RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (4 ianaurie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica”, realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! 2024 începe cu războaie care ard în Gaza, Sudan şi Ucraina şi eforturi de pace în criză. La nivel mondial, dialogul diplomatic pentru a pune capăt războaielor a eşuat. Pe tot globul, tot mai mulţi oameni mor în lupte, sunt forţaţi să îşi părăsească locuinţele sau au nevoie de ajutor.
În mesajele de Anul Nou, Volodimir Zelenski, Vladimir Putin, Benjamin Netanyahu, Xi Jinping nu au creat orizonturi optimiste pentru pace în 2024. Pare puţin probabil ca liderii mondiali, având în vedere diviziunile dintre ei, să recunoască cât de periculoase au devenit conflictele, să îşi reafirme în mod colectiv credinţa în a nu schimba graniţele cu forţa şi să pună mai multă energie în încheierea de înţelegeri în zonele devastate de război.
Cel puţin 10 ciocniri, tensiuni interstatale şi conflicte trebuie urmărite în acest an: Ucraina, Gaza, Sudan, Orientul Mijlociu, Myanmar, Etiopia, Sahel, Haiti, Armenia-Azerbaidjan, Statele Unite-China. Ciocnirea civilizaţiilor, anticipată de Huntington, pare că s-a pus în mişcare în cele mai multe dintre cele 10 zone de confruntare amintite. Adăugăm Iranul şi Coreea de Nord la această ecuaţie complicată. Peste toate, avem un an electoral.
Aproape jumătate din populaţia lumii va fi chemată la urne în anul 2024. La nivel global, mai mulţi alegători decât oricând în istorie se vor îndrepta spre urne. Cel puţin 64 de ţări, plus Uniunea Europeană, vor organiza alegeri ale căror rezultate vor avea consecinţe mulţi ani de acum înainte. Conturăm la „Euroatlantica” o perspectivă pentru anul 2024.
Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării şi Securităţii. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ”Noul An – conflictele şi tensiunile militare nu contenesc”!
Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Florin Jipa!
Florin Jipa: Bună seara! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Domnule profesor Claudiu Degeratu. Tensiunile şi conflictele militare nu contenesc în 2024. Pornim de la actualitate. Unde regăsim Iranul în conflictele care continuă în noul an?
Claudiu Degeratu: Iranul cred că îl regăsim în cel puţin două elemente regionale sau două repere regionale. Sigur, unul este cel legat de situaţia generală din Orientul Mijlociu şi al doilea este cel legat de competiţia pe care o dezvoltă în special cu Statele Unite, în special în zona Golfului Persic şi bineînţeles asta duce la o concentrare mai mare pe această regiune. Iranul probabil că în 2024 va da testul unei puteri regionale întărite şi acest lucru va schimba, exact cum spuneaţi şi dvs la început, probabil că va schimba un element important din paradigma regională a Orientului Mijlociu şi probabil că cel mai important actor la nivel global, interesat de noul profil al Iranului, va fi China.
Radu Dobrițoiu: Bineînţeles, amintim şi elementele proxi ale Iranului în Orientul Mijlociu: rebelii houthi, Hezbollah. Hamas şi, bineînţeles, tot ce se întâmplă acolo. Dar, domnule profesor Claudiu Degeratu, tot în strânsă legătură cu Iranul, să amintim şi de implicarea indirectă a Iranului în războiul din Ucraina.
Claudiu Degeratu: Da, sigur, acum pentru acest conflict probabil că mai bine de evidenţiat ar fi capacitatea aceasta de flexibilizare a Teheranului pentru a se implica în anumite zone sau nişe de specialitate pentru conflictul din Ucraina. Cred că acest conflict ajută Iranul de fapt să-şi accelereze foarte mult şi saltul tehnologic în zona industriei de apărare. Cred că aceasta este, de fapt şi, să zicem, provocarea asumată de leadershipul de la Teheran. Se implică în această zonă, pentru că acolo se confruntă mai mult cu tehnologia. vestică, cu tehnologia americană şi probabil că industria de apărare iraniană în baza contractelor şi cooperării cu Federaţia Rusă, de fapt, foloseşte Ucraina şi ca un element de accelerator, aşa, tehnologic pentru propriile produse care intră pe piaţa armamentelor. Acesta cred că ar fi specificul. Dincolo de alte implicaţii strategice, de implicaţii bilaterale cu Moscova, cred că de fapt Iranul vrea să încerce să demonstreze ceea ce a încercat şi Turcia, de altfel, să demonstreze importanţa şi potenţialul industriei de apărare iraniană.
Radu Dobrițoiu: Am amintit deja interpuşii Iranului în Orientul Mijlociu. Putem spune că, direct sau indirect, Iranul alimentează anumite conflicte?
Claudiu Degeratu: Da, este evident, asta a fost şi opţiunea de mai mulţi ani, de aproape 10 ani. Şi este o o viziune care, sigur, acum, din cauza ultimelor evenimente de la comemorarea morţii generalului Soleimani, ne dăm seama că Iranul a descoperit sau a consolidat un capitol nou al războiului proxy, în care foloseşte mai mult actori nonstatali şi acest lucru este un element de maximă noutate pentru echilibrul regional în Orientul Mijlociu. După cum vedeţi, Iranul foloseşte această reţea pusă la punct de către generalul Soleimani ca o reţea foarte flexibilă, foarte avansată din punct de vedere militar, nu neapărat din perspectiva unei grupări teroriste sau a unei reţele teroriste regionale. Cred că aici este contribuţia importantă a generalului Soleimani, că a adus mai multă cultură militară în zona organizaţiilor teroriste cultivate şi susţinute de Iran în această regiune şi s-a văzut şi în cazul Hamas, se vede şi în cazul houthi, că discutăm mai mult de acţiuni militare planificate cu atenţie decât de atacuri teroriste limitate şi centrate pe elemente de oportunitate. Nu, cred că Iranul deja vine cu elemente noi în războiul proxy, pe care noi îl cunoşteam clasic din perioada Războiului Rece, în care o ţară puternică susţinea un regim sau un actor statal. Lucrurile au evoluat foarte mult şi pentru moment suntem în faza de provocare, pentru că nu avem soluţii militare din perspectivă, să zicem, euroatlantică sau din perspectiva Washingtonului, nu avem soluţii la acest tip de strategie pe care o aplică Iranul în întreaga regiune.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, conflictul din ţara vecină continuă şi în 2024. O ştire transmisă cu puţin timp în urmă de Reuters: Coreea de Nord a furnizat recent Rusiei rachete balistice şi sisteme de lansare, a anunţat Casa Albă, citând un document secret declasificat. Cum va aborda Vladimir Putin războiul din ţara pe care a invadat-o?
Florin Jipa: Este clar că Vladimir Putin a început anul bucuros. Are mari aşteptări de la Trump şi partidul lui să blocheze ajutorul american de 61,4 miliarde de dolari, cum are aşteptări la fel de mari de la Viktor Orban, premierul Ungariei, să blocheze ajutorul de 50 de miliarde euro al Uniunii Europene pentru Ucraina. Am văzut că ministrul de externe ucrainean, Kuleba, a şi spus că Ucraina nu are un plan B în cazul în care ajutoarele din Occident nu mai vin, iar /…/ unei victorii scad pe măsură ce timpul trece. Germania a trecut în faţă decât Statele Unite s-au retras şi au spus că nu mai au bani pentru Ucraina până nu votează Congresul. Deci este clar că războiul pare, cel puţin în acest moment, să fie de partea Rusiei. Dar să nu uităm că Ucraina are capacitatea de a produce pierderi mari Rusiei. Am văzut că publicaţia Meduza, o publicaţie rusă, a documentat peste 40.000 de militari ruşi care au murit în Ucraina, dublu decât războiul din Afganistan care a dus la destrămarea URSS-ului. Nu ştiu cât va rezista poporul rus unei astfel de presiuni. Am văzut pe BBC mai multe reportaje în care oamenii simpli spuneau că nu mai sunt de acord cu acest război şi se plângeau de consecinţele lui. Deci cred că 2024 este cumva un an de cotitură în care atât Ucraina, dar şi Rusia, prin Vladimir Putin, trebuie să găsească o soluţie. Nu este, din punctul meu de vedere, un mare avantaj al Rusiei că ia drone din Iran şi rachete şi proiectile, lovituri de artilerie din Coreea de Nord. Este clar că Rusia nu e atât de mare cum spune el că este şi nici atât de puternică şi chiar dacă a trecut industria pe apărare, 2024 cred că este un an de reflecţie şi pentru Kremlin şi Putin şi bănuiesc că se gândeşte la anumite soluţii de pace, bineînţeles, fără a ceda din teritoriu. Acum, să vedem dacă Ucraina şi Rusia găsesc un aliniat comun, deoarece orice război până la urmă trebuie să se şi încheie printr-o negociere.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel, trecerea timpului este un avantaj pentru Putin. Va reuşi timpul să erodeze dorinţa O ccidentului de a sprijini cât mai mult Ucraina?Va eroda, bineînţeles, încrederea într-o victorie a Ucrainei şi astfel el îşi va reface capacităţile militare?
Florin Jipa: Da. Asta este speranţa lui Putin, deoarece am văzut foarte clar că echipamentele occidentale sunt net superioare. Mă uitam la o maşină de luptă americană Bradley cum ţinea în şah un pluton rusesc de tancuri; să nu mai vorbim de rachetele cu rază lungă Storm Shadow, care pun pe fugă sau chiar Himars-ul pun pe fugă militarii ruşi. Totuşi, anul 2024 este anul în care Ucraina va primi aeronave F-16. Încă nu ştim exact numărul exact, nu ştim nici tipul de rachete care vor însoţi aceste avioane. Eu cred că va fi un an echilibrat şi 2024, fără câştiguri teritoriale. De fapt, asistăm deja de un an, mai bine de un an de zile, la un război de uzură. Cred că va continua acest război de uzură şi bineînţeles că ambele popoare, ambele tabere cred că încet-încet vor lua în calcul şi o variantă a unei negocieri de pace.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, amintea colonelul Jipa de ajutorul SUA pentru Ucraina, un ajutor blocat în acest moment la nivelul Congresului şi, bineînţeles, cu şanse slabe de a fi furnizat Kievului, dacă va câştiga alegerile Donald Trump. Vor influenţa alegerile din 2024 conflictele în desfăşurare? Mă refer, în primul rând, la alegerile din Statele Unite şi din Europa. Impactul acestora în primul rând pentru războiul din Ucraina.
Claudiu Degeratu: Da. E greu de făcut o estimare. Aceasta este o ecuaţie foarte complicată, pentru că nu în sine rezultatul acestor alegeri vor influenţa conflictele ci, de fapt noua configuraţie de putere din fiecare ţară va trebui să interacţioneze la nivel internaţional pe agende bilaterale, trilaterale, multilaterale, şi de fapt, asta este marea problemă pentru că o parte din aceste priorităţi de politică externă ale diferiţilor actori politici care intră în competiţie electorală, sigur, cu o parte vor intra în alegeri şi vor ieşi din alegeri cu agende puţin schimbate.
Claudiu Degeratu: E greu de estimat în acest moment cât vor influenţa. Sigur, noi avem, încercăm să facem o analogie doar cu situaţia alegerilor din Statele Unite, care pentru moment ar reprezenta, să zicem, reperul cel mai important pentru cele două conflicte şi avem cele două variante, cu o posibilă administraţie democrată – care se continuă – sau cu o posibilă administraţie republicană. Este mult prea devreme, din punctul meu vedere, este mult prea devreme, nu avem toate elementele legate în special de viziunea, strategiile, de ofertele respective. Aţi văzut, au existat soluţii inclusiv în prima administraţie Trump, la diferitele poziţionări ale preşedintelui Donald Trump, aşa cum bineînţeles că şi în acest moment legislativul american şi-a luat destul de multe măsuri pentru a balansa de fapt deciziile prezidenţiale. E foarte greu să mergem doar pe o estimare foarte catastrofică şi să spunem că dacă avem un set de atâtea alegeri va ieşi un haos. Din punctul meu de vedere, trebuie să aşteptăm cel puţin şase luni după încheierea acestor procese electorale ca să înţelegem de fapt care vor fi potenţialele interacţiuni. Dar nu trebuie exclus – şi cu asta am încheiat – nu trebuie excluse potenţiale crize care ar putea să influenţeze procesele electorale. Şi mă refer la criză internă din Statele Unite până în alte ţări.
Radu Dobrițoiu: Şi totuşi, şi pentru alegerile europene, va fi Ucraina subiect de campanie electorală?
Claudiu Degeratu: Greu de spus. Dacă ne uităm pe structura unor sondaje de opinie, o să vedeţi că preocupările sunt economice, sunt sociale într-o anumită măsură, în anumite, pentru anumite partide, în special cele suveraniste, sigur că vor încerca pentru moment şi cu orientarea populară; şi orientarea socialistă europeană reuşeşte să domine, dar nu trebuie exclus că vocea pro-rusă, promoscovită a unor partide suveraniste, anti-europene se consolidează. Probabil că trendul este undeva în jur de 15-20%, ca să vorbesc aşa, într-o medie europeană, şi probabil cam în acest spaţiu ne situăm. Însă, nu trebuie să ignorăm că şi celelalte familii mari europene vor accelera şi vor ridica tonul, adică narativul pentru aceste alegeri va fi totuşi dominat şi de familia europeană a popularilor, dar şi cealaltă a socialiştilor. E adevărat că pe să zicem zona online, pe zona digitală.
Sigur că aici avem şi strategii hibride în care Rusia încearcă să interfereze în procesele electorale, dar eu mă aştept, totuşi, la o echilibrare. Nu mai suntem ca acum 4 ani, efectul surpriză din partea Moscovei s-a cam epuizat. Majoritatea ţărilor s-au pregătit pentru acest gen de confruntare şi în zona hibridă.
Radu Dobrițoiu: Aşa cum avem de aşteptat, probabil, ca de obicei, Rusia va încerca să se interfereze cu toate aceste alegeri, să le influenţeze probabil sau să precumpănească balanţa spre anumite partide care îi sunt mai favorabile. Domnule colonel Florin Jipa, situaţia devine mai tensionată în Orientul Mijlociu, Iranul nu conteneşte cu implicarea sa prin proxy împotriva Israelului şi nu numai, avem o nouă zonă de conflict în Marea Roşie. Se va dezvolta militar războiul din Israel în Orientul Mijlociu, în 2024?
Florin Jipa: Da, am văzut că astăzi Statele Unite, în fruntea unei coaliţii de 13 ţări, au transmis cumva un ultimatum sau un ultim avertisment rebelilor Houthi, să înceteze cu acţiunile împotriva navelor comerciale atât din Marea Roşie, dar şi din Marea Arabiei. Eu cred că războiul din Gaza se va termina în anul 2024. Am văzut că inclusiv ministrul apărării, Gallant, spunea de câteva luni că vor mai dura luptele. Bineînţeles, va fi o mare tensiune şi o mare aşteptare la ce se va întâmpla după război. Israelul dă de înţeles că vrea să păstreze controlul militar asupra Fâşiei Gaza. Mari puteri, inclusiv cumva aliaţi ai Israelul, implicit Statele Unite, spuneau că ar trebui o soluţie printr-o misiune internaţională. Hezbollah am văzut că a dat înapoi astăzi, nu vrea o confruntare directă cu Israelul, aşa că va continua lansările de rachete. Cred că va rămâne o zonă tensionată, dar Israelul cu siguranţă va rezolva, cel puţin militar, problema în Gaza, dar nu cred că se va găsi o soluţie politică convenabilă pentru ambele părţi.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, să privim spre Indo-Pacific, acolo unde Statele Unite au depus eforturi pentru a consolida o alianţă politică şi militară în ultima perioadă. În discursul de Anul Nou, preşedintele Xi Jinping a anunţat că toţi chinezii, de ambele părţi ale strâmtorii Taiwan, ar trebui să fie legaţi de un scop comun şi să împărtăşească gloria reînnoirii naţiunii chineze şi China va fi cu siguranţă reunifcată. Se anunţă astfel noi tensiuni în Asia, în 2024?
Claudiu Degeratu: Tensiuni vor fi cu siguranţă. Narativul oficial de la Bejing nu este nou, aici nu văd foarte multe elemente care ar trebui urmărite. Sigur, aici şansele sau riscul cel mai mare rămâne cel legat de o criză, de o criză a strâmtorilor şi de un incident, pentru că aceasta este, de fapt, marea problemă. După reuniunea de la San Francisco de anul trecut între cei doi lideri, a reieşit şi efortul şi chiar s-a concretizat restabilirea legăturii de comunicare directă militară între şefii celor două armate, american şi chinez. Cumva eforturile s-au făcut pentru a rezolva sau pentru a gestiona un eventual risc care să decurgă dintr-un incident naval sau un incident aerian în zona mării sau în zona, să zicem, a strâmtorilor Taiwanului, pentru că, de fapt, cam aceasta este zona de risc cel mai mare: să avem un incident cu nave americane sau nave chineze care intră într-o, să zicem, interacţiune directă militară cu oponentul celălalt. Cam asta este zona care cred că este în sfera preocupărilor şi la Washington şi la Bejing, să existe mecanisme rapide de reacţie, comune, pentru a clarifica rapid situaţia şi pentru a înţelege intenţia celuilalt. Restul, sigur, competiţia strategică continuă, dar continuă în această zonă neconfruntaţională, adică discuţia despre problema tarifelor comerciale, discuţia despre elementele de interes comun legate de reducerea poluării decarbonizării şi bineînţeles cele legate de traficul acesta de substanţe sau precursori pentru diferite droguri. Cumva, s-a stabilizat o agendă, cel puţin pentru 2024.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, avem deja un conflict mocnit între Armenia şi Azerbaidjan. Va încerca Rusia în 2024 să reaprindă conflictele îngheţate în proximitatea flancului de est al NATO? Foarte scurt, vă rog…
Florin Jipa: Da. Rusia a încercat acest lucru, nu cred că îi va ieşi acolo. Turcia este destul de bine ancorată. Problema este cumva rezolvată şi se aşteaptă ca cele două părţi să semneze un acord de pace. Dacă ne referim la Georgia sau la Moldova, nici aici nu cred că situaţia se va deteriora, cel puţin în anul 2024.
Radu Dobrițoiu: Un an complicat, 2024, care, iată, a început cu două războaie importante, în Ucraina şi în Israel, în Fâşia Gaza, probabil vor continua şi conflictele din Africa Subsahariană. Să sperăm că nu va mai apărea un conflict important în acest an 2024. Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
