RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 noiembrie, ora 21:05) -Emisiunea ”Euroatlantica” – realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”. La aproape şase luni de la preluarea mandatului, preşedintele Nicuşor Dan a prezentat proiectul pentru noua Strategie naţională de apărare a ţării, aşa cum îi cere şi Legea planificării apărării. Această strategie reprezintă o încercare majoră de articulare strategică a unei noi viziuni pentru securitatea naţională a României. Luni, 24 noiembrie, este convocată o şedinţă CSAT care are pe ordinea de zi ”Strategia naţională de apărare a ţării 2025-2030”. Aflat în dezbatere publică, documentul porneşte de la constatarea că România traversează una dintre cele mai dificile perioade de securitate de după 1945, într-un mediu global instabil, marcat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi erodarea ordinii internaţionale bazate pe reguli. Documentul pune în centru cetăţeanul, ca beneficiar direct al măsurilor de securitate şi subliniază necesitatea unui stat modern, eficient şi orientat către binele public.
Conceptul cheie al strategiei este ”independenţa solidară”, care combină capacitatea României de a acţiona autonom cu loialitatea faţă de NATO, UE şi partenerii strategici, în special SUA. Strategia identifică Federaţia Rusă ca principală ameninţare la adresa securităţii naţionale, atât prin acţiuni convenţionale, cât şi prin metode hibride – dezinformare, atacuri cibernetice şi instrumentalizarea migraţiei. Situaţia Republicii Moldova rămâne un element critic al mediului de securitate al României. Sunt remarcate vulnerabilităţi interne, precum capacitatea redusă a administraţiei, corupţia, infrastructura insuficientă, dependenţele energetice şi lipsa unui sistem coerent de protecţie civilă. În privinţa intereselor şi obiectivelor naţionale, proiectul strategiei urmăreşte apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, protejarea cetăţenilor, consolidarea posturii de apărare şi descurajare, întărirea profilului internaţional, dezvoltarea economiei, asigurarea rezilienţei naţionale şi crearea unui sistem coerent de răspuns la crize. Direcţiile de acţiune includ modernizarea forţelor armate, adaptarea la lecţiile războiului din Ucraina, dezvoltarea industriei de apărare, investiţii în tehnologie spaţială, precum şi protejarea infrastructurii din zona economică exclusivă de la Marea Neagră. Strategia pune accent pe cooperarea NATO şi UE, precum şi pe consolidarea profilului României în regiunea Mării Negre.
Un element central este implicarea cetăţenului şi societăţii civile atât în cultura de securitate, cât şi în cooperarea dintre instituţii, pentru construirea unui stat rezilient, capabil să reacţioneze rapid la ameninţări. Discutăm la „Euroatlantica” despre acest document important pentru Strategia de securitate a României. Invitaţii ediţiei sunt colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Armatei şi Tudor Curtifan, redactor şef Defence România. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Noua Strategie naţională de apărare, în contextul actual de securitate”.
Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut şi vă mulţumesc respectuos pentru invitaţia dumneavoastră la emisiunea pe care vă încăpăţânaţi să o menţineţi pe undele postului de radio, ca o necesitate de informare la nivelul opiniei publice din România.
Radu Dobrițoiu: Mulţumesc pentru apreciere. Bună seara, domnule Tudor Curtifan. Alo, domnul Tudor Curtifan…
Tudor Curtifan: Bună seara, domnule Dobriţoiu. Mulţumesc pentru invitaţie. Îl salut şi pe domnul colonel Petrescu şi pe cei care ne ascultă.
Radu Dobrițoiu: Deci suntem pe recepţie. Bună seara cu ambii invitaţi. Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
Independenţa solidară este, în analiza APADOR-CH, un concept nedefinit, care nu e nici logic, nici constituţional, reuşeşte să încurce mai mult decât să clarifice strategia naţională de apărare. Între autonomia naţională şi dependenţa de NATO şi Uniunea Europeană, domnule colonel Ion Petrescu, regăsim în proiectul de strategie această nouă abordare România şi conceptul de independenţă solidară. Este acesta realist în actualul context geopolitic sau rămâne mai degrabă un ideal strategic?
Ion Petrescu: Sigur că opinia mea poate fi singulară, dar m-am consultat înainte de emisiune şi cu un general pe care îl respect şi care a condus Armata Română. Acum se află în retragere, ca şi mine, pentru că după 65 de ani nu mai eşti în rezervă, eşti în retragere. Ei bine, ceea ce putem spune cu luciditate şi obiectivitate, întregul text al acestei strategii naţionale de apărare este bazat pe o scriitură academică. Sigur că de la nivel academic sunt privite lucrurile de o manieră mult mai neutră, mult mai la rece, dar sunt şi nişte chestiuni care scapă celor care au propus preşeditelui acest text. Păi, dacă strategia aceasta are în centru cetăţeanul şi nu statul, cum suntem atenţionaţi, se pare că strategia uită chiar pe cetăţeanul în uniformă militară. Că dacă nu l-ar uita, n-am asistat în ultimele zile la tot felul de declaraţii aiuritoare, prin care condiţia materială a cetăţeanului în uniformă este pusă sub semnul întrebării şi nu intru în detalii, pentru că cititorii dumneavoastră sunt inteligenţi şi înţeleg la ce mă refer. A doua chestiune, apropo de independenţa marcată de dumneavoastră, păi, totuşi, să nu uităm că NATO este dependentă şi de România. NATO a rugat autorităţile române să trimitem un batalion în Afganistan. NATO a insistat ca trupe române să fie prezente la faza de pacificare a fostului spaţiu iugoslav. Deci, în primul rând, capacitatea Armatei Române de a executa misiuni complexe este cunoscută la Mons, unde este sediul celor care conduc forţele aliate europene unite. Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să fim realişti că acest prim document este doar o mănuşă pe masă celor care, inclusiv la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, evaluează provocările viitorului. Cum foarte bine zicea un general român celebru, luptătorul de astăzi, în general armata, nu-şi apără ţara doar cu pieptul de oţel. Şi chiar dacă la ora actuală, din fericire, sunt alocate sumele necesare pentru achiziţia unei tehnici de luptă performante la nivelul celei folosite şi de alte armate moderne din ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice, este cazul şi este bine să ne uităm şi la condiţia socială, la condiţia militarilor în societăţile respective, la modul în care fiecare stat în parte, şi ca pildă aş lua Statele Unite al Americii, care constituie modelul de democraţie pentru celelalte ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice, cum respectă un stat democratic puternic organismul militar. Aceste chestiuni trebuie spuse răspicat pentru că altfel s-ar crea impresia că militarii sunt buni numai pentru coroane de flori depuse la tot felul de aniversari şi pentru aplauze când trec prin preajmă unii oficiali. Strategia naţională de apărare trebuie să coincidă cu o determinare a autorităţilor actuale de a reda statutul demn necesar fiecărui combatant, fiecărui apărător al pământului României.
Radu Dobrițoiu: Proiectul pentru noua strategie naţională de apărare susţine construirea unei rezilienţe cu implicarea cetăţenilor. Domnule Tudor Curtifan, cum ar trebui să fie implicat cetăţeanul în securitatea naţională, educaţie, comunicare, voluntariat, cultură de securitate, ce poate fi realist implementat în următorii ani?
Tudor Curtifan: Sigur că, chiar în emisiunea dumneavoastră, domnule Dobriţoiu, e vorba de mentalitate, de cultură, de educaţie, doar că să nu uităm că aceste lucruri, mai ales mentalităţile, se schimbă cel mai greu. Adică probabil că această chestiune a rezilienţei ar trebui să fie şi un proiect de ţară, dar un proiect cu bătaie lungă, pe termen lung, pentru că e foarte greu să schimbi peste noapte. Acum, Strategia naţională de apărare, sigur, sunt şi eu de acord că are accente academice, dar, pe o parte, pare că are şi, aşa, accente filozofice, inclusiv cu privire la implicarea cetăţeanului, inclusiv la modalitatea în care nu se defineşte, până la urmă, această independenţă solidară, pentru că nu este menţionată încă de la primul capitol, nu este precizat ce sau pe linii mari, ce ar presupune, dar nu ni se menţionează o definiţie clară. Probabil se referă la o formă de autonomie, dar e o diferenţă mare între independenţă şi autonomie.
Alt aspect pe care vreau să-l sublimiez, apropo şi de întrebarea dumneavoastră, sunt trecute foarte multe domenii în strategie ca fiind chestiuni de siguranţă naţională şi sunt de acord că există diferite domenii care sunt chestiuni de siguranţă naţională, inclusiv ce ţin de rezilienţă, război hibrid, economie, demografie – apropo, şi demografia e trecută – dar problema, din punctul meu de vedere, e că în momentul în care, în chestiuni de securitate, aduci foarte multe domenii într-un document ce ţine de strategia de apărare naţională, rişti să pierzi esenţa celor mai arzătoare probleme şi chestiuni, care, din punctul nostru de vedere, ştim cu toţii, reprezintă pericolul militar, situaţia geopolitică şi aşa mai departe. Deci aici cred că ar mai trebui lucrat. E foarte bine că a fost pusă în dezbatere publică, cred că e pentru prima oară când a fost pusă strategia în dezbatere publică şi sper că în urma a ceea ce va primi şi Administraţia Prezidenţială din partea diferitelor grupuri de expertiză să se ţină cont, pentru că e un proiect care are în centru securitatea României. Un alt aspect important pe care l-am văzut este Marea Neagră, care e trecută, i se adresează un capitol întreg, mai puţin, din păcate, relaţiile bilaterale cu anumite state, precum Polonia, precum statele baltice. E foarte bine că s-au menţionat Turcia şi Bulgaria în această strategie. Şi mai este o chestiune pe care am sesizat-o, un obiectiv extrem de îndrăzneţ, care nu e menţionat cum ar putea fi atins, anume, transformarea României în principală putere în sud-estul Europei şi se menţionează, citez din memorie exact din strategie, a doua putere la est de Germania după Polonia. E un obiectiv măreţ în această strategie.
Radu Dobrițoiu: Domnul preşedinte Emil Constantinescu avea un concept similar pe mandatul dânsului, scuze pentru înterupere, dar…
Tudor Curtifan: Exact, exact… Şi aici mă întorc la modalitatea în care putem defini, adică e ok, e foarte bine că ne punem sau ne setăm obiective măreţe, dar ce lipseşte în această strategie e şi modalitatea în care putem ajunge să îndeplinim obiectivele pe care ni le-am propus. În rest, seamănă foarte mult, are pe de-a locuri, îmi pare rău să spun că există şi un limbaj de lemn, şi se aseamănă în oarecare măsură şi cu vechea strategie, doar că e bine că e în dezbatere publică. Acum sper să se şi ţină cont de ceea ce va primi Administraţia Prezidenţială.
Radu Dobrițoiu: Din perspectiva proiectului pentru noua Strategie naţională de securitate, domnule colonel Ion Petrescu, cum ar trebui să răspundă România intensificării acţiunilor hibride ale Federaţiei Ruse, dezinformare, atacuri cibernetice, presiuni energetice?
Ion Petrescu: Răspunsul onest este să răspundă punctual instituţiile abilitate la fiecare nouă tentativă de a impresiona opinia publică din România prin tot felul de prezenţe în spaţiul aerian sau pe solul României, cum se întâmplă în partea răsăriteană a ţării noastre. Aţi văzut că prezentarea rămăşiţelor unor drone a fost folosită de către ambasadorul Federaţiei Ruse ca să reitereze în mod public dorinţa Moscovei ca în capitala ucraineană să se schimbe multe lucruri, inclusiv conducerea şi, în acelaşi timp, dorinţa Moscovei ca România să nu mai participe la ajutorarea complexă a naţiunii ucrainene, în efortul său de a rezista agresiunii imperiale a Federaţiei Ruse. Sigur că acestea sunt dorinţele altui stat, ale unui stat străin, Federaţia Rusă. Dar observăm că ei au abilitatea de a folosi orice ocazie pentru a-şi promova politica lor, geopolitica lor de extindere teritorială, sub un pretext facil, pentru că apelul la memoria colectivă şi la fosta Uniune Sovietică, cu fostele republici componente, fiind un apel reiterat acum, la atâta distanţă, aproape un sfert de secol distanţă de debutul mileniului în care trăim, este o dovadă a pauperităţii documentelor care există şi sunt folosite de Ministerul rus de Externe, unde există acolo un ministru longeviv, dar care recent s-a văzut în situaţia că nu mai e pe lista preferaţilor preşedintelui Vladimir Putin. Este cazul ca România să devină combativă prin eforturile complementare ale Ministerului de Externe, ale Ministerului de Interne, ale Ministerului Apărării şi să explice opiniei publice ori de câte ori sunt situaţii care pot genera la nivelul cetăţeanului simplu, temeri din perspectiva autorităţilor, temeri nejustificate din perspectiva cetăţeanului, gânduri generate de lucruri pe care le vede în imediata sa apropiere. Contraofensiva ideologică, contraofensiva pe acest front nevăzut al războiului faptelor trebuie să fie una dintre soluţiile inteligente cu care România poate contracara această campanie evidentă de dezinformare a opiniei publice europene, inclusiv a celei româneşti, de către mijloacele de informare în masă de la Moscova. Moscova ştiţi că nu crede în lacrimi, dar are pofta machiavelică de a provoca altora lacrimi. Mă refer aici la bombardamentele cinice, monstruoase din ultimele zile, pentru a determina pe conducătorii Kievului să accepte ultimatumul lui Putin, care vizează cedarea Donbass-ului in integrum Federaţiei Ruse.
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, poate România deveni cu adevărat principala putere a Europei de sud-est, aşa cum sugerează strategia la est de Germania şi după Polonia? Dacă da, care sunt condiţiile esenţiale pentru ca acest obiectiv să devină realitate?
Tudor Curtifan: Foarte dificil. Acum, teoretic, există şanse, ştiţi. Există şanse şi să ne lovească un asteroid. Dar, în primul rând, ar trebui să ne uităm în oglindă, să fim sinceri unii cu alţii, să răspundem la întrebările apăsătoare. Foarte corect ceea ce menţiona şi domnul Petrescu, dar sublinez, ca să ajungi la un nivel de rezilienţă, inclusiv în ceea ce priveşte populaţia, ca să poţi să devii o forţă, trebuie să te uiţi, în primul rând, în oglindă şi oglinda aia îţi va spune că unul dintre aspectele sau una dintre problemele cu care ne confruntăm e încrederea absolut prăbuşită a cetăţeanului în instituţiile statului. Întrebarea e: cum s-a ajuns aici? Ştim răspunsul, sau ne-ar trebui, probabil, trei emisiuni ca să înţelegem. Noi ne comparăm cu statele, sau vrem să ajungem la nivelele de rezilienţă ale statelor nordice. Norvegia, mă uitam, am fost la Oslo, şi am /…/ tocmai pe un program exact de război hibrid şi de combatere. Cifrele pe încrederea populaţiei în instituţiile statului, în ceea ce priveşte dezinformarea, sunt de 85%. În România sunt sub 15%. Problema e că şi statul ar trebui să, şi clasa politică să urmeze paşi în acest sens, pentru că altfel, dacă nu plecăm de la o bază sănătoasă şi solidă, degeaba vorbim şi în termeni frumoşi, în strategii naţionale de apărare, pentru că nu vom ajunge la niciun deziderat. Acum, ca să ajungem şi la acest obiectiv, de principala putere din sud-estul Europei, cred că sunt două aspecte.
Un aspect ce ţine de partea militară şi de partea logistică, inclusiv de partea de infrastructură. Şi, apropo, vom vedea, că mai sunt câteva zile până vor fi depuse proiectele pe mecanismul SAFE, şi vom vedea acolo dacă suntem capabili să îndeplinim şi să urmăm interesele /…/ României. Şi un alt aspect, care ţine de componenta politică. Trebuie să începem să fim şi noi jucători, avem toate atuurile, avem toate cărţile pe masă, să fim jucători în regiune, să fim nu doar la nivel declarativ, să începem să generăm şi noi să fim un generator de securitate, să începem să avem un cuvânt de spus, pentru că aşa de fiecare dată vorbim. Avem cea mai lungă graniţă cu Ucraina şi aşa mai departe, chestiuni adevărate, dar nu sunt fructificate. Relevanţa strategică a României există, doar că ea nu e fructificată. Şi o spun cu părere de rău. Ca să ajungi la acel nivel de putere regională, sau, mă rog, putere în sud-estul Europei, nu cea mai mare, să spunem, dar o putere care să aibă un cuvânt de spus, trebuie să generezi şi idei, să generăm idei, să venim cu soluţii, cu proiecte, inclusiv în modul în care se aşterne această nouă ordine mondială, se recalibrează. Haideţi să încercăm să generăm şi noi soluţii, inclusiv pe Ucraina, inclusiv în regiune, inclusiv pe relaţii bilaterale. Şi atunci putem face paşi către acest deziderat, dar, repet, trebuie să avem capacitatea de a ne pune, de a ne vinde în ceea ce priveşte, în termeni corecţi, în termeni pozitivi şi să avem şi capacitatea de a ne uita în oglindă şi a recunoaşte propriile noastre greşeli. E un obiectiv pe termen lung, dar ar trebui urmaţi anumiţi paşi, inclusiv consolidarea, nu mai spun, a industriei de apărare naţionale – asta ar fi o condiţie „sine qua non” pentru a atinge acest obiectiv. Şi aici, din nou, cred că am avea, am putea discuta trei emisiuni, pentru că situaţia nu e deloc roz.
Radu Dobrițoiu: Atragerea tinerilor spre armată, spre Ministerul Apărării, care, iată, sunt descurajaţi cu aceste informaţii despre posibila diminuare a salariilor militarilor…
Domnule colonel Ion Petrescu, cât de bine este pregătit statul român să gestioneze vulnerabilităţile interne – birocraţie, corupţie, protecţie civilă, infrastructură, evidenţiate în strategie?
Ion Petrescu: Nu este pregătit. Şi când fac această afirmaţie categorică, vă dau un reper, poate fi verificat de oricare dintre ascultătorii dumneavoastră. Plimbaţi-vă prin Bucureşti şi vedeţi dacă cumva la centrele militare de sector a apărut ceva ca la centrele militare din Franţa, unde, aidoma unităţilor existente în Statele Unite ale Americii, centrele de recrutare sunt ca adevărate vitrine. Vitrinele unor instituţii în care tânărul intră, stă de vorbă cu militari în uniformă, face opţiunea asta pentru una dintre categoriile de forţe armate. Noi nu avem aşa ceva. Avem centre militare care sunt ascunse pe nişte străzi, sunt în clădiri întunecate. Cum poţi să atragi tinerii dacă tu nici măcar nu le oferi şansa să intre într-o zonă modernă, cum ar fi, de exemplu, vizita la un mall, dacă este să vorbim să avem un reper de modernitate şi de atragere? Şi mai este ceva: uitaţi-vă cât de repede, inclusiv jurnalişti prestigioşi, se lasă păcăliţi de opinii care erau valabile în timpul Primului sau celui de-Al Doilea Război Mondial, vis-a-vis de puterea militară a României. Şi nici exerciţiile recente care s-au desfăşurat pe teritoriul României, pe teritoriul Bulgariei, cu sprijinul multor militari aliaţi, nu au îndepărtat această mentalitate, o mentalitate deloc învingătoare. Deci este nevoie de convins opinia publică din România că avem altă armată, cu alţi comandanţi, alţi generali, cu capacitate de analiză specială. Să nu uităm că mulţi dintre conducătorii de azi ai armatei au absolvit instituţii militare de prestigiu în ţări membre ale NATO, precum Regatul Unit, precum Franţa, precum Italia, precum Germania. Deci sunt oameni cu o mare pregătire. Şi eu mă întreb, de pildă, de ce generalii tineri, care au ieşit relativ recent la pensie, nu sunt folosiţi în diplomaţia românească, deoarece cunosc două, trei limbi străine, în afară de cea nativă, au studii în care şi-au dat seama pe parcursul cursurilor absolvite la diferite colegii de tip NATO sau americano-germane ce înseamnă diplomaţia astăzi şi cum trebuie să se discute de la stat la stat? Sunt oameni lăsaţi să plece din armată şi nu sunt folosiţi.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final, titlul ediţiei: „Noua Strategie naţională de apărare, în contextul actual de securitate”. Invitaţii emisiunii au fost colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Armatei şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defence România. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
