Septembrie: ultimul bal pentru Bashar Al-Assad

Cu siguranta ca numeroasele planuri de razboi nu vor supravietui razboiului in sine si realitatii ce va urma dupa ce va fi lansata prima racheta catre Siria. Fiecare razboi este un univers unic si comparatia cu conflictele precedente, chiar intr-un demers folositor, poate conduce la imagini false. Asa s-a incercat, la un moment dat, comparatia intre teatrele de operatii din Afganistan si Irak. Pentru Stratfor, Robert D. Kaplan scrie ca aceeasi greseala a fost facuta si cand a izbucnit al doilea razboi din Golf. De aceea, analistul american se declara ingrijorat de recentele comparatii intre o posibila operatie in Siria si cea din Kosovo din 1999 (despre care  am amintit).

Diferente clare fata de interventia in Kosovo

Siria are o populatie de zece ori mai mare decat avea Kosovo in 1999. Potrivit unor surse ce sustin de la Bucuresti opozitia siriana, revolta impotriva regimului lui Bashar Al-Assad nu se poate compara nici macar cu alte insurgente similare din lumea araba. Pentru ca este vorba de o revolta sustinuta de majoritatea populatiei sunite impotriva unei minoritati alawite de maxim 12%, casta ce domina politic care se afla la conducere si este sustinuta de siitii iranieni.
Din nou, in comparatie cu Kosovo, totul in Siria se planifica la o scara mult mai vasta ceea ce constituie o provocare pentru sefii operatiilor militare.
Pe de alta parte, in Kosovo represiunile conduse de fortele liderului Slobodan Milosevic au intampinat o opozitie militara de mica intensitate in timp ce in Siria s-a dezvoltat o adevarata armata de opozitie ce se opune regimului lui Bashar Al-Assad.
Foarte important, in timp ce situatia din Kosovo a avut o influenta limitata in regiunea Balcanilor, cu sanse limitate de raspandire, anarhia la scara larga din Siria ameninta sa destabilizeze o regiune foarte mare.
Armata de eliberare din Kosovo (UCK) a avut foarte multe elemente negative, incluzand chiar elemente criminale. Dar nu a reprezentat o amenintare la adresa Statelor Unite, asa cum se intampla cu “jihadistii transnationali” care opereaza in prezent in Siria. Pentru presedintele Bill Clinton, riscul aducerii la putere a UCK era mai mic decat ingrijorarea lui Barack Obama in privinta posibilitatii ca sprijinul SUA sa aduca la putere un regim sunit jihadist.
In Kosovo nu a existat problema complexa a armelor chimice, asa cum se intampla in Siria.
Nu in ultimul rand, sprijinul oferit de Rusia de regimul lui Boris Yeltsin nu se compara cu actualul suport oferit de Putin si Medvedev. Vladimir Putin, care are o atitudine clara fata de regimul Assad, va face aproape orice demers pentru a submina un atac al Statelor Unite (cea mai recenta dovada este trimiterea de noi nave militare rusesti spre portul Tartus).

Nu in ultimul rand, razboiul din Kosovo nu a angajat Iranul. Oricate rachete ar lansa SUA, acestea nu vor anihila sustinerea terestra iraniana. In plus, un regim Assad slabit sau chiar eliminat, reprezinta o “veste proasta” pentru Iran dar nu va conduce insa la un semnal ca SUA vor ajunge la un rezultat pozitiv in urma razboiului. Un “Iran ranit” poate genera o accelerare a cursei Teheranului spre optiunea nucleara.

Dilema lui Barack Obama

Obama se confrunta in prezent cu o dilema, cu mult mai mare decat cea cu care “s-a luptat” Clinton in Kosovo. Daca va alege optiunea unei lovituri militare limitate pentru a transmite un mesaj impotriva utilizarii armelor de distrugere in masa va risca sa para slab in arena internationala, in special in comparatie cu puternica retorica a secretarului de stat John Kerry.
Pana acum, Obama a gestionat bine situatia din orientul Mijlociu. Dar se confrunta in prezent cu o dezvoltare cu totul diferita care ii va pune la incercare determniarea de a tine Statele Unite la distanta de “nisipurile miscatoare” ale Orientului Mijlociu…

Scenarii de atac militar

Atac militar SiriaEstimările aparţin unor analişti intervievaţi de publicaţia rusă Kommersant, citati de ziuaveche.ro, care detaliază cele trei opţiuni posibile. Conform primului scenariu, timp de o zi sau două, ar urma să fie lansate rachete de croazieră de pe navele şi submarinele americane asupra unor puncte administrative şi militare cheie ale regimului sirian: Ministerul Apărării, Cartierul General, Palatul prezidenţial, bazele militare, aerodromurile, locurile de desfăşurare a celor mai operaţionale unităţi, transmite Agerpres.
Însă această acţiune nu va avea o urmare şi un final logic. În acest caz, scopul va fi de a transmite un semnal Damascului: ‘Vor urma noi represalii dacă mai folosiţi încă o dată arme chimice‘, notează Kommersant.
Anumiţi aliaţi europeni, Turcia, dar şi monarhii din Golf, precum Qatar şi Arabia Saudită, presează Washingtonul spre al doilea scenariu. Acesta implică un război aerian mai lung şi bombardamente mai intense.
Planul ar semăna mai mult cu campania din Libia din 2011, când forţele aeriene ale ţărilor din NATO au asigurat un sprijin aerian pentru rebelii care luptau împotriva lui Muammar Gaddafi. Iar obiectivul final al acestei operaţiuni va fi răsturnarea regimului Assad, la fel ca în Libia.
Al treilea scenariu este intermediar. Pentru o perioadă de timp, SUA ar bombarda Siria pentru a slăbi potenţialul militar al Damascului, după care s-ar retrage în plan secund pentru a îndeplini în principal funcţii auxiliare. Ţările din regiune, care vor ca Assad să fie înlăturat, ar prelua atunci ştafeta, în frunte cu Turcia, care are cea mai puternică armată din zonă.
Armata aeriană turcă ar putea asigura un sprijin aerian pentru opoziţia siriană în zonele cheie ale frontului, prin intermediul bazelor aeriene de la Incirlik, Konya, Malatya şi Diyarbakir. Forţele terestre turce ar putea de asemenea participa la anumite operaţiuni.
Într-o măsură mai mică, acelaşi rol ar putea fi jucat de forţele aeriene şi trupele de elită ale ţărilor arabe care fac parte din coaliţia anti-Assad, cum ar fi Qatar, Arabia Saudită şi EAU. Participarea americană, franceză şi britanică ar urma să fie, în această etapă, mai degrabă simbolică – trimiterea câtorva escadrile în bazele turceşti sau punerea la dispoziţie a portavioanelor americane în Mediterana.
Pe plan politic şi diplomatic, operaţiunea occidentală din Siria ar semăna cu campania din 1999 din Iugoslavia şi cu războiul din Irak din 2003. În cele două cazuri, decizia de a lansa operaţiunea militară a fost luată unilateral – fără acordul Consiliului de Securitate al ONU, unde Moscova şi Beijing au drept de veto.
Potrivit presei americane, trei factori vor determina scenariul care va fi pus în practică: raportul final al serviciilor secrete americane privind implicarea lui Assad în atacul cu arme chimice, consultările cu aliaţii şi cu Congresul, precum şi gradul de compatibilitate al fiecărei opţiuni cu dreptul internaţional.
Cum reacţionează Rusia
Zeci de cetăţeni ruşi au fost evacuaţi marţi din Siria, în timp ce Ministerul de Externe rus avertizează că o intervenţie militară a SUA şi a aliaţilor acestora va destabiliza regiunea, relatează Associated Press.
Tinte SiriaMinisterul rus pentru Situaţii de Urgenţă a anunţat că a evacuat 89 de persoane, 75 dintre aceştia fiind ruşi din Siria, urmând ca miercuri să fie evacuate mai multe persoane.
Ambasada rusă în Siria a precizat, potrivit ITAR-TASS, că nu există un plan de evacuare a diplomaţilor. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a afirmat miercuri că intervenţia armată pe care o au în vedere Statele Unite şi aliaţii acestora în Siria ‘va duce la destabilizarea pe termen lung a situaţiei în regiune’.
Zeci de mii de cetăţeni ruşi trăiesc în Siria, rezultat al anilor îndelungaţi de cooperare şi schimburi între cele două ţări.
Şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov a avut, marţi seară, o convorbire prin telefon cu secretarul de stat american John Kerry, în care a respins poziţia acestuia conform căreia guvernul sirian ar fi la originea folosirii de arme chimice în această ţară, informează Ministerul rus de Externe într-un comunicat citat de RIA Novosti.
Convorbirea telefonică a celor doi oficiali a avut loc la iniţiativa părţii americane.
“John Kerry a prezentat estimări bazate, aşa cum s-a spus, pe informaţii obţinute din surse de încredere, potrivit cărora guvernul sirian ar fi responsabil de incidente implicând presupusa folosire de arme chimice. Această abordare a fost respinsă de Serghei Lavrov, care, la rândul său, a prezentat argumentele părţii ruse”, se arată în comunicatul ministerial.
“Noi pledăm pentru schimburi concrete şi aprofundate de informaţii disponibile privind orice presupus caz de folosire de arme chimice în Siria“, a precizat Ministerul rus de Externe.
Într-o altă convorbire telefonică de marţi cu emisarul ONU şi al Ligii Arabe pentru Siria, Lakhdar Brahimi, ministrul Lavrov a avertizat că un atac asupra Siriei ar destabiliza această ţară şi întreaga regiune.
“Încercările privind o soluţie militară nu ar duce decât la o destabilizare şi mai mare a situaţiei din Siria şi din regiune”, a afirmat şeful diplomaţiei ruse, după cum a informat Ministerul rus de Externe, citat de Reuters.

Fortele care ar putea fi folosite împotriva Siriei:

  •     Patru distrugătoare americane – USS Grav, USS Ramage, USS Barry si USS Mahan – sunt în estul Mediteranei, echipate cu rachete de croazieră
  •     Rachete de croazieră ar putea fi, de asemenea, lansate de submarine, inclusiv un vas britanic de clasă Trafalgar.
  •     Bazele aeriene de la Incirlik si Izmir, în Turcia, si din Iordania, ar putea fi utilizate.
  •     Două portavioane – USS Nimitz si USS Harry S Truman sunt în regiunea Golfului.
  •     Forta de Răspuns a grupului Royal Navy include transport cu elicopterul si fregatele HMS Montrose si HMS Westminster.
  •     RAF Akrotiri baza aeriana din Cipru ar putea fi, de asemenea, utilizată.
  •     Portavionul francez Charles de Gaulle este în prezent în Toulon în Marea Mediterană de vest.
  •     Avioanele franceze Raffale si Mirage pot decola, de asemenea, de la Al-Dhahra baza aeriana din Emiratele Arabe Unite.

Un rol extrem de important il are Ciprul, cu bazele militare de acolo de unde pot ataca britanicii.
Scenariul cel mai probabil, deocamdată, este un atac scurt, de 48 de ore, punitiv, pentru a trimite un mesaj regimului sirian.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress