Opinia unei jurnaliste care devoalează cea ce Emilia Şercan doreşte a fi un „kompromat”. Nu o cunosc pe Anca Andrei dar îi public pe blogul meu opinia, punctul de vedere referitor la dna Emilia Şercan. Adaug la cele scrise de jurnalistă câteva informaţii din online care susţin că dna Emilia Şercan are probleme privind plagiatul chiar în lucrarea dânsei de licenţă. Ulterior, dna Emilia Şercan, pe baza licenţei obţinute a devenit lector universitar.
Apel la logică…
Nu mai pot cu povestea „eroinei” Emilia Sercan. Fac apel la un strop de logica. Emilia Sercan publica in luna ianuarie un articol in care-l acuza pe premierul Nicolae Ciuca de plagiat. Tot ea spune ca softurile anti-plagiat nu pot detecta plagiatul, dar a reusit ea. STOP! Cine e Emilia Sercan? Pai o doamna care a fost mereu o eleva mediocra, care si-a facut tarziu facultatea la FARA FRECVENTA si care a a absolvit cu o lucrare de licenta plagiata (exista n documente online care arata asta). Apoi Emilia Sercan cumva ajunge favorita lui Sorin Ovidiu Vantu la Realitatea si face tot felul de nefacute. Colegii ei stiu bine. Nu dezvolt, sa dezvolte ei, a scris pe Facebook jurnalista Anca Andrei.
Pozele păstrate de Emilia Şercan
Printre „nefacute” si niste poze cu ea goala, NOT SEXY cand era mai tanara. Pe care le pastreaza. Why?! In una dintre ele efectiv si-a pozat posteriorul gol! Ceva mai mult decat oribil! Genul ala de poza de care ti-e rusine si dai delete instant. In fine. Revenind. Deci marea jurnalista deontoloaga, care pozeaza de ani buni in calugarita, s-a pozat grotesc. Nimic nou. Am vazut mai rele. Aflam apoi DE LA EA ca aceste poze porno au scapat in presa si ca e de fapt santajata cu ele, iar motivul ar fi plagiatul lui Ciuca. Pai wait! Nimeni nu stia nimic de poze pana nu le-a facut ea super PR. Povestea e simpla. Acest circ de doi bani are loc nu pentru a o compromite pe Emilia Sercan, ci pe Nicolae Ciuca. Pentru ca poporul roman iubeste victimele, chiar daca sunt in fapt infractori. Din tot acest show reiese ca Emilia, cea care si-a obtinut prin FRAUDA titlul de lector la Universitatea, este erou national. Nimeni nu s-a isterizat in urma cu vreo 3 ani cand am aratat cu documente asta. Ne isterizam in masa, doar pentru ca face Emilia Sercan turul televiziunilor sa ne spuna ca e abuzata. Se vrea a fi probabil un fel de Anna Politovskaia si Ciuca ar trebui sa fie probabil un fel de Putin. Dar… really… o femeie careia nu i-a placut deloc cartea cand era eleva sau studenta vine acum sa dea lectii de mare „cercetoreasa” si noi toti trebuie sa ne inclinam in fata ei. Numai in Romania se poate intampla asa ceva. Patetic! Ah, si daca spui adevarul sar sacalii spalati pe creier sa te injure. Vin si cu lectii de morala! Dar un sfat inainte de toate. Priviti-va mai intai in oglinda inainte sa aveti indrazneala sa-mi adresati vreun cuvant. Reflexia si reflectia mea sunt curate, mai afirmă Anca Andrei.
Fotocopii care susţin plagiatul în licenţa dnei Emilia Şercan
Articolul integral care conţine şi fotografiile de mai jos publicate de turnulsfatului.ro pot fi consultate AICI.
Emilia Şercan se ascunde după propriul plagiat
În trecutul „jurnalistei de investigație”, care și-a făcut un titlu de glorie din expunerea plagiatelor unor puternici ai zilei – Oprea, Tobă, Negoiță, Onțanu, Licu, Stănișoară, inclusiv Laura Codruța Kovesi, se ascunde, culmea ironiei, propriul plagiat, pe care, spre deosebire de compromisul cu Vântu devoalat de Eugenia Vodă, nu l-a expus nimeni până acum. Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată «Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare». Cele două cărți din care a copiat sunt «Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare», cu subtitlul «Aspecte privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului», care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și «Ghid juridic pentru jurnaliști» (ediția a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai. Ambele cărți au fost publicate în 2002. Forma de plagiat îmbrățișată cu predilecție de jurnalistă este cea a reformulărilor și a amestecului deliberat între fragmente și texte preluate și munca proprie“, se mai arată în documentul care însoțește copii ale lucrării de licență.
