RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (5 noiembrie 2026, ora 21:05) – „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Radu Dobrițoiu: Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu, de la microfonul emisiunii „Euroatlantica”… Războiul din Ucraina se poartă în continuare pe două fronturi, cel militar, unde armata ucraineană încearcă să reziste presiunii Rusiei, şi cel diplomatic, unde Kievul caută garanţii că sprijinul occidental nu se va opri înaintea obţinerii unui păci durabile. Ieri, la Bruxelles, reprezentanţii Ucrainei, Statelor Unite, Franţei, Germaniei, Marii Britanii, NATO şi Băncii Mundiale s-au reunit la sediul Comisiei Europene pentru discuţii privind garanţiile de securitate şi reconstrucţia postbelică.
Potrivit agenţiei Reuters, întâlnirea a continuat negocierilor anterioare dintre Washington şi Kiev şi pregăteşte o nouă etapă a eforturilor diplomatice de încheiere a războiului. Miza depăşeşte, însă, reconstrucţia Ucrainei. Este vorba despre viitoarea arhitectură de securitate a Europei şi despre capacitatea Occidentului de a împiedica o nouă agresiune rusă. Pentru Kiev, garanţiile de securitate trebuie să însemne mai mult decât declaraţii politice, angajamente credibile, sprijin militar pe termen lung şi mecanisme care să descurajeze reluarea ostilităţilor.
Discuţiile au loc într-un moment dificil. Rusia continuă atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene, iar apropierea iernii amplifică vulnerabilităţile populaţiei civile. În paralel, Ucraina are nevoie de muniţie, sisteme de apărare antiaeriană şi finanţare pentru funcţionarea statului.
Preşedintele Volodimir Zelenski a căutat, marţi, la Berlin sprijin suplimentar pentru protejarea infrastructurii energetice. Potrivit Euronews, Germania şi-a reafirmat angajamentul faţă de Ucraina, dar dezbaterile privind costurile ajutorului militar şi financiar devin tot mai importante în Europa.
O altă dimensiune a negocierilor este economică. Evaluarea comună a Băncii Mondiale a Comisiei Europene, ONU şi autorităţilor ucrainene estimează necesarul de reconstrucţie la aproape 588 de miliarde de lei pentru următorul deceniu. Diplomaţia intră, de asemenea, într-o etapă importantă.
Washingtonul pregăteşte pentru 10 şi 11 noiembrie, la Abu Dhabi, negocieri cu reprezentanţi ai Ucrainei şi Rusiei. Dar rămâne întrebarea fundamentală: poate fi obţinut un acord care să garanteze securitatea Ucrainei fără să ofere Moscovei posibilitatea de a relua războiul peste câţiva ani?
Pentru Ucraina, timpul este o resursă strategică. Fiecare lună de război înseamnă pierderi umane, distrugeri şi presiuni economice suplimentare. Pentru europeni, miza este securitatea propriului continent.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei: profesorul universitar Ion Bogdan Lefter şi generalul major în rezervă Dorin Toma, fost şef al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi cu Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii: Ucraina caută sprijin pentru lupta sa.
Bună seara, domnule profesor Ion Bogdan Lefter!
Ion Bogdan Lefter!: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dorin Toma!
Dorin Toma: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
Reuniunea de la Bruxelles dintre reprezentanţii Statelor Unite, Ucrainei şi principalelor puteri europene readuce în discuţie necesitatea unor garanţii de securitate credibile pentru Kiev. Domnule profesor Ion Bogdan Lefter, ce garanţii concrete ar putea primi Ucraina şi în ce măsură acestea ar putea schimba arhitectura de securitate a Europei, construită în principal după închierea Războiului Rece?
Ion Bogdan Lefter: Chiar faptul că reuniunea despre care discutăm de ieri a avut loc la Bruxelles, pe pământ european, în interiorul Uniunii Europene şi cu federaţia noastră continentală gazdă, şi anume a doua zi, după alegerile din Statele Unite, într-o perioadă post-electorală de reaşezări în structura de putere de peste ocean, se încarcă de semnificaţie simbolică. După cum de altfel ştim, de ceva vreme în Uniunea Europeană s-a cristalizat o viziune conform căreia trebuie să fim mult mai energici şi mai activi în a ne gândi propria strategie continentală de apărare şi şi de dezvoltare economică şi aşa mai departe, în condiţiile în care am avut în aceşti din urmă ani raporturile pe care le ştim, furtunoase cu administraţia americană. E adevărat că acum, după alegeri, semnalele foarte puternice de diminuare a suportului electoral pentru Donald Trump, deci declin de putere cu tot ceea ce se ştie, rămâne preşedintele Statelor Unite, are importante prerogative, etc., dar evident majorităţile din cele două Camere ale Congresului american, fiind acum ale democraţiilor sau de aici înainte, lucrurile se schimbă, sunt în schimbare şi atât cât se poate spune cu doi ani înainte, alegerile prezidenţiale următoare, în acest moment, plasează Partidul Democrat în pole position, cum se spune cu metafora sportivă din automobilism, de asemenea, cunoscută. În această atmosferă, în acest moment post electoral american, pe teritoriul Uniunii Europene, în capitala noastră continentală la Bruxelles, această reuniune transmite acest semnal simbolic. Uniunea Europeană ia foarte în serios tot ceea ce se întâmplă pe planetă, şi, în primul rând, ce ne priveşte direct. Ucraina este ţară vecină şi candidată la aderarea Uniunii Europeană sub asalt, sub război rusesc, Rusia este un pericol, trebuie să fim atenţi, să fim înţelepţi, să fim activi şi prompţi şi, sigur, privim şi către paşii următori, către viitorul apropiat, drept care reuniunea a avut o foarte importantă componentă economică şi de reconstrucţie privitoare la ce se va întâmpla după ce războiul din Ucraina se va încheia.
Radu Dobrițoiu: După aproape cinci ani de război, confruntările de pe frontul ucrainean continuă să fie caracterizate de lupte de uzură, utilizarea masivă a dronelor şi considerabilul consum de resurse umane. Domnule general Dorin Toma, cum evaluaţi capacitatea armatei ucrainene de a rezista în continuare presiunii Rusiei şi care sunt principalele vulnerabilităţi militare pe care Kievul trebuie să le depăşească?
Dorin Toma: Dacă discutăm doar de aliniamentul de contact, cred că nu sunt vulnerabilităţi. Armata ucraineană, cel puţin pe termen scurt şi mediu, poate menţine aliniamentul de contact, vorbesc în această iarnă. Acum depinde foarte mult şi dacă, într-o formă sau alta, preşedintele Putin decretează o mobilizare, deşi politic este o mare provocare pentru preşedintele Putin intern, să decretezi o anumită formă de mobilizare în perioada imediat următoare pentru a aduce resurse suplimentare, în special umane, în primăvara anului viitor pe aliniamentul de contact, pe front. Având în vedere raportul de forţe existent la ora actuală, nu este o problemă pentru armata ucraineană să menţină și chiar să realizeze anumite incursiuni şi să elibereze anumite suprafeţe, nu de foarte mari dimensiuni, din teritoriul naţional. Provocarea majoră este ce se întâmplă în zona de spate, atât la nivel operaţional, dar şi strategic. Rusia şi-a intensificat şi îşi va intensifica mai mult ca sigur loviturile în adâncimea operativă şi strategică asupra infrastructurii critice civile, nu numai militare: drum, comunicaţii, poduri, infrastructură energetică, staţii de benzinării şi aşa mai departe. Deci, ţintele sunt diverse, sunt numeroase şi, apropiindu-se iarna, se preconizează ca iarna aceasta să fie, din nou, o iarnă foarte dificilă. Deci, populaţia va fi supusă la mari presiuni. Vor fi foarte mari probleme. Şi rezilienţa, sprijinul, moralul populaţiei civile va conta foarte mult în această ecuaţie, cel puţin pe termen scurt şi mediu.
Radu Dobrițoiu: În timp ce Ucraina caută sprijin diplomatic şi militar, Moscova continuă operaţiunile militare şi încearcă să-şi transforme avantajele teritoriale în argumente pentru eventualele negocieri. Domnule profesor Ion Bogdan Lefter, cât de realistă este în perspectiva unei păci durabile, în absenţa unor schimbări majore în poziţia Kremlinului, o eventuală negociere?
Ion Bogdan Lefter: Politica Federaţiei Ruse, aţi spus bine, a Kremlinului, adică a lui Vladimir Putin şi a cercului său de putere, să nu generalizăm, să nu extindem la întreaga societate rusească, a fost pe toată această durată una de ofensivă şi de obiective maximaliste. Ştim lista transmisă public partenerilor occidentali, înainte de invazia propriu-zisă din februarie 2022 şi din când în când, inclusiv recent, fie direct preşedintele Putin, fie ministrul de externe Lavrov, fie alţii din cercul respectiv, reiau refrenele, inclusiv ideea retragerii Alianţei Nord-Atlantice în formula de până în 1997, ceea ce este, sigur, o absurditate din punctul de vedere al alianţei occidentale, al Uniunii Europeene, al Statelor Unite şi aşa mai departe. Nu vedem semne şi cred că nu există perspective de flexibilitate, în sensul în care înţelegem prin aşa ceva cântărirea datelor problemei, raţionalitate, chiar şi o anumită capacitate de compromis, de înţelegere. Nu! Însă evoluţiile, involuţiile de pe front şi, într-adevăr, trebuie să avem în vedere atât frontul propriu-zis, linia de contact, cum i-aţi spus, domnule general, cât şi ce se întâmplă în spate, în profunzimea teritoriului ucrainean, contează, contează foarte mult. Faptul că Federaţia Rusă nu reuşeşte avansuri semnificative. Ba chiar a înregistrat în acest an şi regrese, armata ucraineană a recuperat teritoriul de-a lungul anului, teritoriul ocupat, nu pune Federaţia Rusă într-o poziţie de negociere de pe poziţii de putere. După cum ştim, cam toate estimările occidentale, şi chiar şi ucrainene, privitoare la eventuale negocieri de pace şi aranjamente de pace includ un statu-quo în ce priveşte teritoriile pe care acum Rusia le are ocupate, fără, din punctul de vedere ucrainean şi occidental, fără să se accepte ideea că aceste teritorii sunt teritorii de facto, de jure, adică, ale Federaţiei Ruse, ci doar o îngheţare de conflict, urmând ca viitoare negocieri să rezolve problema acestor teritorii ucrainene din perspectivă ucraineană şi occidentală. În acest moment, însă, cum spun, nu există, cred, perspective pragmatice, realiste de negociere din partea Federaţiei Ruse. De câte ori Kremlinul, Putin, ceilalţi au dat semnale de deschidere sau a avut loc întâlnirea din Alaska cu preşedintele Trump, convorbiri telefonice Trump-Putin, de fiecare dată momentele au fost folosite propagandistic pentru a demonstra că ar exista din partea Kremlinului intenţii de discuţie, de negociere. În fapt, nimic nu s-a întâmplat, niciun semnal concret de oprire de bombardamente, de armistiţiu temporar şi aşa mai departe, nu s-au întâmplat. Şi aş mai adăuga, în acest punct, dacă-mi permiteţi, pentru completarea întregului tablou, aş adăuga ceva despre asimetriile dintre Rusia şi Ucraina, şi nu mă refer acum la diferenţele de teritorii şi de populaţie, ci la faptul că, până de curând, Federaţia Rusă a mizat pe faptul că, în interior, mai ales în zonele mai avansate, civilizaţional şi economic, ale Federaţiei Ruse, nu se simte că ţara este în război şi au fost trimişi pe front în special recruţi din regiuni mai îndepărtate, mai sărace şi aşa mai departe, în timp ce în Ucraina, populaţia este într-o psihologie şi într-o acţiune concretă de război cotidian de multă vreme. Această asimetrie a fost folosită propagandistic de către Kremlin pentru a ţine linişte în societatea rusă. Ori, recent, în ultimele luni, lovirea ţintelor strategice, energetice, rafinării, aeroporturi, centre de aprovizionare, inclusiv militară, de către Ucraina, pe teritoriul Federaţiei Ruse, foarte adânc, au stârnit deja prime semne de panică în rândurile populaţiei, preţurile au crescut foarte mult, au apărut probleme de aprovizionări cu combustibilul şi atunci începem să vedem că asimetria pe care a contat Moscova, începe să fie contraproductivă pentru Moscova, pentru că încercarea de a menţine linişte în Federaţia Rusă, în timp ce, de fapt, societatea este stoarsă de resurse pentru ca ţara să se afle într-un război de expansiune, de ocupaţie, generează probleme acasă. În timp ce tot ceea ce se întâmplă în Ucraina cu aceste bombardamente care încearcă să fărâmiţeze societatea, să taie accesul la resurse, întâlneşte o populaţie deja mobilizată pe ideea că e greu, avem un bidon cu apă în casă, ne ducem în adăpost la orice semnal, sunet de alarmă, fără să se mai stârnească panică şi descurajare. Deci sunt nişte asimetrii interesante de care trebuie să ţinem cont.
Radu Dobrițoiu: Ucraina depinde în continuare de livrările occidentale de muniţie, sisteme antiaeriene, informaţii militare şi echipamente moderne într-un război în care capacitatea industrială a devenit esenţială. Domnule general Dorin Toma, care sunt categoriile de armament şi sprijin militar de care Ucraina are cea mai mare nevoie în acest moment?
Dorin Toma: În primul rând, are nevoie de interceptori pentru sistemele Patriot şi apărarea antiaeriană, antirachetă balistică în special. Deci sistemele Patriot sunt esenţiale pentru a asigura protecţia împotriva rachetelor balistice, mai sunt şi alţi interceptori, alte tipuri de muniţii pentru interceptarea rachetelor de croazieră. Se caută o soluţie pentru interceptarea noilor drone cu turbo-reacţie, Gheran-4, Gheran-5, pe care Rusia le-a dezvoltat şi le foloseşte la această dată intens împotriva infrastructurii, aşa cum spuneam în special, civile, energetice şi nu numai, şi împotriva populaţiei civile. Deci acestea sunt principalele provocări ale Ucrainei: sistemul de apărare antiaeriană, interceptor pentru, împotriva rachetelor balistice şi diferite alte opţiuni, sisteme pentru a contracara rachetele de croaziere şi aceste drone cu turboreacţie. Se bazează foarte mult pe sprijinul cu informaţii, în special din, asigurat de Statele Unite ale Americii, informaţii satelitare, provenite de la diferite platforme aeriene, senzori. De asemenea, au un rol important în această ecuaţie îl are acest sistem de avertizare timpurie antirachetă, de care doar Statele Unite dispun. Şi este esenţial, pentru că avertizează partea ucraineană atunci când rachetele balistice sunt lansate şi au timp să se pregătească în aşa fel încât să le poată intercepta sau să încerce să le intercepteze. Este o capabilitate pe care numai Statele Unite o are. Sau senzori infraroşu montaţi pe diferiţi sateliţi, radare care acoperă aproape întreg globul pământesc. Deci este o capabilitate care nu poate fi efectiv înlocuită. Deci acest sprijin cu informaţii şi acest sistem de avertizare timpurie împotriva rachetelor balistice este esenţial. Starlink-ul, la fel sau Starshield, acest sistem de comunicaţii satelitare este esenţial, de asemenea, pentru armata ucraineană, în vederea lansării şi dronelor, pentru a angaja diferite ţinte. Am văzut chiar în adâncimea strategică obiective industriale, rafinării, la 1.000-1.500, chiar 2.000 de km în interiorul teritoriului Federaţiei Ruse. Dar nu numai pentru astfel de drone, ci chiar şi pentru drone sau alte sisteme, muniţii care lovesc ţinte la… până într-o 100 de km sau între 100 şi 300 de km, în adâncimea teritoriului ocupat, să spunem, adâncimea operativă a armatei ruse. Deci cam acestea, schimbul de informaţii, acest sistem de avertizare timpurie şi Starlink-ul sunt esenţiale. Interceptorii Patriot ştiţi foarte bine că sunt vitali, dar sunt foarte scumpi, se produc foarte greu. Ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu este o lipsă acută de astfel de interceptori şi cine îi are, cum şi Armata română are astfel de interceptori în stocurile sale, orice armată renunţă foarte greu la o astfel de capabilitate în zilele acestea. Deci este o provocare, mai ales în perioada următoare, când, aşa cum spuneam anterior, aceste atacuri împotriva infrastructurii civile şi centrelor urbane se vor intensifica.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ion Bogdan Lefter, cât de pregătită este Uniunea Europeană să susţină Ucraina pe termen lung? Într-un minut, vă rog, să răspundeţi…
Ion Bogdan Lefter: Suntem pregătiţi şi ne pregătim în continuare, răspuns dublu, dar nu ambiguu. După cum ştim, Uniunea Europeană a alocat cele mai mari sume de sprijinire a Ucrainei, mai mari decât Statele Unite, şi o face în continuare, inclusiv cu sume alocate după ce, în etape recente, Casa Alba a anunţat reduceri de susţinere pentru Ucraina şi, în acelaşi timp, prin programul recent de reînarmare şi de creştere a producţiei militare, producţiei de armament şi muniţii, în Europa, prin măsuri care ţin de strategia generală a Uniunii Europeane, continuăm să ne pregătim. Deci, cred că avansăm către o poziţie mai fermă, mai proeminentă a Uniunii Europene. Intenţia Comisiei Europene, a Parlamentului European, a statelor membre, se întâmplă.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica”, la final. Titlul acestei ediţii: Ucraina caută sprijin pentru lupta sa. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ion Bogdan Lefter şi generalul major în rezervă Dorin Toma, fost şef al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
