RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (9 februarie, ora 21:04) – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit!
Pe măsură ce riscurile de escaladare în Ucraina cresc, lumea se îndreaptă cu ochii larg deschişi către un război mai extins, declara la începutul săptămânii secretarul general al ONU, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite.
„Mi-e teamă ca lumea să nu se îndrepte, ca un somnambul, spre un război mai extins. Dar mi-e teamă că, de fapt, o face cu ochii larg deschişi”, spunea Antonio Guterres, amintind de sărăcia extremă din anumite zone ale planetei, de criza climatică. Şi, în fruntea listei, războiul din Ucraina.
Tensiuni sunt şi în regiunea Indo-Pacific, în zona Taiwanului şi a Mării Chinei de Sud, în Peninsula Coreeană şi la graniţa de est a Chinei cu India, unde la sfârşitul anului trecut au avut loc ciocniri între trupele celor două ţări. În această săptămână am avut episodul cu balonul Beijingului care a survolat teritoriul Statelor Unite. Balonul chinezesc doborât de un avion american deasupra Oceanului Atlantic avea o înălţime de aproximativ 60 de metri şi o încărcătură de peste o tonă, a dezăluit şeful Comandamentului nord-American de Apărare Aerospaţială, generalul Glen VanHerck. Oficialii americani au bănuit inclusiv că balonul avea explozibil pentru a se putea autodistruge.
Balonul avea aparatură instalată la bord şi panouri solare pentru a-şi încărca bateriile. Incidentul are loc în timp ce alt balon chinezesc, un al doilea, a ajuns deasupra Americii de Sud, suruvolând Columbia şi apropiindu-se de America Centrală şi Caraibe. Aceste baloane fac parte din flota dezvoltată de China pentru a desfăşura operaţiuni de supraghere, a declarat secretarul de presă al Pentagonului, generalul Patrick Rider.
China a condamnat gestul Statelor Unite de a doborî balonul Beijing-ului, pe care l-au prezentat ca fiind un balon meteorologic folosit în scopuri civile, care a deviat de la traiectoria planificată. Oficialii de la Pentagon nu au vrut să-l zboare deasupra teritoriului american, de teamă că resturile acestuia ar putea provoca daune sau chiar victime în rândul civililor. Balonul zbura la o altitudine de peste 18 kilometri, acest ultim incident a dus la anularea deplasării în China a şefului diplomaţiei americane, Antoni Blinken, vizită ce putea conduce la o detensionare între Beijing şi Washington.
Relaţiile dintre China şi SUA puteau înregistra progrese după ani de cădere liberă. În noiembrie 2022, înaintea summit-ului G 20 din Indonezia, preşedintele Xi Jinping şi preşedintele Joe Biden s-au întâlnit faţă în faţă pentru prima dată de când Biden a devenit preşedinte. Cei doi lideri au împărtăşit opinia că este necesar să se elaboreze principiile care ghidează relaţiile China-SUA şi au convenit ca echipele lor diplomatice să menţină comunicarea strategică şi să aibă consultări periodice.
La acest tablou adaug o informaţie, săptămâna trecută secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a fost la Manila, unde a semnat o înţelegere prin care Statele Unite primesc acces la încă patru baze militare din Filipine, ridicând la nouă numărul acestora. Vorbim în această ediţie despre primele două puteri economice ale lumii, Statele Unite şi China, despre interesele pe care le au în zona Pacificului. Invitaţii Euroatlantica sunt profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relaţiilor contemporane internaţionale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea Euroatlantica. Tema ediţiei: ”Schimbă un balon securitatea în Pacific”?
Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem legătură prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Ştefan Popescu!
Ştefan Popescu: Bună seara, bun găsit tuturor!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Ştefan Ciochinaru, recent sosit din Asia de Sud-Est.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru participarea la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi.
În discursul său despre starea naţiunii, preşedintele Joe Biden declara în această săptămână: „Astăzi suntem în cea mai puternică poziţie din ultimele decenii pentru a concura cu China sau cu oricine altcineva din lume”, sublinind că „m-am angajat să lucrez cu China acolo unde aceasta poate promova interesele americane şi poate aduce beneficii lumii. Dar nu vă înşelaţi. Aşa cum am clarificat săptămâna trecută, dacă Beijingul ne ameninţă suveranitatea, vom acţiona pentru a ne proteja ţara. Şi am făcut-o!” – a conchis preşedintele Biden, referindu-se la doborârea controlată a balonului chinezesc.
Domnule Ştefan Popescu, eu nu cred că prezenţa unui balon de o tonă, cu diametrul cât un bloc de 20 de etaje, a ajuns deasupra Statelor Unite accidental. Un balon de cursă lungă cu sisteme fotovoltaice care-i asigură autonomie pentru sistemele de scanare şi de culegele de informaţii în termeni militari, SIGINT şi Imagery. A fost o provocare a Chinei la adresa Statelor Unite, un răspuns la noile acorduri militare stabilite de Washington în Filipine şi cu India în regiunea Indopacific, în proximitatea Chinei?
Ştefan Popescu: Fără îndoială, acest balon a fost scăpat intenţionat. Aţi amintit foarte bine că avea şi o autonomie energetică, confirmată prin prezenţa celor două panouri fotovoltaice. Deci balonul a fost scăpat intenţionat. Ambele baloane, pentru că sunt două: unul care traversează spaţiul stratosferic, deci la limita spaţiului naţional aerian, este bine să precizăm acest lucru, dar iată că acest spaţiu stratosferic care iese din, practic, din teritoriul naţional devine, practic, este o parte a teritoriului, a zonei controlate de ţările care se află dedesubt. Deci Statele Unite controlează, sunt în drept să controleze acest spaţiu care se află la peste 20 de kilometri şi până la 50 de kilometri altitudine.
Avem şi acel balon care traversează parte a teritoriului Americii Latine, care este un spaţiu situat, practic, în spaţiul strategic american, în proximitatea americană. Trebuie să luăm în calcul şi cele comunicate de Pentagon, că au mai fost asemenea teste ale chinezilor în 2020-2021- 2022, foarte interesant, care survolau Baza Aeriană a Statelor Unite, Guam şi baza militară din Hawaii. De asemenea, baloane care au fost trimise în zonele contestate din Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud, în spaţiul japonez, Coreea de Sud. Deci este clar că suntem, avem de-a face cu un mesaj al al Chinei, bineînţeles, care reflectă acest război rece în care am intrat: războiul rece între China şi Statele Unite ale Americii.
Pe de altă parte, este un răspuns, aţi amintit de vizita generalul în retragere Austin la Manila. Fără îndoială că gestul de a deschide patru noi baze militare în Filipine nu este apreciat, este comentat de autorităţile chineze, de presa de la Beijing ca o încercuire, o consolidare a încercuirii Statelor Unite ale Americii, a încercuirii Chinei de către Statele Unite ale Americii. Şi, bineînţeles, cred că trebuie să corelăm acest gest şi cu vizita care trebuia să aibă loc a secretarului de stat american Antony Blinken la Beijing. Practic, cred că Beijingul, presupun, a dorit să întârzie data de discutare a unor subiecte delicate, pe care China nu vrea să le aprofundeze pentru moment, cel puţin, în discuţiile cu Statele Unite ale Americii, unul dintre subiecte fiind Ucraina.
Să precizăm că în februarie, nu ştim încă ziua, sper să nu fie 24 februarie, data aniversării unui an de la invazia din Ucraina, preşedintele Xi Jinping se va afla la Moscova. Dar sunt şi alte dosare: denuclearizarea, problemele comerciale, Taiwanul, tot în strategia de răspuns. Nu pot să nu leg acest timing cu anunţul noului preşedinte republican al Camerei Reprezentanţilor de a se deplasa şi el în Taiwan şi cu crearea unei comisii la Camera Reprezentanţilor, a unei comisii permanente pe tema competiţiei strategice cu China.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, survolul realizat accidental sau nu de acest balon chinezesc, dar mai ales după impactul şi posibilitatea opririi acestuia, conturează şi o problemă de comunicare între Washington şi Beijing, lipsa unui dialog. Există lipsa unui dialog pe fondul tensionării relaţiilor dintre China şi Statele Unite?
Ştefan Ciochinaru: În mod clar există şi o problemă de comunicare între Beijing şi Washington, fapt demonstrat, dacă vreţi, şi de refuzul armatei chineze de a răspunde telefonului dat de Pentagon după doborârea balonului de spionaj, dar ceea ce cred eu că este mult mai grav, există şi o problemă de încredere în acest moment la nivelul conducerilor de stat. Vedeţi, după întâlnirea din noiembrie din Bali, pe care aţi evocat-o şi dumneavoastră, dintre Biden şi Xi Jinping, se părea că s-a ajuns la o formulă, să-i spunem, de coabitare, care să împiedice un nou Război Rece.
Vă reamintesc că Xi Jinping a cerut atunci să înceteze retorica nucleară la Moscova, ceea ce în mare măsură s-a şi întâmplat şi, atenţie, foarte, foarte important, a declarat răspicat că Beijing-ul nu caută să sfideze America sau să schimbe ordinea internaţională existentă şi de atunci încoace, în acest an, Beijingul, într-adevăr, a încercat să arate o faţă mai prietenoasă către lume, încercând să risipească temerile şi resentimentele legate de rolul Chinei pe scena mondială. Nu mai departe de luna trecută, la Forumul Economic Mondial, vicepremierul chinez Liu He a insistat asupra faptului că naţiunea sa este deschisă către lume şi că, atenţie, va continua procesul de liberalizare şi deschidere şi mai mult decât până acum, cu alte cuvinte, angajamente pe drumul revenirii în comunitatea internaţională bazată pe reguli. Din această perspectivă, episodul balonului militar de spionaj ar putea fi mai dăunător pentru conducerea în sine decât pentru cea a Statelor Unite, ridicând, în primul rând, întrebări cu privire la coerenţa conducerii chineze.
Cine face, de fapt, jocurile la Beijing? Mai ascultă, oare, armata chineză de Partidul Comunist? Şi dacă da, atunci ce grupare din Partidul Comunist sabotează politica preşedintelui Xi? Iar dacă nu mai ascultă, atunci lucrurile devin şi mai complicate, pentru că chiar nu mai ştii pe cine să suni la Beijing.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, aţi amintit, am amintit deja, Statele Unite vor avea acces la încă patru baze din Filipine, ridicând la nouă cifra locaţiilor militare de pe teritoriul acestei ţări controlate de Pentagon. În aceste baze vor fi prepoziţionate echipamente ale armatei americane.
China a reacţionat şi a transmis prin Ministerul de Externe că decizia luată de Manila, pentru a mări accesul Statelor Unite la bazele militare din Filipine, afectează stabilitatea şi va amplifica tensiunile din acea regiune. Dintre aliaţii Statelor Unite în zona indo-pacific, Filipine se află cel mai aproape de Taiwan, zona de nord, Luzon, situându-se la o distanţă de 200 de kilometri. Din acest motiv, bazele de acolo sunt de mare interes pentru Statele Unite, pentru că reprezintă o potenţială zonă pentru instalarea de sisteme de rachete şi artilerie, care pot contracara o eventuală invadare a Taiwanului. Avem în paralel acorduri ale Washingtonului cu Vietnamul în acea zonă, dar şi prezenţa trupelor americane în Coreea de Sud.
Întrebare: de ce doreşte Washingtonul acces la bazele militare situate în regiunea indo-pacifică?
Ştefan Popescu: Păi, ştim foarte bine, din teoria relaţiilor internaţionale că un stat care nu controlează zona de proximitate nu poate să-şi exercite pe deplin un statut global. Noi îl numim spaţiu post-imperial sau spaţiu strategic. Deci este foarte important pentru Statele Unite ale Americii să împiedice ca Republica Populară Chineză să controleze aceste zone de proximitate. În aceste zone de proximitate sunt şi aliaţi tradiţionali ai Statelor Unite ale Americii. Şi iarăşi, construcţia unei mari puteri se bazează şi pe credibilitate.
Statele Unite, angajamentul lor faţă de Filipine, pe care l-aţi amintit, angajamentul lor faţă de Japonia, faţă de Singapore, faţă de Coreea de Sud, faţă de Taiwan, acest angajament, respectarea acestui angajament de consolidare, dacă vreţi, a poziţiilor americane în regiune, depinde şi credibilitatea Statelor Unite ale Americii. Aţi amintit cazul Vietnamului. Iată, state care au avut o istorie complicată cu Statele Unite ale Americii, pe fondul emergenţei Chinei şi a manifestării, am spune, cu brutalitate, a ambiţiilor chineze, pentru că Vietnamul, Filipine, Japonia, chiar Indonezia, care este ceva mai departe, aceste ţări fac obiectul unor provocări permanente. Vase de pescuit, uneori vase militare sunt trimise în zonele apelor teritoriale contestate. Nu mai vorbim de militarizarea unor insuliţe către Japonia, încercarea de a bloca rute comerciale maritime absolut esenţiale pentru comerţul global şi securitatea internaţională, cum este Strâmtoarea Taiwan, chiar state mai îndepărtate, Australia, care într-adevăr, este un aliat al Statelor Unite ale Americii, dar iată că a simţit nevoia să participe la această construcţie lansată anul trecut – AUKUS. Australia, Statele Unite, Marea Britanie, alte state, chiar India.
Vedeţi, cu Japonia şi Statele Unite şi Australia participă la formatul Quad, care se doreşte sau aspiră la un moment dat să fie un fel de NATO al Indopacificului. Deci, vedem că această creştere extraordinară a Chinei provoacă teamă. China are foarte puţini aliaţi în zonă. În afara Coreei de Nord putem menţiona Pakistanul, Sri Lanka. Nu prea sunt state. Şi bineînţeles, să vedem Rusia, dacă va trece peste temerile sale istorice pentru a deveni, a se lăsa în orbita Chinei.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, poate fi acest balon chinenzesc parte a unui curs de acţiune planificat de aripa dură militară a Chinei pentru a împiedica detensionarea relaţiilor dintre Beijing şi Washington? Sau, aşa cum declara preşedintele Joe Biden, că Statele Unite caută concurenţă cu China, nu conflicte. Aşadar, Washingtonul îşi doreşte o emulaţie cu Beijingul, fără a dori un conflict militar, ci o competiţie în zona tehnologiei şi în cea economică. Avem deja o primă reacţie: anularea vizitei programate pe care Antony Blinken urma să o facă în China, inclusiv o întâlnire cu preşedintele Republicii Populare…
Ştefan Ciochinaru: Da, şi domnul profesor Popescu şi dumneavoastră aţi analizat, aţi prezentat foarte bine contextul atunci când aţi vorbit despre aceste baloane de spionaj, care nu sunt o noutate. Acum se află alte două baloane în mişcare. Da, acesta e contextul, dar ceea ce este foarte important este că balonul militar de spionaj doborât de Forţele Aeriene Americane a intrat pe teritoriul Statelor Unite la 28 ianuarie, ceea ce înseamnă că probabil a fost lansat undeva la începutul lui decembrie.
Deci, după întâlnirea din Bali. În mod public, oficialii chinezi au prezentat, cum spuneaţi şi dumneavoastră, balonul, ca fiind un dirijabil civil şi au criticat Statele Unite pentru că l-au doborât. Dar, analiştii cred că de fapt, incidentul i-a luat probabil prin surprindere pe Xi Jinping şi pe apropiaţii săi. Pentru că, din punctul de vedere al conducerii Statelor Unite, al conducerii la vârf a Chinei, mă scuzaţi, ea n-avea niciun fel de interes să întrerupă procesul de relaxare a relaţiilor cu Statele Unite, pentru că anul acesta este, în mod particular, un an foarte important pentru relansarea economică a Chinei. După două luni de stat în Asia de Sud-Est, vă pot spune că pentru ei conceptele politice înalte cu care operăm noi, principiile, războiul din Ucraina nu există, sunt foarte departe.
În Asia contează un singur lucru: banii. De aceea vă spun că pare să devină destul de clar că înăuntrul conducerii de la Bejing sunt mai multe grupări care se luptă pentru putere. Şi lucrul acesta s-a putut vedea şi cu prilejul recentului congres al Partidului Comunist. Părea însă că realegerea lui Xi Jinping ar fi tranşat disputele interne. Imediat după victoria sa, Xi a reînceput o resetare discretă a relaţiilor cu America şi o distanţare, aş zice, la fel de discretă de prietenul său Putin. Ei, sabotarea acestei linii politice poate îndreptăţi scenariul existenţei unei grupări a lupilor duri şi puri, care vor cu orice risc continuarea sprijinului pentru Rusia şi intrarea în confruntarea finală cu America. Nu întâmplător, preşedintele Biden declara ieri despre Xi Jinping că se confruntă cu probleme uriaşe şi că niciun alt lider din lume n-ar vrea să fie în lucru în locul său. Dacă Xi Jinping şi conducerea de la vârful Beijingului nu au fost la curent cu trimiterea acestui balon, lucrul acesta ridică întrebări îngrijorătoare. Sunt oare facţiuni în cadrul structurii de putere a Partidului Comunist care încearcă să-l sublinieze pe preşedintele Xi?
Analiştii serviciilor de informaţii iau serios în considerare posibilitatea ca armata chineză sau chiar elemente de linie dură din cadrul conducerii partidului să fi căutat în mod deliberat să saboteze vizita lui Blinken la Beijing. Da, secretarul de stat Blinken urma să viziteze China duminică, într-o călătorie care, cum aţi spus şi dumneavoastră, ar fi fost punctul culminant al unor lungi, lungi luni de dialog şi de discuţii delicate. Incidentul cu balonul i-a forţat mâna lui Blinken şi a dus la amânarea călătoriei sale. Misiunea în China ar fi putut anunţa o resetare, dar, deocamdată, aşa cum spuneam, nu mai ştii cine răspunde cu adevărat la telefonul din Beijing.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, este posibil ca invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul din ţara vecină, care a atras reacţia NATO şi a Statelor Unite, să fi creat contextul pentru ca Beijingul să ia exemplul Moscovei şi să preseze cu acţiuni, inclusiv militare, pentru a prelua controlul Taiwanului, protejat militar de Washington? Avem pe planiglob, încă pe planiglob, încă o regiune de ciocnire între civilizaţii?
Ştefan Popescu: Fără îndoială că războiul din Ucraina are şi o coloratură civilizaţională şi, dacă vreţi, deschide calea unei noi lumi bipolare, de această dată, în jurul unui bloc sino-rus. Dar cred că China este conştientă de disproporţia încă de forţe faţă de Statele Unite ale Americii şi ar fi foarte costisitoare o operaţiune de forţă împotriva Taiwanului. În acelaşi timp, China stă ca un elev în bancă şi învaţă, şi priveşte acest conflict. În acest conflict se joacă şi angajamentul occidental, credibilitatea Statelor Unite de a susţine o ţară agresată de obiectivele imperialiste ale unei puteri, dar, cum ştim foarte bine, China şi-a propus ca în 2049, atunci să fie anul în care va acumula suficientă forţă pentru a detrona Statele Unite ale Americii pe toate: planurile militar, strategic, economic, ca influenţă politică. Până atunci, cuţitele se vor ascuţi şi vom asista la o competiţie tot mai acerbă.
Radu Dobrițoiu: Primele două puteri economice globale, Statele Unite şi China, sunt singurele care pot opri, genera sau menţine conflicte catastrofice pe planetă. Rusia şi-a pierdut din potenţialul necesar pentru a reprezenta o putere militară globală semnificativă. Războiul din Ucraina a creat un nou echilibru la nivel internaţional. China are interese în continuarea conflictului din Ucraina, cu scopul de a micşora puterea militară a Moscovei.
În mod similar, dar cu scop totalmente defensiv, în apărarea Europei şi a NATO, Statele Unite doresc o diminuare a anvergurii militare a Federaţiei Ruse, o pace mondială de durată, o pax romana a secolului 21 nu poate fi obţinută fără o detensionare a relaţiilor dintre Beijing şi Washington, fără reducerea tensiunilor militare din Pacific.
Deşi vorbim despre o regiune aflată la mii de kilometri de România, tensiunile de acolo au un impact semnificativ asupra păcii europene şi mondiale.
Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantică, la final. Tema ediţiei: „Schimbă un balon securitatea în Pacific?” Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor contemporane internaţionale, diplomat şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
Transcriere RADOR
