RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (2 martie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Am intrat în cel de al doilea an al războiului din ţara vecină, unde apărătorii ucraineni reuşesc să reziste asaltului forţelor Federaţiei Ruse. O confruntare inegală, în care susţinerea acordată Kievului cu tehnică de luptă şi instruirea de militari este esenţială pentru a stopa avansul Rusiei spre frontierele NATO şi ale Uniunii Europene. Autorităţile ruse au intensificat promovarea de informaţii false, pentru a distrage atenţie de la lipsa de câştiguri tangibile pe câmpul de luptă şi pentru a încetini furnizarea de tancuri occidentale şi de alte ajutoare înaintea contraofensivelor ucrainene aşteptate.
Ministerul rus al apărării a propagat luna trecută informaţia potrivit căreia oficialii ucraineni plănuiesc atacuri asupra instalaţiilor nucleare pentru a acuza forţele ruse că au lovit fără discriminare astfel de obiective.
Vladimir Putin a readus retorica nucleară în spaţiul informaţional rus în timpul discursului său de la Adunarea Federaţiei, când a anunţat intenţia Rusiei de a suspenda participarea la Acordul nuclear START. Creşterea aparentă a avertismentelor false biochimice şi nucleare este însoţită de o operaţiune de dezinformare a Moscovei, care acuză Ucraina că se pregăteşte pentru o invadare a Transnistriei şi, în replică, Rusia va interveni pentru a proteja populaţiile rusofone din regiune, se arată într-un articol publicat de Institutul pentru Studiul Războiului.
Discutăm la „Euroatlantica” despre războiul care a schimbat cursul istoriei contemporane, cu impact important asupra stabilităţii şi securităţii mondiale. Invitaţii ediţiei sunt istoricul Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, cu rang de secretar de stat, şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de presă al Armatei.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Ucraina – un an de război: viziuni, perspective”. Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Ovidiu Raeţchi!
Ovidiu Raeţchi: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie,
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut distins corespondent de război!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, mulţumesc pentru participarea la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule Ovidiu Reţchi, un nou război în Europa, care influenţează deja cursul istoriei. După încheierea Războiului Rece şi o perioadă de relativă normalizare între Occident şi Rusia, iată că suntem din nou împărţiţi în două tabere: lumea liberă, care susţine independenţa Ucrainei, şi Rusia, din nou dornică de teritorii. Vă propun să vorbim despre rezilienţă. Cum influenţează acest război deciziile NATO, ale Uniunii Europene, ale României în zona de apărare şi de securitate?
Ovidiu Raeţchi: Dacă întrebarea îmi este adresată mie şi aş începe eu m-aş referi la discursul lui Vladimir Putin din urmă cu un an, mai bine de un an, în momentul în care a încercat să justifice agresiunea nejustificabilă împotriva Ucrainei şi v-aş aminti că, între numeroasele puncte şi obiective fixate atunci de Vladimir Putin, din care nu a reuşit să îşi atingă probabil niciun obiectivul semnificativ, unul viza chiar NATO sau, poate cel mai important din punct de vedere geopolitic, viza blocarea extinderii NATO. Şi aici vine primul răspuns la întrebarea dumneavoastră: a obţinut Vladimir Putin la un an distanţă asta? Răspunsul categoric este nu, dimpotrivă. Avem două state, Suedia şi Finlanda, care au solicitat, tocmai pe fondul invaziei ruse, accesul în NATO, renunţând pentru asta la o tradiţie care părea imbatabilă în materie de neutralitate.
Noi aveam un reper suedez şi finlandez în domeniul neutralităţii. Şi mai mult decât atât, Republica Moldova face astăzi paşi în această direcţie, ceea ce după decenii în care s-a aflat sub control direct al Moscovei, este pur şi simplu o revoluţie uriaşă. Ceea ce Vladimir Putin a propus înainte de invazie statelor din NATO este, din punctul meu de vedere, un nou pact Ribbentrop-Molotov, în care, în baza viziunii neorealiste, să spunem, a Rusiei, care susţine că puterea militară îţi oferă dreptul de a beneficia de zone tampon şi zonele astea tampon înseamnă, de fapt, control asupra unor popoare care nu sunt de acord să fie doar zona ta tampon şi care nu se văd doar ca un element de securitate într-un plan al marii puterii. Această ofertă de nou pact Ribbentrop-Molotov a fost refuzată atât de orice… Nu a existat un cosemnatar, a existat doar cineva care să-l propună. Statele occidentale, statele NATO, statele din Uniunea Europeană au refuzat această logică şi statele din regiune, la rândul lor, în frunte cu brava Ucraină, au refuzat această viziune asupra istoriei, care nu mai este posibilă în anul 2022, mă rog, anul invaziei. Nu mai putem gândi istoria în termenii din 1939 sau în termenii din 1945, când Europa sau lumea s-a împărţit în nişte blocuri politice pe baza unor eventuale tranzacţii.
Astăzi, oamenii au dreptul şi popoarele au dreptul să îşi decidă viziunea şi să îşi decidă identitatea, nu în baza unei logici de putere, ci în căutarea propriei fericiri şi a propriilor aspiraţii. Asta este lupta pe care o ducem astăzi. Şi, din punctul ăsta de vedere, NATO se află de partea binelui şi Rusia, aşa cum arată voturi recente de la nivel ONU, se află în poziţia agresorului.
Radu Dobrițoiu: Tot despre Finlanda în NATO, pentru că aţi adus aminte, avem în desfăşurare în aceste zile un exerciţiu militar coordonat de Comandamentul Statelor Unite pentru Europa şi Africa. Detaşamente americane, pentru prima dată în istorie, detaşamente americane vor ajunge din Alaska în Finlanda, trecând peste polul arctic, foarte aproape de polul arctic. Iată, Finlanda deja este compatibilă şi este foarte determinată să intre în Alianţa Nord-Atlantică. La fel, Statele Unite îi acordă tot sprijinul, tot ajutorul pe acest parcurs de integrare în Alianţă.
Kremlinul ar putea adăuga un amendament la Codul Penal al Rusiei, care va creşte pedepsele pentru discreditarea războiului din Ucraina, promovând autocenzura în rândul comunităţii ultranaţionaliste critice, provocând respingerea finanţatorului Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, şi a unor proeminenţi milbloggeri, bloggeri specializaţi în publicarea de informaţii din zona militară. Preşedintele Dumei de Stat de la Moscova a anunţat deja ieri această intenţie. Domnule colonel Ion Petrescu este un nou semn de slăbiciune al fundamentaliştilor lui Putin?
Ion Petrescu: Păi, să ne uităm pe ultimul sondaj publicat de Centrul Levada, care a evaluat simpatiile celor din opinia publică rusă faţă de actuala conducere a Federaţiei Ruse. Pentru prima dată Putin – e vorba de evaluarea pe luna februarie 2023 – are doar 43% din simpatiile celor care au drept de vot în Federaţia Rusă. Pe locul doi, cu 17%, este premierul în funcţie, pe locul trei este guralivul Lavrov, Şoigu, ministrul apărării, are 12% şi, ce să vezi, de abia 3% are mai mult colericul Medvedev, fostul preşedinte al Federaţiei Ruse pentru patru ani de zile. De aici şi începe discuţia, ce a câştigat şi ce-a pierdut Federaţia Rusă în ultimul an? În primul rând, ce a urmărit Rusia? Două obiective: să îndepărteze Ucraina de NATO şi, doi, să rusifice Ucraina, acesta fiind un prim pas spre rusificarea şi celorlalte republici sovietice socialiste care au devenit ţări libere, cum e cazul Estoniei, Letoniei, Lituaniei, ce au reuşit să intre în Uniunea Europeană, în NATO, dar şi a Republicii Moldova, care, iată, astăzi, după cum bine ştiţi, a avut actul de curaj, prin partidul de guvernământ, să înainteze în legislativul de la Chişinău prevederea ca în Constituţia României şi în toate documentele adiacente să fie înlocuită sintagma „limba moldovenească” cu „limba română”.
Practic, astăzi e o zi istorică, deoarece Moscova a pierdut controlul Republicii Moldova. Vorbesc pe plan factual. Pe planul intenţiilor, sigur, Putin doreşte să-şi păstreze puterea. Ştiţi că a avut o alocuţiune pe care a dorit-o triumfantă. Atât de succes a fost cuvântarea lui, încât vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a adormit pe timpul cuvântării. În acelaşi timp, trebuie să arătăm un lucru: NATO are dificultăţi în primirea Finlandei şi Suediei, pentru că Ungaria şi Turcia găsesc noi pretexte şi noi piedici pentru a întârzia, din motive diferite, intrarea celor două ţări. Turcia clar vrea avionul F-35 şi, de fapt, presiunea pe Finlanda şi Suedia vizează America ca să îi permită să intre în programul de achiziţionare de avioane F-35. În ceea ce priveşte Ungaria, se dovedesc a fi oameni lipsiţi de cuvânt, au promis în ianuarie, au promis în februarie şi acum au anunţat că vor trimite delegaţii în Finlanda şi în Suedia ca să negocieze o viziune mai favorabilă a actualei conduceri a Ungariei şi să nu mai apară în presă de acolo, culmea ridicolului!, critici la adresa Budapestei.
Dar asta e viaţa şi asta este Europa în care trăim! Revenind la tema emisiunii, da, Ucraina rezistă şi o face în interesul comunităţii transatlantice libere, pentru că o subjugare a Ucrainei înseamnă războiul la porţile Poloniei, ale României, deci, la graniţa de est a NATO. În acelaşi timp, trebuie să salutăm determinarea preşedintelui Joe Biden, care a făcut afirmaţia reluată de Antony Blinken la reuniunea grupului G 20: vor sprijini Ucraina atâta timp cât este necesar. Şi este necesar, cum zicea secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ca Ucraina să fie foarte puternică, foarte bine în armată, că atunci când vor începe negocierile, indiferent de moment, la finele anului sau anul viitor, să fie puternică şi în teren, prin evoluţiile pe care le aşteptăm în primăvara şi vara viitoare.
Radu Dobrițoiu: Aţi amintit, domnule colonel Ion Petrescu, limba română, limbă oficială în Republica Moldova. Poate va medita şi Ucraina asupra acestei decizii şi va renunţa la limba moldovenească pe care o tot foloseşte pentru minoritatea română din ţara vecină.
Domnule Ovidiu Raeţchi, în retorica lui Vladimir Putin a apărut şi Republica Moldova. Am avut numeroase mesaje şi din Occident, inclusiv de la preşedintele Joe Biden. Este pregătită România să susţină Chişinăul în faţa unei agresiuni ruseşti?
Ovidiu Raeţchi: Aş începe cu o completare la discuţia anterioară legată de Suedia şi Finlanda, noi am mai vorbit chiar în cadrul emisiunii dvs. despre asta, dar două puncte pe care ţin să le aduc în discuţie: în primul rând, prin accesul Suediei şi Finlandei, NATO nu doar că oferă securitate, ci şi primeşte, pentru că vorbeaţi la început de rezilienţă, o doctrină în materie de rezilienţă care este din punctul meu de vedere excepţională, doctrina finlandeză, respectiv, doctrina suedeză, care vorbesc despre conceptul de apărare totală, de care cred că şi NATO are nevoie. Implicarea cetăţeanului în eforturile de apărare se vor regăsi tot mai mult în doctrina NATO, plecând de la modelul, repet excepţional, care este cel finlandez şi cel suedez.
În al doilea rând, chiar dacă există această întârziere care ţine de anumite strategii ale Turciei şi Ungariei, există soluţii, pe de o parte de coordonare în exerciţii şi pregătire – şi soluţiile astea sunt deja puse în practică, după cum vedem -, şi există de asemenea soluţii de garanţii de securitate, care chiar dacă nu vin sub umbrela generală a NATO pot să vină la nivelul unor state, unor puteri garante occidentale care, cumva indirect, asigură şi pentru Suedia şi Finlanda garanţii de securitate. Şi m-aş uita la cum arată astăzi Marea Baltică din punctul de vedere al relaţiei cu Rusia: o mare care era poate disputată în urmă cu un an, din punctul de vedere al balansului de putere, şi care astăzi este o mare cu orientare – exceptând Rusia, sigur – exclusiv proeuroatlantică, odată cu accesul Suediei, Finlandei, în rest, toate statele din jurul Mării Baltice, cu excepţia Rusiei, fiind deja angrenate în NATO şi foarte vădit prooccidentale.
În privinţa Moldovei, categoric avem o agresiune hibridă în desfăşurare a Rusiei acolo. Mesajul de sprijin din partea preşedintelui Biden a fost impresionant, a fost deschis, a fost asumat, la fel cum este şi agresiunea rusă în desfăşurare. România nu doar că este pregătită să sprijine Moldova; din punctul meu de vedere, poziţionarea strategică a României în ultimul an, în perioada în care a ajutat în mod vădit Ucraina, dar mai discret, a ţinut cont constant şi de interesele Republicii Moldova, pentru că ştim cu toţii că există o dorinţă a unor voci de la Kremlin de a utiliza propaganda antiromânească pentru a justifica această agresiune hibridă împotriva Moldovei şi orice gest al României în direcţia Republicii Moldova sau în direcţia Ucrainei, de sprijin explicit pentru Ucraina – în termeni militari, cel puţin -, ar fi fost folosit de Moscova ca justificare ideologică vizând imperialismul românesc şi intenţiile revanşarde ale României. Nu e cazul, repet. Tot timpul, România a ţinut cont în ultima perioadă şi constant şi de interesele Moldovei şi o va face în orice scenariu. Autorităţile au declarat lucrul ăsta.
Radu Dobrițoiu: Aţi amintit… două armate cu efective importante: Finlanda şi Suedia. Finlanda are numai rezervişti, undeva peste 825.000 de soldaţi, bărbaţi şi femei. Finlanda şi Suedia, două ţări cu o industrie de apărare modernă, două state care vor mări capacităţile NATO şi vor întări Alianţa.
Domnule colonel Ion Petrescu, o anchetă a „New York Times” susţine că Rusia a avut pierderi catastrofale în ofensiva de lângă Vuhledar. Forţele ruseşti continuă să facă greşeli majore, cum ar fi, de exemplu, pierderea a cel puţin 130 de tancuri în ultimele trei săptămâni. Cât de mult va sacrifica Vladimir Putin pentru a obţine victorii vizibile în războiul de ocupaţie?
Ion Petrescu: Ne uităm la ce acte semnează preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin. Mai nou, a reglementat şi obligativitatea folosirii exclusive a limbii ruse, inclusiv de către oficiali, şi numai atunci când nu sunt cuvinte în limba rusă de înlocuire a unor termeni să fie folosite cuvinte străine. Asta, ca să luăm ultimul act promulgat de la Kremlin şi imediat mediatizat de către posturile de televiziune Rusia 1, Rusia 24 ş.a.m.d. Putin merge mai departe. Adică este hotărât, cu sprijinul Republicii Populare Chineze pe plan diplomatic, ce a cucerit să păstreze. Aici, şiretenia cu armistiţiul propus de chinezi nu face decât să consfinţească – sigur, doar pe plan pragmatic, nu diplomatic, nu politic, nu în cadrul unor tratative – actuala linie a frontului, o linie ca în Primul Război Mondial, în care, de o parte şi de alta, sunt luptători, majoritatea în tranşee, ruşii nu au forţa să declanşeze mult trâmbiţata ofensivă de primăvară. Aţi amintit de ceea ce arăta, pe bună dreptate, un ziar american prestigios.
În acelaşi timp, trebuie să vedem luni la rând provinciile cucerite, care e situaţia. LukGas, culmea, deşi se controlează 97% din teritoriul vechiului Oblas gaz, cu acelaşi nume ucrainean, restul de 3% nu orice să înainteze, trupele ruse de ocupaţie. În Doneţk, care coincide cu actuala autoritate a republicii populare separatiste Doneţk, n-au reuşit să înainteze spre vest şi, deci, nu controlează decât 47% din teritoriu. În Zaporijjia, situaţia este şi mai tristă, pentru că partea de nord a Oblastului, inclusiv capitala cu acelaşi nume, este sub controlul apărătorilor ucraineni. Din Herson ruşii au fost nevoiţi să se retragă şi au săpat un şir succesiv de tranşee desive, cel mai puternic la 60 km sud de oraşul Herson, în dorinţa de a opri orice tentativă a ucrainenilor de a ajunge la graniţa de nord a peninsulei Crimeea.
Momentan, ruşii menţin poziţiile, dar pe măsură ce vor veni acele tancuri, şi vin cu ţârâita – ăsta este adevărul -, probabil că undeva în următoarele trei luni de zile cei de la Kiev vor avea cel puţin două brigăzi de blindate grele, în general tancuri germane de tipul Leopard 1, Leopard 2, susţinute ulterior şi de tancurile britanice, americane şi franceze, cu care vor trebui să aleagă una din cele două direcţii de ofensivă propuse de aliaţi. Generalul Ben Hodges spunea că cel mai bine ar fi să atace din sudul oraşului Zaporijjia până pe litoralul Mării Azov ca să rupă dispozitivul în două al trupelor ruse. Şi atunci mi-am dat seama că ceea ce este zona Donbasului este destinat unei operaţii contraofensive ucrainene mai târziu. Dar mai accesibilă este direcţia de la oraşul Herson spre peninsula Crimeea. Vom vedea spre care variantă va opta la momentul potrivit Statul Major al Armatei ucrainene.
Radu Dobrițoiu: Să amintim şi de Bahmut. Încă avem lupte acolo. Ucrainenii nu renunţă. Să sperăm că nu vor pierde acel teritoriu. Oricum, forţele ruse au pierderi semnificative pentru ocuparea acestui teritoriu, aşa cum s-a întâmplat şi până acum.
Domnule Ovidiu Raeţchi, cum va influenţa echilibrul dintre puterile nucleare decizia Rusiei de a se retrage din Acordul START?
Ovidiu Raeţchi: De facto, acordul nu era funcţional, pentru că Rusia îşi exprima ostilitatea faţă de Statele Unite blocând inspecţiile. Mie mi s-a părut mai degrabă o formă a lui Vladimir Putin de a căuta disperat o ştire în contextul discursului său de la un an de la invazia din Ucraina. Neavând nicio realizare reală de prezentat poporului rus, el a găsit acest mod de a arăta că e dispus să supraliciteze conflictul, însă, de fapt, aşa cum spuneam, e doar un mod de a mai utiliza retorica nucleară, care retorică nucleară este întotdeauna un simptom al eşecului de pe frontul clasic; în momentele în care frontul clasic nu funcţionează, Rusia aminteşte cumva celorlalte state că are măcar arma nucleară la dispoziţie. Deci, această retragere mie mi s-a părut şi mi s-a verificat asta, verificând modul în care au titrat marile agenţii discursul lui Vladimir Putin, faptul că a fost o căutare de tipul ostil şi triumfalist în contextul unui eşec în Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Poate un nou acord START va include şi China, nu numai Statele Unite şi Federaţia Rusă. Despre China ar trebui să vorbim mai mult, pentru că există această interferenţă, deşi este un pic mai departe de Europa, există o interferenţă în sprijinul Rusiei pentru războiul din Ucraina. Recent, 16 acorduri semnate la Beijing între Belarus şi China, bineînţeles, parte dintre ele tot pentru a sprijini Rusia.
Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: „Ucraina – un an de război: viziuni, perspective”. Invitaţii emisiunii au fost: Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, cu rang de secretar de stat, şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de presă al Armatei.
Transcriere RADOR
