi găsească o variantă de apărare mult mai bună.
Chiar dacă NATO supravieţuieşte, este clar că neîncrederea există între aliaţi. Am văzut, de exemplu, voci în Franţa unde mai mulţi parlamentari spuneau că Franţa chiar ar trebui să se retragă din NATO şi să îşi crească singură puterea militară, să devină o putere militară cum a fost pe vremuri, pentru a nu mai depinde de Statele Unite. Deci, e clar că în acest moment vedem că şi Polonia îşi creşte foarte mult numărul de militari. Finlanda vrea să ajungă la un milion de militari în activitate şi rezervă, o ţară cu 5,6 milioane de locuitori, dacă îţi creezi o armată de un milion, e clar că nu ai încredere pentru alianţă şi ai şi varianta a doua, să te aperi singur. Polonia are şi varianta a doua ,să se apere singură, în cazul în care NATO nu funcţionează. Toate acestea arată că există neîncredere în cadrul alianţei.
Radu Dobrițoiu: Foarte scurt, domnule Victor Boştinaru. Ce impact are această poziţie fermă a Danemarcei asupra relaţiei dintre SUA şi Europa şi cât de solidă mai este ideea consultării între aliaţi?
Victor Boştinaru: Cred că este esenţial ca Danemarca să reziste, pentru că ea rezistă nu doar pentru ea însăşi, ci pentru toate statele mici şi mijlocii.
Radu Dobrițoiu: Reamintesc, Groenlanda aparţine Regatului Danemariei, stat membru NATO şi UE, iar liderii locali au reiterat de mai multe ori în această săptămână că nu îşi doresc o schimbare de suveranitate.
Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final, titlul ediţiei: „Groenlanda – falie pentru NATO?” Invitaţii ediţiei au fost analistul de politică externă Victor Boşcinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European, şi colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării şi Securităţii. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii Nicu Popescu vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
