Editura Administraţia Penitenciarelor

Râdem, glumim, dar în penitenciare au început sa se scrie „carţi de istorie”, aşa cum apare în „fişa” de deţinut a domnului Copos. Bine… Nici istoria Clubului Rapid nu ar putea fi scrisă din pârnaie. Dar domnul Copos a scris cărţi, inclusiv de istorie, luate în considerare pentru eliberarea sa. Nu că m-ar deranja – ca absolvent şi scriitor – că vine un licenţiat sau un om pregătit să scrie o carte. Dar să susţii că ai scris o „carte de istorie” în puşcărie fiind este o jignire nu doar pentru un istoric ci şi pentru orice tânăr student care depune eforturi pentru a-şi scrie o lucrare de licenţă.

O carte de istorie se scrie extrem de greu. Nu este un roman, nu este o carte de bucate, nu este o carte despre realizarea prăjiturilor. O carte de istorie se scrie studiind documente, izvoare istorice, memorii, informaţii de arhivă. Nu este o colecţie de bancuri cu Bulă, nu este o lucrare memorialistică. Mai mult decât atât, nimic din ceea ce înseamnă „producţia editorială”, carte scrisă de dl Copos: nu se regăseşte, nu o avem în real. Nimic nu poate fi mai jignitor pentru lumea intelectuală, pentru cei care au publicat cărţi, decât această „carte de istorie” a dlui Copos.

Carte istorie Copos

Cu siguranţă că tot ceea ce a pregătit sub formă de „manuscris” dl Copos nu a fost o creaţie a domniei sale. Cu atât mai mult, „Editura Penitenciarelor” ar trebui să fie foarte atentă la ceea ce prezintă un deţinut ca valoare de „carte publicată”. Cum sa publici o lucrare de istorie fara sa ai acces la principalele informatii: izvoarele istorice. Nu te poti documenta, nu poti consulta arhive. iar ceea ce declara dl Copos la iesirea din puscarie: cu siguranta a fost invatat de avocati sa dea citate din autori cunoscuti, sa insiste pe informatia ca in inchisoare a avut timp sa citeasca.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*