RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 iunie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Săptămâna viitoare se va desfăşura la Washington summitul NATO aniversar, la 75 de ani de la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord. Alianţa trebuie să se asigure că este la fel de potrivită pentru viitor precum a fost în ultimele decenii, în scopul său de a spori descurajarea şi de a asigura apărarea colectivă. Aceste provocări le constatăm în condiţiile în care NATO trebuie să se concentreze în primul rând spre Europa, unde avem un război în desfăşurare. Probabil va fi necesar ca Alianţa să-şi transforme abordarea faţă de apărare, concentrându-se pe patru priorităţi: încorporarea de noi tehnologii în capacităţile militare, implicarea de noi structuri defensive dincolo de modelul militar tradiţional centrat pe stat, creşterea capacităţii sale pentru operaţiuni multidomeniu şi adăugarea de noi resurse pentru a sprijini aceste schimbări. Adăugăm – referindu-ne la Europa – tema importantă a mobilităţii militare. Ameninţarea Rusiei pentru NATO reprezintă motivul imediat pentru care sunt necesare aceste transformări. Pe măsură ce războiul împotriva Ucrainei continuă, Rusia îşi îmbunătăţeşte capacităţile militare. Cheltuielile ruseşti pentru apărare au crescut la peste 6% din produsul intern brut în acest an, iar industria rusească de apărare se extinde semnificativ. Acest efort ar putea permite Rusiei să-şi reconstituie forţele terestre în trei până la cinci ani după încheierea războiului în Ucraina – estimează analiştii de la RAND Corporation. Mai mult, în cazul unui conflict cu NATO, Rusia ar primi probabil sprijin semnificativ din partea Chinei, Iranului şi Coreei de Nord. Moscova se bazează deja pe sprijinul economic şi tehnologic care decurge din relaţia sa fără limite cu Beijingul. Vladimir Putin tocmai ce a vizitat Coreea de Nord. Pe scurt, aliaţii NATO se confruntă cu un adversar militar semnificativ în Rusia, cel mai probabil pe termen lung. Facem în această emisiune o previziune a summitului NATO de la Washington, programat pentru perioada 9-11 iulie. Invitaţii ediţiei sunt Tudor Curtifan – redactor-şef „Defense România”, şi colonelul în rezervă Gabriel Toma – fost şef de Stat Major al Comandamentului Multinaţional NATO al Diviziei de Sud-Est.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei – NATO: direcţia Washington 2024.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Tudor Curtifan!
Tudor Curtifan: Bună seara, domnule Dobriţoiu, celor care ne ascultă şi domnule colonel Toma!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Gabriel Toma!
Gabriel Toma: Am onoarea să vă salut!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”! Bun venit la Radio România Actualităţi! Un summit aniversar oficial; principalele teme aflate pe agendă vor fi comunicate foarte aproape de 9 iulie. Domnule Tudor Curtifan, putem anticipa care vor fi principalele preocupări ale Aliaţilor?
Tudor Curtifan: Cred că va fi un summit care va consimţi realitatea în care ne aflăm, al unui război major în Europa. Ne aflăm în faţa celei mai mari crize de securitate de după cel de-Al Doilea Război Mondial şi, tocmai din această perspectivă, nu cred că va fi un summit de celebrare, de sărbătoare ai celor 75 de ani de Alianţă Nord-Atantică. Deci ne confruntăm cu un război major, cu o Federaţie Rusă tot mai agresivă, cu o Federaţie Rusă care reprezintă nu doar o ameninţare pentru Alianţa Nord-Atlantică şi un factor de destabilizare al dreptului internaţional, care, în cazul unei victorii în Ucraina, cred că ar fi echivalentul cu aplicarea legii junglei în dreptul internaţional şi în alte regiuni. Deci ceea ce se întâmplă în Ucraina depăşeşte Ucraina, şi cred că summitul de la Washington de luna următoare, din luna iulie, va avea în centru modalitatea în care NATO va răspunde. Cred că va fi, după summitul de la Vilnius, va fi şi o concretizare a modului în care pot fi implementate şi mai bine cele trei planuri de apărare.
Mă refer la cele trei planuri regionale; cel de pe nord pentru Atlantic şi pe zona arctic-europeană, cel de pe centru, care acoperă regiunea baltică şi Europa Centrală, şi cel pentru zona sudică, unde România are un rol esenţial, care acoperă nu doar Marea Neagră, cât şi Marea Mediterană. Cred că aceste planuri vor fi consolidate. Mă aştept şi din perspectiva mobilităţii militare şi acelor culoare despre care s-a vorbit foarte mult să avem decizii care probabil dacă nu le vom afla chiar în perioada imediat următoare de după summit, cu siguranţă vor fi la nivel militar şi politic discutate, pentru că cred că una dintre marile provocări, în contextul unui război de mare intensitate pe flancul estic, va fi şi această chestiune a mobilităţii militare. Deci va fi un summit care va consfinţi realitatea în care trăim, realitatea războiului şi nu mă aştept, în ceea ce priveşte Ucraina, să existe o invitaţie oficială de aderare a Ucrainei, dar probabil, în mod cert, în declaraţia finală se va menţiona faptul că vor fi făcuţi paşi sau se va face un anumit avans etapizat cu privire la o posibilă viitoare integrare a Ucrainei.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, va reveni subiectul fondurilor alocate pentru apărare şi pentru înzestrare militară la summitul NATO de la Washington?
Gabriel Toma: Cu siguranţă că se va pune accent, se va discuta şi despre acest lucru. Şi asta pentru că vedem că Ucraina are în continuare nevoie de sprijin şi nu poate fi abandonată, iar cu atât mai mult sprijinul pentru Ucraina nu poate să fie redus. De ce spun treaba asta şi o să vorbim şi despre nişte cifre privind acest sprijin, pentru că vedem că situaţia acum în Ucraina nu este bună, aşa cum ne-am fi aşteptat noi la începutul conflictului sau după, puţin mai încoace. Rusia e în ofensivă, Ucraina cedează puţin câte puţin şi vreau să spun că Ucraina nu are câteva elemente de bază – nu prea mai are oameni, nu prea mai are luptători şi situaţia se complică. Ceea ce vreau să subliniez este acest minus pe componenta aeriană a Ucrainei; Ucraina caută /acum/ sisteme Patriot, caută rachete, Ucraina este în dezavantaj şi trebuie să reziste. Vorbeam despre avioanele F-16 mai acum vreo lună de zile, când se punea problema să meargă avioane acolo, vreo 80, o aripă de aviaţie, patru escadrile în final. Ei nu pot acţiona în afara spaţiului aerian al Ucrainei. De aceea au nevoie şi încearcă să echilibreze situaţia pe front. Controlul sprijinului aerian e o problemă mare pentru Ucraina. Nu va putea câştiga supremaţia aeriană asupra spaţiului aerian dacă nu va lovi infrastructura de aviaţie de pe teritoriul Rusiei; asta înseamnă bani. Şi acum, revenind la acest aspect, ştim foarte bine că în Europa, mult timp în urmă, armatele au cam fost neglijate şi cunoaştem şi pe pielea noastră, aici, în România, că mulţi ani după Revoluţie nu prea am acordat atenţia cuvenită armatei şi sistemului de securitate, cum o facem în prezent şi de câţiva ani încoace. 2% pentru Europa, pentru statele membre NATO din Europa, înseamnă vreo 380 de miliarde de euro în acest an pentru apărare în Europa. Mai avem aici o chestiune foarte importantă, şi anume alegerile care vor avea loc în Statele Unite; dacă Trump va câştiga, el ştiţi că a spus despre sprijinul pentru Ucraina că deja e prea mult şi că Europa ar trebui să-şi vadă să-şi asigure propria securitate. Ori, Statele Unite fără Europa nu poate economic. De aceea Europa şi Statele Unite au totuşi valori comune ale democraţiei, iar astea contează mai mult decât economia. Discutând despre bani, despre sprijinul pentru Ucraina, există o propunere privind acordarea pentru Ucraina a unui ajutor de 100 de miliarde de dolari pe o perioadă de cinci ani; aceasta a fost întâmpinată de către multe state europene cu confuzie, deoarece nu e clar cum ar putea Alianţa să oblige statele membre să contribuie, mai ales acum, în condiţiile unor constrângeri bugetare….
Că vedem ce se întâmplă la nivelul Europei cu inflaţia şi am văzut şi problemele care au fost în Congresul american cu cele 60 de miliarde de dolari. Or, secretarul general al Alianţei a declarat că acest plan este vital pentru a asigura Ucraina, pentru ca acolo să continue să primească sprijin pentru NATO pe o durată mai mare, pentru că, în cazul în care vine Trump, acest plan să fie în vigoare. Un motiv subînţeles al acestei urgenţe este dorinţa NATO de a securiza la Trump, aşa, în ghilimele spus, aşa a fost numit în ultimul timp acest sprijin occidental pentru Ucraina, în cazul în care, bineînţeles, preşedintele Trump va fi reales. Deci, aşadar, efortul pentru Ucraina trebuie să continue, pentru că s-a discutat foarte mult, Ucraina trebuie să reziste, pentru a nu ajunge Rusia la graniţele Europei.
Radu Dobrițoiu: Astăzi s-a întrunit Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, unde s-a discutat şi despre obiectivele României la summitul NATO de la Washington. Oana Bâlă, cu o sinteză a deciziilor CSAT.
Reporter: Oana Bâlă – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis în şedinţa de astăzi donarea către Ucraina a unui sistem de rachete Patriot. Membrii CSAT au stabilit că acest lucru se va face cu condiţia continuării negocierilor, în special cu partenerul strategic american, în vederea obţinerii unui sistem similar sau echivalent care să răspundă, printre altele, nevoii de asigurare a protecţiei spaţiului aerian naţional. Administraţia Prezidenţială a subliniat într-un comunicat că decizia s-a bazat pe o evaluare tehnică aprofundată a autorităţilor şi că au fost luate toate măsurile pentru eliminarea riscului de creare a unor vulnerabilităţi pentru România. În cadrul reuniunii de la Palatul Cotroceni au fost aprobate şi obiectivele României la summitul NATO de la Washington, de luna viitoare, care urmează să reconfirme soliditatea unităţii transatlantice, să înregistreze progrese decisive în consolidarea posturii de descurajare şi apărare, dar şi să marcheze o angajare sporită faţă de Ucraina, în paralel cu menţinerea angajamentului pentru partenerii vulnerabili. A fost analizată şi deteriorarea continuă a situaţiei de securitate în vecinătatea estică a ţării noastre, ca urmare a intensificării acţiunilor militare ale Rusiei, fiind subliniate implicaţiile şi riscurile mai largi de securitate pe care aceste acţiuni le generează pentru regiune, în special pentru Republica Moldova. Totodată, în şedinţa CSAT, preşedintele Klaus Iohannis a informat că i-a anunţat pe aliaţii din cadrul NATO, la sfârşitul săptămânii trecute, asupra retragerii candidaturii sale pentru funcţia de secretar general al organizaţiei. Şeful statului le-a solicitat membrilor Consiliului să se pronunţe cu privire la candidatura premierului olandez, Mark Rutte, iar aceştia s-au declarat în favoarea susţinerii acestuia la conducerea NATO.
Radu Dobrițoiu: Aşadar, preşedintele Klaus Iohannis şi-a retras candidatura la conducerea NATO. Avem, aşadar, un singur candidat cu şanse pentru a deveni secretar general al Alianţei – premierul olandez Mark Rutte. Domnule Tudor Curtifan, se vor concentra participanţii la summitul NATO de la Washington în primul rând pe Europa şi pe pilonul european al NATO, ţinând cont de actualul context, cu un război în desfăşurare şi un altul în proximitate?
Tudor Curtifan: Eu cred că răspunsul e categoric da, şi mă bucură faptul că România a menţionat în nenumărate rânduri importanţa Mării Negre şi ea a adus în discuţie inclusiv în aceste planuri regionale de apărare pe care le-am menţionat la începutul intervenţiei, inclusiv în declaraţia finală de la summitul de la Vilnius, ş.a.m.d., importanţa strategică a Mării Negre. Aici trebuie să punctăm de fiecare dată când avem ocazia, şi decidenţii politici, şi decidenţii militari, factorii de decizie militari au precizat, şi au spus, şi au atras atenţia de nenumărate ori în ultimii ani, inclusiv media, experţi, ş.a.m.d., asupra pericolului care pândeşte în Marea Neagră şi asupra zonei Mării Negre. Şi tot timpul a fost această discrepanţă între zona sudică, estică a Mării Negre, în zona noastră, a Mării Negre, regiunea extinsă a Mării Negre, şi regiunea baltică. E explicabil, în regiunea baltică avem state precum Germania, Polonia, statele baltice, dar, până la urmă, pericolul a izbucnit şi războiul în Europa a izbucnit de aici, din această regiune. Deci, cred că e necesară continuarea pentru ca România, obiectivul României să continue să aducă în discuţie relevanţa şi importanţa Mării Negre e o importanţă strategică, şi acest lucru cred că se va face.
E de salutat şi strategia pe care o vor implementa Statele Unite în privinţa securităţii la Marea Neagră. Şi aici e o discuţie care poate să facă subiectul unei emisiuni întregi şi cred că România are o capacitate mare să îşi proiecteze aici influenţa pe zona strategică şi cu siguranţă va fi salutat în cadrul NATO şi decizia de astăzi, care este o decizie lăudabilă şi o decizie curajoasă cu privire la livrarea acestui sistem Patriot către Ucraina. Eu salut şi cred că e decizia corectă. Şi ar trebui să explicăm cât se poate de clar celor care ne ascultă, pentru că am avut discuţii chiar astăzi, într-un platou al unei alte televiziuni, cu un invitat cu privire la faptul că România e, permiteţi-mi expresia mai neacademică, rămâne descoperită, apărarea României e vulnerabilă în contextul livrării acestui sistem. Ceea ce e fals. Armata României îşi poate exercita capacitatea fundamentală de apărare a integrităţii şi suveranităţii ţării noastre. Şi atât timp cât Ucraina rezistă, Ucraina astăzi acţionează, nu e un clişeu, acţionează ca un scut atât pentru Europa, cât şi pentru, adică Uniunea Europeană, NATO, cât şi pentru Republica Moldova. Şi aici intrăm într-o altă discuţie cu privire la Republica Moldova. Deci este o decizie curajoasă care trebuie salutată. E important, exact cum s-a precizat, să se grăbească semnarea sub ontractului pentru următoarele trei sisteme Patriot. La fel, aş vrea să menţionez că am auzit din nou această chestiune, că rămânem doar cu un Patriot funcţional. Nu, e vorba de două sisteme care au fost certificate, gata de luptă, dar asta nu înseamnă că următoarele două /…/ operaţionalizare este în curs, sunt nefuncţionale. E din nou o chestiune greşită de perspectivă pe care am văzut-o deseori ca argument al celor care critică această livrare. Repet, mai bine să folosească acest sistem ucrainenii decât să-l folosim noi. Iar ca o ultimă chestiune care cred că va fi atinsă şi la summitul de la Washington, va fi capacitatea Europei şi a Statelor Unite de a mări industria de apărare, de a reuşi să ajungem la un nivel corespunzător, pentru că astăzi e mult mai uşor pentru dictaturi, pentru state ca Federaţia Rusă să intre pe o economie de război şi să ajungă la o capacitate de producţie la nivel cât mai apropiat de nivel maxim decât pentru democraţii care trec printr-un anumit proces birocratic. Şi cred că e importantă nu doar pentru a ajuta Ucraina, să reuşim să punem în mişcare aceste rotiţe ale industriilor de apărare, cât şi pentru noi, personal, ca state membre, pentru a putea să reuşim într-o măsură cât mai mare să recuperăm sau să putem pune înapoi stocurile din depozitele care au fost golite treptat odată cu ajutorarea Ucrainei. Cred că şi acesta va fi un aspect important care se va discuta la Washington.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, cum vom regăsi subiectul Ucraina, susţinerea Kievului pe agenda summitului NATO de la Washington? Este posibilă integrarea Ucrainei în NATO cât timp este angajată într-un război?
Gabriel Toma: Din punctul meu de vedere nu, pentru că dacă la summitul trecut s-a vorbit despre o promisiune privind integrarea Ucrainei în cadrul Alianţei, ei bine, noi ştim că am trecut prin acest proces şi a trebuit să îndeplinim nişte condiţii. Le ştim foarte bine.
Radu Dobrițoiu: Inclusiv un acord cu Ucraina.
Gabriel Toma: Un acord cu Ucraina, un acord cu toţi vecinii privind faptul că nu avem probleme de graniţe, de război, că trebuie făcute nişte restructurări, sunt multe chestiuni, e un drum… Noi îl ştim că am trecut prin Parteneriatul pentru Pace, a fost foarte complicat, iar în condiţiile de astăzi, când există acest conflict deschis, e foarte greu să ne implicăm. Ce ar însemna… NATO, într-adevăr… Ucraina într-adevăr vrea să obţină o invitaţie oficială de a adera la NATO, însă, vedeţi dumneavoastră, aliaţii sunt de acord că acest lucru la un moment dat trebuie să se întâmple. Dar, nu cred că la Washington, luna viitoare.
Pe de altă parte, NATO nu are niciun apetit, aşa, pentru a primi acum noi Ucraina şi pentru că ar însemna să fie atrasă Alianţa într-un foarte mare conflict, un al treilea război mondial, să spunem direct aşa. Ei, acest lucru a făcut ca Alianţa să caute o cale de mijloc, ceva mai puţin decât o aderare, dar suficient de consistent pentru a arăta că sprijină Ucraina pe termen lung. Ce înseamnă acest lucru? S-a dovedit până acum; Statele Unite şi Germania, însă, vor să ofere Ucrainei angajamente specifice care să poată fi respectate. Eforturile de a defini clar ce condiţii trebuie să îndeplinească Ucraina pentru a începe aceste negocieri cu NATO încă nu sunt stabilite, pentru că situaţia pe front acolo, şi politică, şi militară, şi vedeţi că acum se mai încearcă alte parteneriate, alte alianţe – Putin pleacă ba în Coreea, ba în China, ba… Se complică, ele se joacă încă. Anul trecut, la reuniunea la nivel înalt de la Vilnius, Ucraina a fost într-adevăr asigurată că va primi statutul de membru, membru cu drepturi depline la un moment dat. Ei, după ce se vor îndeplini anumite condiţii, probabil că cu siguranţă, cu siguranţă Ucraina e înscrisă pe acest drum. Acum, gândindu-ne la ucrainenii aceştia care luptă cu arma în mână şi mor pentru valorile în care cred, că până la urmă e un popor, un popor viteaz. Ei luptă şi mor pentru credinţa lor, pentru valorile lumii libere. Prin asta vreau să vă spun că Ucraina a intrat pe poarta principală în istoria lumii libere. Suntem contemporani cu nişte evenimente /extraordinar/e. Europa de Est nu va mai arăta într-adevăr niciodată ca înainte. Şi vreau să vă mai spun că cu o Ucraina puternică şi prosperă, pe care vrem să o integrăm în NATO, membră în acest club select, euroatlantic, problema securităţii României este şi va fi asigurată pentru cel puţin o generaţie, când se va întâmpla lucrul ăsta.
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, un articol publicat de „Defense România” menţionează că NATO va prelua coordonarea asistenţei militare acordate Ucrainei. Este vorba în primul rând de coordonarea livrărilor de armament către Ucraina. Ce presupune acest demers şi se va discuta despre asta la summitul NATO de la Washington?
Tudor Curtifan: Se va discuta în mod cert, se vor găsi soluţii pentru a continua sprijinirea Ucrainei; exact cum a precizat şi domnul colonel Toma înaintea mea, există această, nu ştiu, planează această stare de nesiguranţă cu privire la ceea ce se va întâmpla în Statele Unite pe 5 noiembrie, când vor fi alegerile, alegerile prezidenţiale. Cred că e cea mai mare temere a Europei, în acest moment e dacă să nu ne trezim a doua zi cu un Donald Trump care pune pe masă o soluţie pe care a negociat-o cu Vladimir Putin, pentru îngheţarea conflictului, spre exemplu. Iar atunci Europa va fi nevoită să-şi răspundă singură la întrebarea dacă va continua şi sub ce formă va continua să ajute Ucraina. Cred că se lucrează la acest lucru şi cred că se lucrează şi la acest scenariu. Dar în ceea ce aţi menţionat dumneavoastră înainte, domnule Dobriţoiu, cu siguranţă Alianţa Nord-Atantică îşi face toate planurile pentru a sprijini Ucraina şi pentru a continua susţinerea Ucrainei şi a se găsi o soluţie, pentru că în acest moment şi eu sunt de acord, nu există posibilitatea integrării Ucrainei până în momentul în care nu cunoaştem încotro se vor îndrepta lucrurile.
Radu Dobrițoiu: Se va discuta la Washington şi despre regiunea indo-pacific, unde ambiţiile Chinei şi interferenţa Rusiei sunt din ce în ce mai prezenţe, ameninţând interesele şi securitatea NATO. Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final.
Transcriere RADOR
