RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (22 mai, ora 21:05) -Emisunea ”Euroatlantica”, realizator: Radu Dobriţoiu.
Realizator: Bun găsit! Sunt Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie „Euroatlantica”. Miniştrii de externe ai NATO s-au întâlnit în Turcia pentru a discuta despre consolidarea apărării aliaţilor şi pentru a avansa pregătirile pentru summitul de la Haga din iunie. Secretarul general Mark Rutte a precizat clar că determinarea unei noi cifre a cheltuielilor de bază va fi esenţa livrabilă pentru summit, subliniind că ţinta existentă de 2% nu este nici pe departe suficientă. Aşadar, cheltuielile pentru apărarea ale statelor NATO trebuie să crească. Vom avea nevoie de investiţii mai mari în cerinţele noastre militare fundamentale, precum şi de investiţii suplimentare legate de apărare, inclusiv infrastructură şi rezilienţă, a declarat secretarul general, subliniind că acest lucru are sens atât economic, cât şi strategic.
„Trebuie să ne asigurăm că cheltuim suficienţi bani în toată alianţa pentru a ne menţine în siguranţă”, a adăugat Mark Rutte. El i-a lăudat pe membrii NATO pentru că şi-au demonstrat angajamentul faţă de împărţirea corectă a sarcinilor, afirmând că suntem acum pe drumul cel bun. Majoritatea aliaţilor urmează să atingă obiectivul iniţial de a cheltui 2% din PIB pentru apărare anul acesta şi mulţi şi-au anunţat deja planurile de a merge mult mai departe. Secretarul general a reafirmat, de asemenea, sprijinul pe termen lung al NATO pentru Ucraina, evidenţiind eforturile de a duce războiul la un sfârşit corect şi durabil ca prioritate comună pentru toţi aliaţii. „Cu sau fără o înţelegere, este clar că sprijinul nostru pentru Ucraina va continua să fie important pentru a asigura o pace durabilă”, a concluzionat el potrivit unui comunicat de presă primit de la NATO.
Pornim dezbaterea din această seară de la această reuniune premergătoare summitului de luna viitoare, cu accent pe zona de maxim interes pentru România, respectiv flancul de est al alianţei. Invitaţii acestei ediţii sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi, cu un interviu înregistrat, profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”, tema ediţiei „‘Spre Haga: Pilonii răsăriteni ai NATO”
Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit!
Radu Dobrițoiu: Bun venit la Radio România Actualităţi, la emisiunea „Euroatlantica”!
Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, peste o lună vom avea un nou summit important al alianţei, dominat de bugetele alocate pentru apărare, războiul din Ucraina şi impactul acestuia asupra deciziilor pentru adaptarea NATO. Care vor fi priorităţile incluse pe agenda summit-ului de la Haga?
Ştefan Ciochinaru: Aşa cum arătaţi şi dumneavoastră, mai întâi trebuie spus că în Turcia, la reuniunea informală a Consiliului Nord-Atlantic, la nivelul miniştrilor de externe, s-a discutat despre consolidarea unei abordări comune privind împărţirea responsabilităţilor între aliaţi şi conturarea unei direcţii strategice pentru securitatea europeană. Întrezărim aşadar de pe acum priorităţile summitului găzuit de Ţările de Jos în 24-25 iunie, la Haga, o întâlnire care este programată între şefii de stat şi de guvern ai celor 32 de ţări membre. Este o întâlnire ordinară, nu extraordinară, şi la care vor participa şi lideri ai statelor partenere şi ai Uniunii Europene, iar întâlnirea, bineînţeles, va fi prezidată de secretarul general NATO. Trebuie spus că în timpul summitului vor mai avea loc două evenimente importante care ne ajută şi ele să ne dăm seama despre priorităţile acestui summit, şi anume Forumul Industriei de Apărare NATO, chiar la locul de desfăşurare a summitului, precum şi un eveniment, să zicem, emblematic de diplomaţie publică, Forumul Public NATO, acolo unde se aşteaptă ca mai mulţi şefi de stat şi de guvern, miniştri şi experţi la nivel înalt în politica de securitate internaţională să ia cuvântul. Nu e nicio îndoială, însă, că prioritatea cea mai mare a summitului se va concentra pe sprijinul militar pentru Ucraina, după cum a transmis chiar secretarul general a Alianţei, Mark Rutte. Practic, toate cele 32 de state membre vor discuta sprijinul continuu pentru Ucraina şi, de ce nu, evitarea repetării eşecurilor din trecut.
După cum spunea Rutte, trebuie să ne asigurăm că Ucraina, cât timp lupta continuă, primeşte tot sprijinul colectiv posibil. El a adăugat, de astfel, că atunci când va veni momentul păcii, fie printr-o încetare a focului, fie printr-un acord formal, aceasta ar trebui să fie durabilă şi sustenabilă. Trebuie să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat cu acordurile de la Minsk. A doua mare prioritate pe agenda summitului priveşte bugetele militare şi reînarmarea.
Statele membre NATO şi-au crescut deja semnificativ cheltuielile încă de la declanşarea invaziei Rusiei în Ucraina, în 2022, iar ţări precum Polonia şi statele baltice urmăresc atingerea unui prag de 5% din PIB în următorii ani. Cel mai probabil, NATO va majora ţinta de cheltuieli pentru apărare în cazul statelor membre la un nivel între 3,5 şi 5% din PIB faţă de procentul actual de 2%, ceea ce, după cum spunea secretarul general al Alianţei, va arăta cu adevărat că NATO, formată din 32 de ţări, cu o economie combinată de 50 de trilioane de dolari şi cheltuieli de apărare la un nivel tot mai ridicat, este cu adevărat capabilă să se apere împotriva oricărui adversar. Dar, trebuie să spun că tema principală, poate nerostită, în orice caz omniprezentă la acest summit, va fi legată de rolul Americii lui Trump în NATO. Nu este niciun secret că aliaţii se vor reuni la Haga pe fondul incertitudinilor tot mai mari legate de angajamentul Statelor Unite faţă de NATO, sub preşedintele american Donald Trump.
Trump a fost, de altfel, un critic constant al partenerilor NATO şi a declarat că nu va apăra statele care nu îndeplinesc obiectivele de cheltuieli pentru apărare, punând în felul acesta direct sub semnul întrebării principiul apărării colective al Alianţei. Trump a mai acuzat în repetate rânduri ţările europene că nu contribuie echitabil la nevoile de apărare ale Alianţei, iar administraţia sa, care suportă greul, trebuie să îşi reorienteze atenţia strategică de la Europa spre regiunea indo-pacifică. Aşadar, domnule Dobriţoiu, la Haga, la sfârşitul lui iunie, NATO va vorbi despre Ucraina, despre bani şi participarea americană şi despre noua situaţie geopolitică a Europei. O agendă foarte, foarte grea.
Radu Dobrițoiu: Un summit important, aşadar, care este deja pregătit în această perioadă de statele aliate. Să ascultăm şi opinia pe care am primit-o de la profesorul universitar Claudiu Degeratu.
— Miniştri de externe ai NATO s-au întâlnit în Turcia pentru a discuta despre consolidarea descurajării, întărirea apărării aliaţilor şi pentru a avansa pregătirile pentru summitul de la Haga din iunie. Trei subiecte principale pe agendă: creşterea cheltuielilor pentru apărare, capacitatea industrială sporită de apărare, sprijinul continuu pentru Ucraina. Domnule profesor Claudiu Degeratu, ce putem anticipa pentru summitul Alianţei de luna viitoare de la Haga după recenta ministerială a NATO?
Claudiu Degeratu: Cred că putem anticipa un consens crescut pentru un obiectiv comun de sporire a cheltuielilor, dar nu va fi uşor. Acest lucru presupune încă un angajament de 10 ani, el a mai fost luat în 2014, dacă ne aducem aminte, cu aspecte bune şi cu aspecte mai puţin bune. Acest angajament pentru următorii 10 ani, presupune, de fapt, nu doar alocarea bugetară respectivă, ci şi, în special, ceea ce spuneaţi mai devreme, orientarea prioritară spre descurajare, spre consolidarea noului model de forţe NATO, asumat de anul trecut şi discutat, de fapt, de mai mulţi ani, pentru o prezenţă întărită. Sigur, există şi aspecte mai puţin clare, mai ales că noua administraţie americană încearcă să rezolve cea mai mare problemă, de fapt implicarea Alianţei în modul în care ar trebui să se soluţioneze războiul din Ucraina.
Nu va fi uşor să se obţină acest consens pentru alocarea bugetară dacă nu există un mesaj foarte clar din partea Administraţiei Trump către aliaţii europeni vizavi de intenţiile americane faţă de relaţia cu Federaţia Rusă. Există destul de multe comentarii şi în presa internaţională vis-a-vis de noua poziţionare a administraţiei americane faţă de Federaţia Rusă, care Federaţie, sigur, vine cu o serie de cerinţe. Sigur, nu sunt legate numai de Ucraina, ci sunt legate de arhitectura de securitate la nivel european. Mă aştept că aceste două elemente să fie negociate, sigur alţii spun că ar fi cel mai important test al relaţiei transatlantice în debutul administraţiei americane Trump şi probabil că vor fi şi elemente chiar mai contondente, mai tensionate. Mă aştept să avem o negociere destul de greoaie vis-a-vis de declaraţia finală.
Radu Dobrițoiu: Polonia a devenit incontestabil principala puterei militare de pe flancul de est al NATO, cu un buget impresionant alocat apărării, achiziţii de tehnică modernă, dezvoltarea efectivelor militare. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, ce poate impune Polonia pe agenda summitului de la Haga şi cum poate România să coopereze mai bine cu Polonia pentru consolidarea flancului de est al NATO?
Ştefan Ciochinaru: Păi mai întâi o chestiune de context, ca să începem cu politicul, cu colaborarea politică. Polonia şi România, cele mai mari ţări de la frontiera estică, au organizat în luna aceasta alegeri prezidenţiale, considerate cruciale pentru viitorul regiunii şi al securităţii europene într-un moment marcat, trebuie recunoscut, de ascensiunea forţelor naţionalist-suveraniste pe fondul evoluţiilor din Ucraina şi al intervenţiilor hibride ale Rusiei în Europa. Ei bine, în România, ştim, victoria a fost ajudecată, nu fără emoţii, de primarul Bucureştilor, Nicuşor Dan, şi de forţele pro-europene care l-au susţinut. Finala din Polonia e programată pe 1 iunie şi va avea loc între actualul primar al Varşoviei, Rafał Trzaskowski, susţinut de Platforma Civică, aflată la guvernare, şi Karol Nawrocki, un independent susţinut de PiS, Partidul Lege şi Justiţie, post de guvernământ, suveranist şi naţionalist. Trebuie spus că aceste coincidenţe n-au trecut neobservate la Varşovia, unde s-au resimţit puternic îngrijorările legate de poziţiile Administraţiei Trump faţă de războiul din Ucraina şi faţă de securitatea Europei, nu în ultimul rând fiind exprimate preocupările privind combaterea dezinformării şi a manipulării. Experienţa prin care a trecut România la alegerile anulate din noiembrie trecut a fost atent studiată, pentru că România este un partener solid şi foarte important pentru Varşovia, după cum spun chiar surse guvernamentale poloneze.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, ambele state au aceleaşi interese strategice, joacă un rol extrem de important în sprijinirea Ucrainei, de asemenea în asigurarea securităţii în zonele geostrategice cele mai sensibile, Marea Baltică şi Marea Neagră. În acest sens, Polonia s-a angajat într-un program masiv de înzestrare şi pregătire militară, cu cheltuieli pentru apărare de aproape 5% din PIB, în timp ce România a crescut şi ea cheltuielile la 2,5% din PIB în acest an. Trebuie amintit în context şi stadiul excelent al relaţiilor bilaterale în domeniul apărării şi angajamentul de dezvoltare al acestora, într-un cadru despre care se vorbeşte foarte puţin, şi anume Parteneriatul Strategic dintre cele două ţări. Mai mult, pe lângă cooperarea excelentă în format NATO şi Uniunea Europeană, se evidenţiază eforturile comune ale Poloniei şi României în cadrul iniţiativei B9, aşa-numitul „Bucureşti 9”, de a promova interesele şi priorităţile pe flancul estic. Polonia şi România, după cum se ştiau reciproc pe teritoriul lor naţional, trupe militare partenere, iar Polonia participă la Centrul de Excelenţă NATO în domeniul HUMINT din România, în vreme ce România este prezentă la Centrul de Excelenţă NATO în domeniul contrainformaţiilor din România…din Polonia, scuze. Şi trebuie amintit că există şi un format strategic tripartit al Poloniei şi României cu Turcia.
Practic, în felul acesta, se asigură cooperarea dintre cele mai mari ţări de pe flancurile estice şi sudice ale NATO. În ce priveşte Polonia şi agenda NATO de la Haga, cele mai importante priorităţi, din punct de vedere al intereselor poloneze, sunt necesitatea sprijinirii Ucrainei şi a întăririi alianţei împotriva ameninţărilor militare şi hibride. Asta în condiţiile în care, după cum vă spuneam, au deja un buget care depăşeşte 5 miliarde de dolari. Trebuie spus că, după Polonia, România deţine a doua mare forţă militară pe flancul estic, care este cel mai expus la o eventuală agresiune a Rusiei. Dar mult nu înseamnă şi bine. Avem probleme serioase de personal, echipamentele armatei sunt încă învechite şi de origine sovietică, dar, surprinzător, stăm foarte, foarte bine în privinţa forţei aeriene, după achiziţiile de F-16 din Olanda şi Norvegia.
Trebuie să…practic, ambele ţări, şi România şi Polonia, au încercat permanent să menţină în prim-planul preocupărilor NATO flancul estic, adică frontiera cu vecinătatea apropiată a Rusiei. Asta se va întâmpla, sunt convins, şi la Haga, unde şi Polonia şi România vor încerca să determine NATO să-şi concentreze atenţie şi resurse în regiune. Şi, bineînţeles că în contrapartidă vor trebui să investească în dezvoltarea şi modernizarea propriei apărări naţionale.
Radu Dobrițoiu: România şi Polonia au poziţii bine definite pentru flancul de est al NATO. Important de menţionat, Polonia a reuşit să-şi dezvolte semnificativ aceste capacităţi militare de care dispune şi, în aproximativ doi ani, se va situa printre cele mai puternice ţări, din punct de vedere militar, în cadrul Pilonului European al NATO. Cum ar putea România şi Polonia să coopereze mai mult pentru consolidarea flancului de est, aflăm de la profesorul universitar Claudiu Degeratu.
— Cele două bastioane ale flancului de est al NATO parcurg acum o perioadă de alegeri. România a decis deja, aşteptăm şi Polonia. Înainte de summitul din Olanda, din 24-26 iunie, domnule profesor Claudiu Degeratu, cum pot Polonia, România şi Cehia să colaboreze eficient pentru a consolida flancul de est, dar şi pentru a-şi conjuga, agrega eforturile pentru eficientizarea cheltuielilor de apărare, cu scopul de a întări frontiera răsăriteană a NATO?
Claudiu Degeratu: Cred că aţi prezentat foarte bine. În primul rând, stabilitatea internă politică în Polonia şi România sunt cele mai importante, pentru că astea dau, de fapt, soliditatea şi credibilitatea în politica externă, iar dacă vorbim de NATO, sigur, România şi Polonia au poziţii bine definite. Nu va fi uşor pentru ambele ţări, pentru că parcurg o perioadă de tranziţie postelectorală, dar formatele de cooperare există. Sigur, Polonia rămâne un factor foarte performant la nivel regional, în materie atât de buget pentru apărare, cât şi de consolidare a capabilităţilor. Mi-e greu să spun dacă vom reuşi să cooperăm foarte rapid pe teme… sigur, voinţă politică există de ambele părţi, cel puţin discutând despre România şi Polonia, să se coopereze mai mult şi în zona industrială. Probabil că acest mecanism european de reînarmare va mai facilita o serie întreagă de, să zicem, proiecte comune, dar, după cum vedeţi, lucrurile sunt destul de puternic concentrate pe eforturile naţionale. Este adevărat că probabil va trebui să revitalizăm şi B9 şi Iniţiativa regională a celor Trei Mări ar trebui să fie reevaluată.
Cam toate formatele de cooperare regională ar trebui cumva revizuite, pentru că ne apropiem de această etapă de identificare a unui plan de pace pentru Ucraina şi, bineînţeles, există şi celălalt calendar important al Coaliţiei de Voinţă, care susţine formarea unei forţe de garanţie pentru Ucraina. Multe subiecte cu impact regional în care România şi Polonia vor fi obligate nu doar să participe, ci să vină cu iniţiative. Eu mă aştept ca Polonia să aibă chiar un decalaj în avans, în plus cu iniţiative regionale. Sigur, se concentrează foarte mult pe flancul nordic, dar rămân temele permanente pe care le-am discutat şi cu dumneavoastră în ultimii ani: mobilitatea militară, cooperarea pe infrastructură duală civil-militară, tronsoanele acestea europene de transport strategic, care trebuie să lege Polonia, România, de Grecia şi de flancul sudic, de Mediterană, plus, bineînţeles, cooperarea tripartită cu Ucraina şi cealaltă cooperare tripartită cu Republica Moldova. Din păcate, într-adevăr, ne-am concentrat mai puţin în ultimii ani prin cooperarea şi cu Cehia, cu celelalte ţări din Europa Centrală, datorită războiului din Ucraina. Aceasta este de fapt cea mai importantă temă şi care are şi potenţial să ne apropie şi mai mult de partenerul polonez.
Radu Dobrițoiu: Flancul de est al NATO, cu trei ţări care au dispus în trecut de industrii de apărare performante, Cechia, Polonia şi România, acum cele trei state pot beneficia şi de fonduri din partea Uniunii Europene pentru a-şi reface capacităţile militare. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, care ar fi principalele paliere pe care pot dezvolta cele trei ţări consolidarea flancului de est?
Ştefan Ciochinaru: Dumneavoastră aţi amintit chiar probabil cel mai important dintre acestea, şi anume creşterea cooperării industriilor de apărare. Sunt însă foarte inegale acestea. Polonia a progresat foarte mult, are în momentul de faţă o industrie de apărare în mare parte reconstruită prin offset cu marile corporaţii americane. Cehia este o forţă industrială, o putere industrială în Europa Centrală cu o bogată tradiţie în industria militară, în industria de apărare, dar deja la un alt nivel faţă de Polonia. Iar România, după cum ştiţi, de abia acum, cu noua politică europeană, îşi va pune la punct sau va încerca să-şi pună la punct industria de apărare. Realitatea e că armatele naţionale sunt reduse peste tot pe flancul estic, cu excepţia Poloniei şi României, pentru că vorbim de ţări mici. Iar forţele dislocate de NATO sunt şi ele într-un număr, aş zice, simbolic, mai mult simbolic, un număr mic. Prezenţa americană, de pildă, este de aproximativ 5.000 de soldaţi în flancul nordic şi cam tot atâţia şi prin zona noastră, şi mai ales cu misiune de descurajare. Şi aici trebuie spuse două vorbe, pentru că, după ce Crimeea a fost smusă ilegal Ucrainei în 2014, NATO a încercat să pună în practică o strategie de descurajare a Rusiei, care a devenit prioritară. Şi s-a bazat pe această descurajare.
Este, ca să zic aşa, un concept depăşit. Ar trebui în momentul de faţă să avem o singură prezenţă înaintată a NATO în loc de cea pe mai multe niveluri, cum a fost până acum. E vorba de coerenţă. Şi din punctul acesta de vedere, fără niciun fel de îndoială, cei nouă aliaţi din flancul estic trebuie să coopereze activ, pentru că altfel nu au niciun fel de şansă în faţa unei agresiuni ruse.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica”, la final. Titlul ediţiei: „Pre-Haga, pilonii răsăriteni ai NATO”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi, cu un interviu înregistrat, profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militar. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcrierea: RADOR RADIO ROMÂNIA
